Asigurări și Reasigurări

Tema 1. Esenţa economică, rolul şi funcţiile asigurării în economia de piaţă

1. Obiectul de studiu, metodele, structura şi scopul cursului.

2. Forţele distructive ale naturii şi accidentele – pericole permanente pentru viaţă, integritatea corporală a omului şi bunurile lui.

3. Forme de protecţie a oamenilor şi bunurilor împotriva acţiunii forţelor distructive ale naturii şi a accidentelor.

4 Tipuri de fonduri de asigurare.

5. Asigurările – categorie economică: funcţiile, rolul şi importanţa lor în activitatea economică.

1. Obiectul de studiu, metodele, structura şi scopul cursului

Activitatea de asigurare constituie pentru unii un mit, pentru alţii o fascinanţă. Pentru mulţi oameni, chiar şi întreprinzători, asigurările constituie o problemă complexă pe care nu o pot explica în totalitate sau pe care o înţeleg doar parţial. Şi totuşi, asigurările sunt o realitate economică socială care însoţeşte şi marchează istoria dezvoltării omenirii.

Activitatea de asigurare a apărut din nevoia firească de protecţie a omului împotriva calamităţilor naturii, împotriva consecinţelor accidentelor, din nevoia unor mijloace de existenţă în condiţiile pierderii sau limitării capacităţii de muncă în urma bolilor sau bătrâneţii. Dezvoltarea societăţii a însemnat o continuă strădanie a omului în a găsi cele mai bune forme de protecţie. În organizarea şi apărarea vieţii lor, ca şi în procesul producerii bunurilor materiale şi desfăşurarea altor activităţi, oamenii s-au aflat într-o luptă continuă cu unele fenomene ale naturii care pot împiedica desfăşurarea normală a activităţii umane. Deşi au obţinut mari succese în lupta cu forţele naturii, oamenii sunt încă neputincioşi în faţa unor calamităţi ale naturii, precum: furtunile, uraganele, cutremurele de pământ, alunecările de teren, grindină, îngheţurile etc. Împotriva acestor fenomene ştiinţa nu a găsit deocamdată mijloace tehnice suficiente de luptă, deci ele aduc în continuare societăţii mari prejudicii. În această situaţie, omului i-a rămas calea solidarizării pentru a suporta în comun efectele calamităţilor naturii şi ale accidentelor, şi anume calea asigurării şi reasigurării.

Dezvoltarea activităţii de asigurare a fost strîns legată de activitatea economică, precum şi de evoluţia ralaţiilor de drept. Economistul englez Adam Smith observă, ca asigurările constituie o tehnică foarte eficientă de a pulveriza pierderile individuale pe o arie cât mai largă, facându-le mai usor de suportat, prin acoperirea lor de către un număr cât mai mare de persoane.

Actualmente, la baza asigurărilor stă formarea şi utilizarea fondului de asigurare. În procesul de formare şi utilizare a acestuia între participanţii la asigurare se stabilesc anumite relaţii economice. Astfel, la prima etapă, fluxurile băneşti sub forma primelor de asigurare pornesc de la persoanele fizice şi juridice asigurate către companiile de asigurare. La etapa următoare, fluxurile băneşti sub formă de despăgubiri sau sume asigurate pornesc de la fondul de asigurare, constituit la dispoziţia companiilor specializate, către asiguraţii care au fost afectaţi de fenomenele asigurate. De aici rezultă, că asigurările reprezintă un sistem de relaţii menite să protejeze interesele personale şi/sau patrimoniale ale asiguraţilor prin formarea de fonduri băneşti din contul primelor de asigurare plătite de asigurat, în schimbul cărora asigurătorul îşi asumă obligaţia că la producerea riscului asigurat să-i plătească asiguratului suma de asigurare sau despăgubirea de asigurare.

La cursul respectiv se studiază semnificaţia terminologiei, clasificarea, bazele juridice ale asigurărilor şi reasigurărilor, conceptul şi particularităţile constituirii pieţei asigurărilor, principiile organizatorice de înfiinţare a sistemului societăţilor de asigurare, probleme privind reglementarea de către stat a activităţii desfăşurate de către societăţile de asigurare în perioada de constituire a relaţiilor de piaţă, regulamentele unor tipuri de asigurări (asigurările de persoane, de bunuri, asigurarea de răspundere a riscurilor economice externe şi din activitatea de antreprenoriat), problemele ce ţin de reasigurări şi de particularităţile aplicării lor în Republica Moldova.

2. Forţele distructive ale naturii şi accidentele – pericole permanente pentru viaţa, integritatea corporală a omului şi bunurile lui

Forţele naturii, dezvoltarea ştiinţei şi tehnicii şi activitatea omului sunt principalele cauze generatoare de pagube în economie.

Putem grupa aceste cauze generatoare de pagube în două mari categorii:

• independente de voinţa oamenilor, care au caracter obiectiv,

• legate de comportarea oamenilor, acestea având un caracter subiectiv.

Din prima categorie fac parte forţele distructive ale naturii, care nu pot fi controlate şi evitate de om (cutremure de pământ, secetă, alunecări de teren, uragane, furtuni, grindină, deces etc.)

Din cea de-a doua categorie fac parte acele însuşiri (calităţi sau defecte), comportamente ale omului (neglijenţă, neatenţie, grabă, etc.) care pot avea ca urmare accidente, incendii, explozii etc.

Calamităţile naturale care au o largă arie de răspândire pe glob şi care aduc cele mai mari pagube sunt:

• Inundaţiile – se produc fie vara, în regiunile cu climă tropicală ori musonică, fie primăvara, în regiunile temperate sau reci, ca urmare a topirii zăpezii sau a gheţii.

• Seceta – afectează puternic activitatea economică şi, prin aceasta, periclitează însăşi viaţa oamenilor.

• Cutremurele de pământ – constituie unele dintre cele mai de temut fenomene ale naturii, deoarece pot provoca imense pagube materiale, la suprafaţa pământului, precum şi modificări profunde ale structurii subsolului şi ale regimului de scurgere a apelor. Anual, pe întregul glob se produc mii de cutremure, dintre care puţine la număr sunt percepute de oameni şi mai puţine provoacă pierderi materiale şi umane mici.