Extras din curs

Cap.4 Elementele care intervin în operaţiunile de asigurare

Pt cunoaşterea modului şi a condiţiilor în care se realizează asig, este necesară mai întâi o prezentare a elementelor, a noţiunilor care intervin în activitatea curentă din acest domeniu. În tehnica asig sunt necesare de asemenea şi noţiunile specifice care intervin în raporturile ce apar între pers sau care iau parte la asig, la condiţiile de constituire şi utilizare a fondurilor de utilizări.

Elem tehnice ale asig prezente atât la cele obligatorii cât şi la cele facultative sunt următoarele:

1. Părţile care intervin în asigurare

Raporturile juridice de asig iau naştere între asigurător şi asigurat, ei fiind legaţi prin obligaţii reciproce.

a) asigurătorul este pers juridică, de obicei societate de asig care în schimbul primei de asigurare încasate de la asiguraţi îşi asumă răspunderea de a acopri pagubele produse bunurilor asigurate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea unui anumit eveniment în viaţa pers asigurate, sau de a plăti o despăgubire pt prejudiciul pe care asiguratul l-a adus unei terţe pers şi de care acesta răspunde în baza legii.

b) asiguratul este pers fizică sau juridică îndreptăţită prin lege sau prin contractul de asigurare care, în schimbul primei plătite asigurătorului solicită acoperirea pagubelor suferite sau plata sumei asigurate, precum şi pers fizică sau juridică ce se asigură pt prejudiciul pe care îl poate produce unor terţe pers.

În asigurarea de bunuri şi de răspundere civilă, asiguraţii pot fi atât pers fizice cât şi juridice, pe când în asig de pers, asiguraţii pot fi numai pers fizice ce îndeplinesc condiţiile prevăzute de actele normative.

c) beneficiarul asig este pers căreia îi este plătită despăgubirea sau suma asigurată în momentul realizării evenimentului sau fen asigurat. În cazul în care beneficiarul este o altă pers decât asiguratul, acesta poate fi indicat de către asigurat în mod expres în poliţa de asigurare de pers pe parcursul derulării contractului (printr-o declaraţie scrisă a asiguratului) sau poate fi ales de către asigurător conform dispoziţiilor codului civil.

În cazul în care există mai mulţi beneficiari, suma asigurată se împarte după cum urmează:

- în modul stabilit de asigurat, rep în procente, multiplu de câte 5, mai mari decât 0%, a căror însumare nu poate depăşi 100%

- dacă nu este specificat în poliţă, în mod egal se împarte la moştenitorii de drept.

Dacă un beneficiar este stabilit în mod expres de către asigurat, această decizie a asiguratului nu poate fi atacată de nici o instanţă.

De regulă la asigurarea de bunuri, beneficiarul se identifică cu asiguratul. La asig de pers, pt riscul de îmbonăvire, de invaliditate, de supraveţuire, asiguratul este una şi aceeaşi pers cu beneficiarul.

Întotdeauna, în cazul asig de răspundere civilă, beneficiarul este o terţă pers, necunoscută la momentul încheierii contractului, niciodată asiguratul nu se poate confunda cu beneficiarul.

d)deţinătorul asig (contractantul asig) este pers fizică sau juridică ce încheie contactul de asig cu soc de asig şi se obligă să efectueze plata primelor de asig. În general, acesta este aceeaşi pers cu asiguratul, dar există şi situaţii când pers asigurată nu este aceeaşi cu deţinătorul asig. Spre ex, un ag ec poate încheia contracte de asig de accidente pt angajaţii săi pe perioade în care aceştia îşi desfăşoară activitatea la firma acestuia. Aici, deţinătorul asig este constructorul, iar asiguraţii sunt angajaţii acestuia.

Există în foarte multe cazuri probabilitatea ca beneficiarul şi deţinătorul asig să fie una şi aceeaşi pers cu asiguratul, cum întâlnim în cazul asig de bunuri sau asigmixte de viaţă cu componentă de investiţie în vederea pensionării, unde la supraveţuire, la maturitatea contractului, asig încasează val sumei asigurate (pensia privată)

În unele cazuri însă, cum ar fi asigurarea de deces, beneficiarul este o terţă pers.

Distincţiile clare între contractant şi beneficiar apar numai în asigurările de persoane. La bunuri asiguratul se suprapune cu beneficiarul.

2. Riscul asigurat

Este evenimentul sau fenomenul la a cărui apariţie sau producere soc de asigurări este obligată să plătească beneficiarului asigurării o sumă ca despăgubire sau suma asigurată.

Riscul trebuie să fie un eveniment viitor, posibil dar incert sau al cărui termen de apariţie este nedeterminat, asiguratul protejându-se prin încheierea asigurării.

Nu pot fi asigurate evenimente petrecute în trecut sau a cărei producere este imposibilă sau sigură. Există o sg excepţie atunci când vb de riscul de deces din asigurările de viaţă eveniment care este sigur dar incert ca moment al apariţiei în viaţa fiecărui asigurat. Noţiunea de risc are şi alte înţelesuri în asigurare:

este privit ca o probabilitate de producere a riscului asigurat

amploarea fen produs

mărimea răspunderii asumate de asigurător

Un eveniment sau fenomen poate fi luat în considerare ca risc în asigurări dacă îndeplineşte următoarele condiţii:

a) producerea riscului să fie posibilă astfel asigurarea fiind lipsită de interes economic

b) să fie real şi să prezinte un anumit grad de periculozitate: ploile torenţiale pt culturile agricole – acestea deşi se produc frecvent nu sunt luate în considerare în unele forme de asigurări deoarece se apreciază că acest risc nu prezintă un grad suficient de periculozitate.

c) să fie incert, să se producă întâmplător iar părţile din asigurare să nu aibă posibilitatea de a cunoaşte şi influenţa apariţia acestuia în timp şi spaţiu. La asigurările facultative se practică sistemul de a stabili momentul începerii răspunderii asigurătorului numai după trecerea unui anumit nr de zile de la încheierea contractului de asigurare pt a se evita plata despăgubirilor pt riscuri de a căror producere asiguratul are cunoştinţă.

Singura formă de asigurare în care obligaţia asigurătorului faţă de despăgubit apare numai în momentul în care asiguratul este vinovat de producerea pagubelor este asiguirarea de răspundere civilă. In toate celelalte cazuri culpa asiguratului în producerea riscului anulează obligaţiile de plată ale asigurătorului.

d) pericolul de distrugere sau vătămarea să fie independente de voinţa asiguratului. Astfel nu se încheie asigurare împotriva încendierii, pieirea animalului prin sacrificarea de către asigurat.

Din asigurare se exclude numai acele evenimente care pot fi determinate direct şi exclusive de voinţa asiguratului. Pieirea animalelor din motive de boală nu poate şi nu trebuie să fie exclusă chiar dacă în anumite situaţii asiguratul poate favoriza producerea riscului prin neglijarea animalului bolnav.

De aceea pt a preîntimpina favorizarea riscului se practică împărţirea răspunderii între asigurat şi asigurător (franşiza) decăderea din drepturile de despăgubire ale asiguratului.

Impărţirea răspunderii se poate face prin diverse modalităţi tehnice: