Asigurari si Reasigurari

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Asigurari si Reasigurari.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 96 de pagini .

Profesor: Vaduva Maria

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Asigurari

Cuprins

CAPITOLUL I
REASIGURĂRILE - ÎNCEPUTURI, NECESITĂŢI ŞI FORME DE MANIFESTARE 5
1.1.Necesitatea reasigurării, funcţionarea şi utilizarea 5
1.2. Funcţiile reasigurării 12
Test de autoevaluare 14
CAPITOLUL II
CONTRACTUL DE REASIGURARE 15
2.1. Definirea contractului de reasigurare 15
2.2. Principiile care stau la baza contractului de asigurare 17
Test de autoevaluare 18
CAPITOLUL III
DERULAREA CONTRACTULUI DE REASIGURARE 23
Test de autoevaluare
CAPITOLUL IV
FORME DE REASIGURARE 27
4.1. Tipuri de contracte proporţionale 28
4.2. Forma şi conţinutul contractului de reasigurare proporţională 33
4.3.Rezilierea contractului de reasigurare 44
4.4. Forma şi conţinutul contractului de reasigurare neproporţională 52
4.5. Reasigurarea neproporţională 53
Test de autoevaluare 56
CAPITOLUL V
METODE DE REASIGURARE 58
5.1. Metode reasigurare 58
5.1.1. Metoda facultativă 58
5.1.2. Metoda contractuală 69
5.2. Pool-urile de asigurare 75
Test de autoevaluare 77
CAPITOLUL VI
PIAŢA INTERNAŢIONALĂ A ASIGURĂRILOR ŞI REASIGURĂRILOR 79
6.1. Caracterizare generală 79
6.2. Intermedierea în asigurări şi reasigurări 79
Test de autoevaluare 96
BIBLIOGRAFIE 97

Extras din document

CAPITOLUL I

REASIGURĂRILE - NECESITĂŢI, FUNCŢII

1.1.Necesitatea reasigurării, funcţionarea şi utilizarea

1.2.Funcţiile reasigurării

1.1. Necesitatea reasigurării funcţionarea şi utilizarea reasigurării

A. Necesitatea reasigurării

Asigurarea şi reasigurarea suferă schimbări apărând noi tipuri de contracte cunoscute sub numele de reasigurări financiare. Majoritatea contractelor de reasigurare se prezintă sub formă tradiţională.

Creşterea totală a valorilor cuprinse în asigurare a condus la creşterea răspunderii asigurătorilor ajungându-se în situaţia că o singură societate de asigurare nu putea să acopere daunele. Fondul de asigurare constituit de o singură societate de asigurare devine insuficient pentru acoperirea unor daune mari ţiind necesară cooperarea internaţională în domeniul asigurărilor.

Societăţile de reasigurare realizează dispersia riscurilor prin mecanismul coasigurării respectiv al reasigurării.

Coasigurarea constă în participarea mai multor societăţi de asigurare la asigurarea unui bun de valoare mare. Încheierea contractului de asigurare se realizează de un singur asigurat cu mai multi asiguratori care preiau fiecare o anumită cotă de risc suportabilă în mod independent. La producerea daunei asiguratul tratează probleme legate de constatarea daunei, stabilirea şi plata despăgubirii cu una din societatile participante, care este societatea garantă şi care acţionează în numele tuturor, la lichidarea daunei fiind necesară aprobarea fiecăruia dintre coasiguratori, plasarea riscului necesitând uneori un timp îndelungat iar decontarea daunelor este greoaie. Din acest motiv, coasigurarea nu a avut o dezvoltare prea mare.

Reasigurarea este o formă de asigurare prin care o companie sau o organizaţie de asigurări poate transfera acte la un alt asigurător (reasigurător) partial sau în întregime, obligaţiile sale de plata ce decurg din contractele de asigurare pe care le-a încheiat. Această metodă permite unei companii de asigurări, numit reasigurat, cedent sau asigurător direct să se protejeze împotriva riscului care depăşeşte puterea sa financiară, în schimbul plăţii de către acesta a unei anumite sume denumită, primă de reasigurare. La rândul său reasigurătorul poate ceda o parte din reasigurările acceptate de el, operaţiunea fiind retrocesiune (retrocedare), compania cedentă fiind retrocedent iar reasigurătorul retrocesionar.

Reasigurarea apare ca o nouă asigurare care se bazează pe un contract de reasigurare ce se încheie între două societăţi de asigurare prin care prima cedează în întregime sau parţial răspunderea ce şi-a asumat-o iniţial prin contractul de asigurare.

Reasigurarea prezintă anumite trăsături care o deosebesc de asigurarea directă.

1. acţionează numai prin intermediul asigurării, întâi există operaţiunea de asigurare, din care apoi decurge reasigurarea;

2. în timp ce asigurarea directă se practică între o societate de asigurare denumită asigurător şi persoane fizice sau juridice în calitate de asiguraţi, reasigurarea intervine numai între două societaţi de asigurare deci contractul de reasigurare se încheie numai între persoane juridice.

3. reasigurarea acoperă partea de riscuri ce depăşeşte limitele de cuprindere ale asigurătorilor şi reduce astfel răspunderea lor în activitatea de asigurare.

4. nu toate contractele de asigurare sunt supuse principiului indemnizării (despăgubirii) cu excepţia poliţelor de viaţă, accidente, boală, în timp ce toate contractele de reasigurare sunt contracte de despăgubire fiind limitate la plăţile făcute de reasigurat conform asigurărilor la care a subscris.

5. aproape toate asigurările directe (cu excepţia celor maritime şi de aviaţie) sunt în principal interne iar reasigurarea este prin natura sa o activitate internaţională.

În România pănă la 1.01.1991, cât a funcţionat monompolul statului în domeniul asigurărilor, despre operaţiuni de reasigurare pe plan intern nu putea fi vorba. În prezent, ca urmare a faptului că există şi funcţionează mai multe societăţi de asigurare, reasigurare se practică şi pe plan intern având în vedere că ele nu au capacitatea de a prelua singure un volum mare de riscuri.

6. creează condiţii de lărgire a câmpului de activitate al societăţilor de asigurare şi le permite acestora să prezinte garanţii mai mari.

Reasigurarea are ca scop satisfacerea unor nevoi multiple ale asiguratorului direct.

În raporturile de reasigurare societăţile de asigurare apar într-o dublă postură: pe de o parte ele cedeaza altor companii de asigurări din diferite ţări o parte din riscurile asumate în cadrul asigurării directe având calitatea de reasiguraţi iar pe de altă parte primesc în reasigurare diferitele riscuri dobândind calitatea de reasigurători. Operaţiunile de primire în reasigurare se numesc reasigurare activă iar cele de cedare în reasigurare, reasigurare pasivă.

În afară de reasigurat şi reasigurător, reasigurarea mai cuprinde următoarele elemente: contract de reasigurare, prima de reasigurare, comisionul de reasigurare, participarea reasiguratului la profitul reasigurătorului şi brokerii de reasigurare.

Fisiere in arhiva (1):

  • Asigurari si Reasigurari.doc

Alte informatii

Universitatea “Constantin Brâncuşi” Târgu Jiu Facultatea de Ştiinţe Economice Centrul de Învăţământ la Distanţă