Asigurari si Reasigurari

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Asigurari si Reasigurari.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 24 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Asigurari

Extras din document

ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI

1.Asigurările sub aspect juridic: definiţia, caracterele juridice, condiţiile de valaditate, elementele de bază a contractului de asigurare, efectele, modalităţile de încetare a contractului de asigurare, noţiunile de bază din domeniul asigurărilor, cadrul legal.

Din punct de vedere juridic pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o formă juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Astfel, contractul de asigurare şi legea de organizare a asigurărilor constituie izvoarele de drepturi şi obligaţii în materie de asigurări.

Contractul de asigurare este actul juridic prin care asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului care preia asupra sa riscul asigurat, obligându-se, la producerea acestuia, sa plătească asiguratului sau unei terţe persoane o despăgubire sau suma asigurată.

Din definiţia contractului de asigurare se pot desprinde caracterele juridice ale acestuia. El este un contract personal, consensual, sinalagmatic, unic, oneros, cu executare succesivă, aleatoriu şi de adeziune.

(1) Este un contract personal, deoarece, deşi obiectul asigurării poate fi o proprietate, un bun sau un interes, prin contract se asigură persoana şi nu proprietatea. În cazul în care asiguratul vinde proprietatea asigurată, noul proprietar nu este asigurat în baza aceluiaşi contract decât dacă asigurătorul acceptă acest lucru.

(2) Este un contract concesual - se încheie prin consimţământul părţilor. În contractul de asigurare se indică elementele obligatorii ale contractului. Caracterul consensual rezultă din faptul, că se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără să fie necesară vre-o formă specială de manifestare a voinţei lor. Forma contractului este cea scrisă. Ca urmare, lipsa formei scrise nu va atrage nulitatea contractului dar va determina numai limitarea posibilităţii de a dovedi existenţa şi conţinutul acestuia. În practică, poliţa sau certificatul de asigurare, precum şi decontul de primă trimis asiguratului fac dovada contractului de asigurare.

(3) Este un contract sinalagmatic - părţile contractante îşi asumă obligaţii reciproce şi interdependente;

(4) Este un contract unic pentru intreaga sa durată. Unicitatea contractului de asigurare se menţine chiar dacă asiguratul pierde contractul; în acest caz se eliberează copia (dublicat). Deci, caracterul de unicitate a contractului de asigurare înseamnă că acesta se menţine unic pentru întreaga sa durată, chiar şi atunci cînd ar suferi o împărţire pe termene periodice (această divizare interesează numai modul de plată al primei). În cadrul unei perioade de asigurare determinată, contractul poate fi modificat prin cererea asiguratului pentru includerea unui risc suplimentar, de regulă un risc politic. În acest caz se cotează şi se aplică o primă suplimentară faţă de prima de bază.

(5) Este un contract cu titlu oneros - fiecare parte urmăreşte să obţină un folos ( nu este gratuit), o contraprestaţie în schimbul obligaţiei ce-şi asumă. Deci, caracterul oneros al contractului de asigurare este reflectat în avantajul bănesc care-l urmăreşte asiguratul drept rezultat al survenirii riscului asigurat şi prima de asigurare pe care o pretinde asigurătorul.

(6) Este un contract este cu executare succesiva - se eşalonează în timp. Asigurătorul se obligă să acopere un anumit risc pe o perioadă lungă de timp (asigurările pe viaţă), plata se efectuează lunar, trimestrial, anual, iar pe bunuri - anuală întreagă;

(7) aleatoriu, la încheierea lui părţile nu cunosc existenţa sau întinderea exactă a avantajelor patrimoniale, ce vor rezulta pentru ele din contract. Obligaţiile asumate de asigurat şi asigurător depind de un eveniment viitor şi incert.

(8) Este un contract de adeziune - este elaborat şi redactat de asigurător, la el a aderat asiguratul;

(9) Este un contract de bună credinţă - presupune că executarea acestuia să se facă cu bună credinţă de către părţi.

Există 3 tipuri de contracte de asigurare:

a) de bază;

b) suplimentar;

c) special.

(a) Este încheiat între 2 părţi pe o anumită perioadă de timp. În acest contract sunt indicate bunurile asigurate, valabilitatea, cota de primă tarifară, locul (locurile) aflării acestor bunuri etc.

(b) Sunt cazuri când în timpul valabilităţii contractului de asigurare asiguratul a mai procurat bunuri, deci nu toate bunurile sunt cuprinse în asigurare. În acest caz, pe bunurile procurate, suplimentar se întocmeşte contractul de asigurare suplimentar, şi asigurarea după acest contract se termină o dată cu cel de bază, indiferent de ziua începerii lui.

(c) Se încheie în cazul asigurării unor bunuri de excepţie. Fiecare SAs are o listă cu obiecte, care nu pot fi asigurate prin contractul de bază. (bani în numerar, obiecte de aur, pietre scumpe, materiale explozive, flori de casă, obiecte de cult etc.), ci numai pe unul special.

Elementele contractului de asigurare

Contractul de asigurare prezintă ca elemente principale următoarele:

Interesul asigurării, obiectul şi riscul asigurării, suma asigurată şi prima de asigurare: paguba şi despăgubirea de asigurare.

1. Interesul asigurării – principiul interesului asigurabil reprezintă un principiu de bază al asigurărilor, alături de principiul despăgubirii şi de principiul bunei credinţe.

În acest context interesul asigurării prezintă particularităţi, în funcţie de formele concrete ale asigurării: de bunuri, de persoane şi de răspundere civilă.

Prin interesul asigurării – în cazul asigurărilor de bunuri – se înţelege suma efectivă, evaluabilă în bani, pe care asiguratul o poate suferi în caz de deteriorare a bunului asigurat.

Rezultă că în asigurarea de bunuri funcţionează două principii care domină aceste asigurări şi anume:

- necesitatea existenţei unui interes patrimonial cu privire la bunul asigurat;

- indemnizare, care împiedică asiguratul de a primi o despăgubire mai mare decât paguba suferită.

În asigurarea de răspundere civilă legea nu menţionează expres necesitatea interesului asigurat, dar el se subînţelege şi constă în evitarea micşorării patrimoniului asiguratului (şi/sau al altei persoane cuprinse în asigurare) ca urmare a angajării răspunderii lor civile faţă de terţe persoane păgubite prin fapte ilicite.

În cazul asigurărilor de persoane interesul asigurat (daună evaluabilă în bani) nu prezintă importanţă, întrucât indemnizaţia de asigurare este datorată independent de existenţa unor daune. De aceea, asiguratul sau terţul beneficiar (inclusiv moştenitorii asiguratului) nu trebuie să dovedească vreun interes pentru a putea exercita contra asigurătorului drepturile izvorâte din contract în urma cazului asigurat. Ca urmare, interesul însoţeşte evenimentul legat de persoană: deces, invaliditate din accidente sau atingerea unei anumite vârste.

În ce priveşte interesul de asigurare faţă de un lucru viitor, sunt de semnalat următoarele aspecte:

- în practica asigurărilor din diferite state, bunurile viitoare, cum ar fi rodul viilor sau producţiile agricole, pot face obiectul asigurării. Aceasta deoarece o daună se poate produce atât asupra unor bunuri materiale, cât şi în privarea lor de a produce câştiguri;

Fisiere in arhiva (1):

  • Asigurari si Reasigurari.doc