Extras din curs

I. Politica socială în Uniunea Europeană

Una din preocupările majore în cadrul Uniunii Europene o reprezintă politica socială, statele membre şi instituţiile europene depunând eforturi permanente pentru o abordare complexă a acestei problematici şi pentru modernizarea sistemelor de protecţie socială, astfel încât acestea să răspundă pozitiv cerinţelor unui sistem economic şi social flexibil şi dinamic.

Această preocupare este reflectată în concluziile Consiliilor Europene care au abordat această problemă, după cum urmează:

Consiliul European de la Nisa, 7 - 9 decembrie 2000, a aprobat Agenda Socială Europeană, în conformitate cu concluziile preşedinţiei Consiliului European de la Lisabona, stabilind priorităţile de acţiune pentru următorii 5 ani, pe baza a şase orientări strategice în toate domeniile politicii sociale:

-locuri de muncă mai multe şi mai bune,

-anticiparea şi luarea în considerare a schimbărilor mediului de muncă, prin dezvoltarea unui nou echilibru între supleţe şi securitate,

-lupta împotriva tuturor formelor de excluziune şi discriminare,

-modernizarea protecţiei sociale,

-promovarea egalităţii dintre femei şi bărbaţi,

-creşterea anvergurii sociale a extinderii şi a relaţiilor externe ale Uniunii Europene.

Consiliului European de la Stockholm, 23 – 24 martie 2001, prin concluziile preşedinţiei a urmărit în mod deosebit modernizarea modelului social european, ceea ce presupune sisteme sociale bine fundamentate şi care funcţionează corespunzător.

Consiliul European de la Göteborg, 15 – 16 iunie 2001, a subliniat importanţa pe care o ocupă problematica elaborării unei strategii durabile ce implică politici economice, sociale şi de mediu care să conducă la creşterea în continuare a calităţii vieţii cetăţenilor, precum şi cele trei mari principii care stau la baza asigurării viabilităţii pe termen lung a regimurilor de pensii:

-păstrarea capacităţii regimurilor de pensii de a-şi atinge obiectivele sociale pe care şi le-au asumat,

-menţinerea viabilităţii lor financiare,

-menţinerea capacităţii sistemului de pensii de a răspunde schimbărilor din societate.

Ultimele Consilii Europene (Stockholm şi Göteborg) au invocat necesitatea aplicării metodei deschise de coordonare în domeniul politicii de pensii pe baza eforturilor comune ale Comitetului de Protecţie Socială şi Comitetului de Politică Economică. Metoda deschisă de coordonare implică acordul asupra obiectivelor comune, translatarea lor în cadrul strategiilor naţionale şi monitorizarea periodică a progreselor pe baza unor indicatori general agreaţi.

În domeniul pensiilor, preocupările statelor membre s-au concretizat în extinderea metodei deschise de coordonare şi asupra acestei probleme de interes comun.

Metoda deschisă de coordonare a fost lansată în anul 2000 pentru politicile de incluziune socială, a fost extinsă în domeniul pensiilor în anul 2002 şi urmează ca, în 2006, să includă îngrijirile de sănătate pe termen lung.

În conformitate cu principiile metodei deschise de coordonare, principalele obiective ale statelor implicate, în ceea ce priveşte pensiile sunt:

-adecvarea pensiilor,

-sustenabilitatea financiară a sistemelor de pensii

-modernizarea sistemelor de pensii ca răspuns la nevoile în continuă schimbare ale economiei, societăţii şi individului.

Concluzia principală a Consiliului European de la Laeken, 14 – 15 decembrie 2001, a vizat necesitatea adecvării pensiilor la nevoile beneficiarilor, sustenabilitatea sistemelor de pensii şi modernizarea acestora, precum şi ameliorarea accesului la pensiile complementare, toate acestea având o importanţă deosebită în ceea ce priveşte adoptarea în acest domeniu a unui răspuns corespunzător dinamicii, nevoilor şi aspiraţiilor cetăţenilor.

Consiliul European de la Barcelona, 15 – 16 martie 2002, a impus accelerarea reformei regimurilor de pensionare, în vederea garantării, atât a viabilităţii lor financiare, cât şi a realizării obiectivelor pe care le au la nivel social.

Lucrările Consiliului European de la Sevilla, 21 – 22 iunie 2002, au dezbătut problematica creşterii şi competitivităţii ca factori activi în ocuparea deplină a forţei de muncă, precum şi problema combaterii imigraţiei ilegale.

Consiliul European de la Bruxelles, 20 – 21 martie 2003, a subliniat necesitatea de a garanta şi adapta sistemele de protecţie socială în particular, pentru a face faţă îmbătrânirii populaţiei precum şi punerea în practică a unor noi reforme ale regimurilor de pensii.

II. Îmbunătăţirea capacităţii administrative în vederea aplicării

regulamentelor comunitare

Unul dintre principiile fundamentale ale Tratatului care instituie Comunitatea Europeană vizează libera circulaţie a persoanelor în cadrul comunităţii.

Acest principiu, enunţat în articolul 39 CE al Tratatului de la Amsterdam, permite cetăţenilor statelor membre să circule liber în Uniunea Europeană pentru a muncii sau pentru a-şi căuta un loc de muncă într-un alt stat.

În scopul rezolvării problemelor care se pun în plan internaţional în materie de securitate socială, a fost elaborat un cadru legislativ la nivel european care abordează necesitatea coordonării sistemelor de securitate socială.