Asigurările sociale

Capitolul 1.

Asigurările sociale

1.Principiile si rolul sistemului public de asigurari sociale

Necesitatea asigurărilor sociale decurge din faptul că persoanele îşi pot pierde capacitatea

de muncă în timpul desfăşurării activităţii ca urmare a accidentelor, bolilor sau depăşesc o anumită vârstă şi nu mai dispun de veniturile necesare. Asiguraţii care îşi pierd capacitatea de muncă datorită unor accidente, boli, maternitate, invaliditate, precum şi ca urmare atingerii unei anumite vârste şi nu mai dispun de venituri, au dreptul să fie protejaţi. Dreptul la pensie, la concediu medical, la concediu de maternitate se înscriu în drepturile fundamentale pe care statul le protejează pentru cetăţenii săi.

Din punct de vedere economic asigurările sociale exprimă procesele, relaţiile şi tehnicile

specifice prin care se mobilizează, repartizează şi utilizează fondurile băneşti necesare ocrotirii persoanelor angajate care şi-au pierdut parţial sau total capacitatea de muncă sau au depăşit o anumită vârstă. Prin asigurările sociale sunt protejaţi salariaţii angajaţi cu contracte sau convenţii de muncă aflaţi în incapacitate temporară sau permanentă de muncă, în caz de bătrâneţe şi în alte cazuri prevăzute de lege. De asemenea, asigurările sociale ocrotesc şi membrii familiilor persoanelor menţionate mai sus.

Asigurările sociale reprezintă un sistem de ocrotire, de protecţie şi de ajutorare a

persoanelor din câmpul muncii şi a membrilor lor de familie care constă în acordarea unor pensii, indemnizaţii, ajutoare, trimiteri la tratament balnear, la odihnă, precum şi alte gratuităţi, în perioada în care se găsesc, temporar sau definitiv, în incapacitate de muncă, sau dacă depăşesc o anumită vârstă sau în alte cazuri când este necesară sprijinirea lor.

Prin asigurările sociale se adoptă măsuri pentru prevenirea îmbolnăvirilor, refacerea şi

întărirea sănătăţii, precum şi pentru asigurarea mijloacelor de subzistenţă acelora care şi-au pierdut capacitatea de muncă din cauza bolii, accidentelor, a atingerii unei anumite limite de vârstă etc. şi a celor care nu au susţinători legali.

In afara sistemului de stat, asigurările sociale se pot organiza şi în forme private sau de

către sindicate.

Dreptul la asigurări sociale este garantat de stat şi se exercită prin sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, denumit sistemul public care este organizat şi funcţionează având la bază următoarele principii:

- principiul unicităţii, potrivit căruia statul organizează şi garantează sistemul public

bazat pe aceleaşi norme de drept;

- principiul egalităţii, care asigură tuturor participanţilor la sistemul public, contribuabili

şi beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce priveşte drepturile şi obligaţiile

prevăzute de lege;

2.

- principiul solidarităţii sociale, conform căruia participanţii la sistemul public îşi asumă

reciproc obligaţii şi beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea

riscurilor sociale;

- principiul obligativităţii, potrivit căruia persoanele fizice şi juridice au obligaţia de a

participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu

îndeplinirea obligaţiilor;

- principiul contributivităţii, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe

baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la sistemul

public iar drepturile de asigurări sociale se acordă în temeiul contribuţiilor de asigurări

sociale plătite;

- principiul repartiţiei, pe baza căruia fondurile constituite se redistribuie pentru plata

obligaţiilor ce revin sistemului public;

- principiul autonomiei, bazat pe administrarea de sine stătătoare a sistemului public.

140

În sistemul public sunt asigurate persoanele fizice, denumite asiguraţi care pot fi cetăţeni

români, cetăţeni ai altor state sau apatrizi, pentru perioada în care au domiciliul sau reşedinţa în România.

Asiguraţii au obligaţia să plătească contribuţii de asigurări sociale şi au dreptul să

beneficieze de prestaţii de asigurări sociale.

În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii:

- persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă;

- persoanele care îşi desfăşoară activitatea în funcţii elective sau care sunt numite în

cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului;

- membrii aparţinând unei organizaţii a cooperaţiei meşteşugăreşti, ale căror drepturi şi

obligaţii sunt asimilate, cu cele ale persoanelor prevăzute mai sus;

- persoanele care beneficiază de ajutor de şomaj, ajutor de integrare profesională sau

alocaţie de sprijin, care se suportă din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj;

- persoanele care realizează un venit brut pe un an calendaristic echivalent cu cel puţin 3

salarii medii brute pe economie;

- persoanele care desfăşoară activităţi exclusiv pe bază de convenţii civile de prestări de

servicii şi care realizează un venit brut pe un an calendaristic echivalent cu cel puţin 3

(trei) salarii medii brute pe economie.

Se pot asigura în sistemul public pe bază de contract de asigurare, şi alte persoane care nu

se regăsesc în situaţiile prezentate, dacă plătesc contribuţie pentru asigurări sociale.

Persoanele juridice sau fizice la care îşi desfăşoară activitatea categoriile de asiguraţi

menţionaţi, denumite angajatori, precum şi instituţiile care efectuează plata drepturilor de şomaj, sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale (CNPAS), o declaraţie privind evidenţa nominală a asiguraţilor şi a obligaţiilor de plată către bugetul asigurărilor sociale de stat. Aceasta se depune la Casa teritorială de pensii în raza căreia se află sediul angajatorului.