Asigurări de persoană

Trăsăturile şi importanţa asigurărilor de persoane

Asigurările de persoane constituie o ramură importantă a asigurărilor din ţara noastră, care acordă indemnizaţii băneşti în cazul producerii unor riscuri ce afectează sănătatea, integritatea fizică şi chiar viaţa persoanelor.

Asigurările de persoane îşi au originea în antichitate, fiind încă o dovadă de prudenţă. Cu timpul, asigurările de persoane au fost permanent recunoscute ca elemente esenţiale şi necesare în „programul financiar" al individului sau al familiei.

Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii s-au preocupat de protejarea vieţii, a sănătăţii şi a bunurilor lor sub diferite forme, care au evoluat până la cele care se practică în prezent.

Formele cele mai vechi ale asigurărilor de persoane au fost indemnizaţiile acordate în caz de deces pentru acoperirea cheltuielilor de înmormântare şi asigurarea viageră.

Până în secolul al XIX-lea asigurările de înmormântare şi cele de rentă viageră au fost cele mai practicate forme ale asigurărilor de persoane.

In decursul timpului, asigurările de persoane s-au practicat sub următoarele forme:

- asigurări în caz de deces (de înmormântare);

- asigurarea protecţiei financiare a familiei sau a celor dependenţi în caz de deces;

- achitarea datoriilor unei persoane în caz de deces (garanţie pentru împrumuturi);

- alocaţia de urmaş;

- alocaţia de bătrâneţe;

- economisirea pentru eventuale datorii viitoare (studiile copiilor, zestre etc);

- cheltuielile de spitalizare, îngrijirea medicală, compensarea veniturilor în caz de boală sau invaliditate;

- investiţiile etc.

Asigurările de persoane izvorăsc din nevoia firească de siguranţă a omului.

Asigurările de persoane completează asigurările sociale de stat, cooperatiste, asistenţa socială, asigurările sociale pentru sănătate, în ceea ce priveşte satisfacerea cerinţelor populaţiei în caz de pierdere a capacităţii de muncă, la bătrâneţe, în caz de deces. Vorbim de completare, deoarece prin sistemul asigurărilor sociale (de stat, cooperatiste, de sănătate, asistenţă socială) se acordă o ocrotire largă a cetăţenilor. Această ocrotire se realizează prin plata de indemnizaţii, ajutoare, pensii, consultaţii şi tratament medical, trimiteri la odihnă şi tratament balnear etc.

În cadrul asigurărilor sociale, fondurile financiare necesare plăţii pensiilor, indemnizaţiilor şi ajutoarelor se constituie, în principal, din contribuţiile agenţilor economici şi parţial din contribuţiile salariaţilor (cetăţenilor).

Spre deosebire de asigurările sociale şi asistenţa socială, asigurările de persoane îşi constituie fondurile numai din primele de asigurare plătite de asiguraţi pe baza principiului mutualităţii.

Dacă la constituirea fondului de asigurare participă toţi asiguraţii, în schimb la repartizarea acestuia participă (fac excepţie asigurările de viaţă la care se constituie rezerva de prime) numai asiguraţii care au avut de suferit de pe urma producerii evenimentelor asigurate.

Asigurările de persoane sunt o măsură suplimentară de prevedere şi de economisire pe termen lung pentru cetăţeni şi familiile lor în legătură cu producerea unor evenimente în viaţa acestora, cum sunt: pierderea parţială sau totală a capa¬cităţii de muncă datorită bolii sau unor accidente, atingerea unei anumite limite de vârstă, decesul. Sumele asigurate ce se plătesc prin asigurările de persoane se acordă peste cele cuvenite prin asigurările sociale şi prin asistenţa socială.

În acelaşi timp, asigurările de persoane sunt un mijloc de atragere în circuitul economic a unei părţi din disponibilităţile băneşti temporare ale populaţiei, fapt care exercită o influenţă pozitivă asupra vitezei de rotaţie a banilor.

Asigurările de persoane permit asiguraţilor ca prin plata primelor de asigurare eşalonate şi fixe să realizeze economii şi să ia, pe baza mijloacelor băneşti proprii, măsuri suplimentare de prevedere şi economisire pentru ei şi familiile lor.

La stabilirea primelor de asigurare şi în determinarea mărimii fondului de asigurare este necesar să se ţină seama de mai mulţi factori.

Mai întâi, trebuie să se aibă în vedere faptul că primele de asigurare se plătesc în decursul mai multor ani, iar sumele asigurate se acordă de asigurător, de regulă, într-o perioadă mai îndepărtată, stabilită de comun acord de părţile care intervin în asigurare. Fac excepţie cazurile când apar decese timpurii şi sumele asigurate devin scadente mai devreme.

În al doilea rând, în strânsă legătură cu cele de mai sus, este necesar să se ţină seama de acţiunea unor factori cum sunt: dobânda şi mortalitatea, care au un rol însemnat în formarea şi utilizarea fondului de asigurare.

Gradul de dezvoltare al asigurărilor de persoane este influenţat atât de unii factori obiectivi, cum sunt, de exemplu, nivelul de dezvoltare al economiei naţionale şi, strâns legat de acesta, posibilităţile materiale ale populaţiei privind alocarea unor sume pentru contractarea de asigurări, cât şi de factori subiectivi, cum sunt: modul de reglementare a asigurărilor sociale; activitatea desfăşurată de societăţile de asigurări pe linia introducerii unor forme de asigurări accesibile, care să intereseze pături cât mai largi ale populaţiei; tradiţiile existente etc.

Asigurările de persoane au ca obiect garantarea plăţii unei sume de bani de către societatea de asigurări, în cazul producerii unui eveniment care priveşte persoana fizică a asiguratului, şi anume: vătămarea corporală, îmbolnăvirea, supravieţuirea sau decesul.