Asigurări și Protecție Socială

Capitolul 1. Sistemul de asigurări sociale

1. Locul și rolul asigurărilor sociale

în sistemul de securitate socială

1.1. Necesitatea asigurărilor sociale

Decurgem din faptul că salariații, întreprinzătorii, asociații, acționarii particulari, lucrători pe cont propriu pot ajunge în imposibilitatea de a mai desfășura activități cu integritatea forțelor lor datorită diverselor cauze:

- accidente, boli, maternitate, invaliditate, atingerea unei anumite vârste, pierderea sau restructurarea (reducerea) locurilor de muncă deținute. În aceste situații persoanele în cauză își pot pierde sau diminua capacitatea de a câștiga prin muncă proprie cele necesare traiului personal și al familiei lor.

Noțiunea de asigurări sociale este tratată în literatura de specialitate astfel:

- ca o formă de ocrotire a persoanelor încadrate, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență în caz de boală, trimiterea la odihnă sau tratament;

- cel mai important mijloc de realizare al protecției populației active în special al salariațiilor în caz de pierdere a veniturilor, din cauză de șomaj, maternitate, îmbolnăviri, invaliditate, precum și a populației inactive cauzate de bătrânețe sau deces al asiguratorului cu moștenitori dependenți fără posibilități de a se întreține pe cont propriu.

Ansamblul obligatoriu privind asigurările materiale de bătrânețe, boală sau accidente a persoanelor care sunt subiecte într-un raport juridic de muncă sau a altor categorii de persoane precum și a urmașilor acestora.

2. Gestionarea calității de asigurat

Angajatorul are obligația să confirme și să certifice situația angajaților din subordine prin înregistrarea în termen a conțribuțiilor indirecte de muncă la ITM, depunerea statelor de plată lunar la ITM și depunerea lunară a declarațiilor privind evidența nominală a asiguraților și a obligațiilor de plată către Bugetul Asigurărilor Sociale de Stat (BASS).

Se pot asigura în sistem public pe baza de contribuții de asigurare sociale persoanele care sunt obligate prin lege să încheie contracte de asigurare socială, precum și persoanele care nu sunt obligate prin lege să încheie contract de asiguarare.

Obligațiile asiguraților:

- dacă intervin modificări asupra elementelor din contractul de asiguare socială cum ar fi: numele, venitul, adresa, actul de identitate este obligatorie încheierea unui act adițional;

- neplata contribuțiilor pentru cel puțin 6 luni consecutive poate duce la rezilierea contractului de asigurare socială;

- rezilierea contractului din inițiativa asiguratului poate interveni oricând pe parcursul derulării acestuia, contribuția la asigurările sociale neachitată precum și majorările, dobânzile și penalitățile de întârziere aferente se urmăresc conform legislației privind recuperarea creanțelor bugetare;

- asigurații prin contractul de asigurare socială primesc certificatul privind stagiul de cotizare și punctajul realizat odată pe an, gratuit și ori de câte ori, contracost.

Cuantumul contribuției de asigurare socială se determină prin aplicarea cotei integrale de CAS la baza de calcul, care este echivalentul venitului lunar asigurat prevăzut în contribuția de asigurare socială actualizat.

Capitolul 2. Evidența stagiilor de cotizare

1. Stagiul de cotizare realizat

- reprezintă perioadele în care persoanele:

- au datorat, respectiv au plătit contribuția de asigurare socială în România, precum și în alte țări în contribuțiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care țara noastră este parte în sistemul politic de pensii. Stagiul de cotizare se constituie din însumarea perioadelor contributive;

- pentru care s-a datorat contribuție la BASS de căte angajator și asigurat (salariat) și asimilării acestora sau după caz;

- s-a datorat și plătit de către asiguratori contribuțiile de asiguare socială în cazul asiguraților pe bază de declarații de asigurare, respectiv contractul de asigurare;

- se administrează stagiul de cotizare și perioadele necontributive în care asiguratul:

a. a beneficiat de prestații de asigurări sociale de ex.: indemnizații pentru incapacitate de muncă, maternitate, creștere sau îngrijirea copilului, respectiv pensie de invaliditate;

b. a urmat cursurile de zi ale universității cu condiția absolvirii acestora;

c. a satisfăcut stagiul militar ca militar în termen sau ca militar cu termen redus;

d. a fost contractat, mobilizat sau prizonierat.

Constituie stagiu de cotizare și presupune persoane care:

- au beneficiat de prevederile unor reglementări speciale, reparatorii pentru perspectiva vechiului regim politic;

- a realizat timp util la pensie în sectorul agricol;

- a clasificării activității încadrate în grupele I și II de muncă în baza legislației anterioare, sporul acordat utilizându-se la deschiderea dreptului de pensie.

2. Stagiul minim de cotizare

• reprezintă perioada minimă de cotizare care permite asiguraorului să beneficieze de o prestație de asigurare respectiv protecție socială.

3. Stagiul complet de cotizare

• reprezintă perioada de cotizare reglementată în funcție de care se calculează punctajul mediu realizat de asigurat în perioada de stagii de cotizare recunoscute.

4. Stagiul de cotizare necesar:

• reprezintă stagiul de cotizare care controlat cu vârsta asiguratorului în momentul stării invalidității poate determina dreptul de a benefiacia de o pensie de invaliditate.

Exemplu privind diferențierea vârstei, stagiilor de cotizare și a punctajului:

1. Un bărbat născut la data de 11.05.1960:

a. Ce vârstă a avut la data de 31.12.2000?

b. Știind că va putea beneficia de pensie de limita de vârstă la împlinirea vârstei standard de 65 ani, începând cu ce an poate exercita acest drept?