Economia riscurilor și asigurărilor - curs 4

CAP. V Economia riscurilor si asigurarile

5.1. Riscul si incertitudinea

Problematica riscului si incertitudinii a preocupat atât pe specialisti cât si pe practicieni si bineînteles pe oamenii de rând de-a lungul timpului.

Riscul si incertitudinea erau privite în comparatie cu certitudinea, iar previziunea de îmbunatatire a unei situatii date cu riscul sau incertitudinea unei schimbari de atitudine, de mentalitate.

O analiza a societatii arata faptul ca dezvoltarea sociala si cresterea economica au marcat în timp evolutia accidentelor, prioritar sub incidenta riscurilor si a incertitudinilor si doar în perioade scurte sub incidenta certitudinii.

Economia clasica a definit unele notiuni ale riscului (riscul de antreprenor) si care au fost asigurabile între anumite limite, pe când economia moderna defineste o serie de noi forme de risc( poluarea, catastrofe legate de obiectele produse de om) care toate constituie în sfârsit obiectul activitatii de asigurare, cauzele si dimensiunile acestor riscuri sunt considerabile în situatia dezvoltarii noilor tehnologi.

Toate aceste riscuri fac obiectul unor studii aprofundate în contextul dezvoltarii si a teoriei jocurilor.

Profesorul Irwing Pfeffer subliniaza necesitatea analizei riscului si mai ales a riscului în asigurari, într-un cadru dinamic, prin alegerea unor metode de analiza statistica.

Exista mijloace si procedee pentru ca pe baza unui numar de parametrii sa poata fi identificate, masurate, izolate, fenomene care pot prejudicia atât activitatea economica cât si cea sociala.

Conform unei definiti adoptate în 1983 “ riscul este constituit din posibilitatea ca un fapt cu consecinte nedorite sa se produca”.

Se formuleaza posibilitatea abordarii riscului cu ajutorul a 2 modele:

- un model de gestiune a riscului care vizeaza planificarea, organizarea si controlul riscului

- un model de analiza a riscului, bazat pe metoda scenariilor, analiza de sensibilitate si pe arborele de decizie

Teoria riscului si incertitudinii abordeaza pe larg cadrul economiei riscului si asigurarilor. Ea constituie

dezvoltarea majora a stiintelor economice în unele decenii.

5.2. Sistemul riscurilor

Într-un cadru general sistemul riscurilor se prezinta în felul urmator:

1) Riscuri generale care au ca forme de manifestare:

- calamitati naturale

- accidente

- deces

2) Riscul de tara are ca forme de manifestare:

- informatii economice

- risc politic

- grad de îndatorare

- datoria externa

- rata de creditare

- acces la finantare bancara

- acces la piete externe

- raportul dintre disponibilizari pe termen si marja de forfetare

3) Riscuri în obligatiuni si devize are ca forme de manifestare:

- riscul de translare

- riscul de tranzactie

4) Riscuri economice au ca forme de manifestare:

- cresterea costurilor de productie

- cresterea pretului materiilor prime

- deprecierea monedei

5) Riscul contractual are ca forme de manifestare:

- în contracte sinalagmotice

- în contracte de vânzare

- în vânzari conditionate

6) Riscul de faliment are ca forme de manifestare:

- sensibilitatea profitului

- riscul financiar

7) Riscul în investitii are ca forme de manifestare:

- riscul de proiect

- riscul investitiilor în strainatate

- riscul de avarie

8) Riscul în asigurari are ca forme de manifestare:

a) riscuri comune

- asigurabile

- neasigurabile

b) riscuri specifice

- excluse

- exceptate

- asigurabile

- neasigurabile

5.3. Factori generatori de risc

1) Riscuri generale

Reflecta ideea ca în societatea moderna omul se afla sub influenta unor riscuri variate, care pot fi generate de fortele naturii, de folosirea tehnicii sau de anumiti factori sociali si economici. Fortele naturii pot declansa calamitati cu puternice efecte distructive între care: grindina, ploile torentiale, inundatiile, seceta, înghetul, cutremurele de pamânt, incendiile, traznetul, alunecarile de teren, prabusiri, etc.

Toate aceste efecte distructive afecteaza bunurile si dupa caz oamenii. O serie de cauze naturale stau la baza deceselor, bolilor sau îmbatrânirii oamenilor, ori afecteaza culturile agricole sau starea de sanatate a animalelor.

Un grad mare de risc îl genereaza si omul prin comportamentul sau fata de semeni ( prin folosirea necorespunzatoare a mijloacelor tehnicii, a instalatiilor, prin nerespectarea cerintelor de protectie si securitate a muncii, prin actiunile sale contra legilor, etc.).

La rândul lor o serie de factori economico-sociali ( crizele, somajul, conjuncturile economice nefavorabile) pot genera efecte negative asupra existentei social-umane.

Sub aspectul cauzelor generatoare, riscurile pot avea caracter obiectiv, respectiv sunt independente de vointa omului, sau subiectiv, respectiv cele care depind de om si de comportamentul lui.

Riscurile cele mai studiate si care produc cele mai mari daune sunt cele produse de catastrofele naturale si care au o larga raspândire pe glob, cum sunt: seceta, uraganele, inundatiile, cutremurele de pamânt, incendiile si accidentele.