Managementul Riscului în Activitatea de Asigurare

CAPITOLUL 1

ELABORAREA DECIZIILOR ECONOMICE

1.1. Natura problemelor economice

Problemele şi strategiile economice sunt indisolubil legate de calitatea vieţii, fiind rezultatul eforturilor de a îmbunătăţi sau de a împiedica deteriorarea standardului de viaţă. De exemplu, strategiile agricole din SUA sunt concepute pentru a creşte standardul de viaţă al fermierilor americani. Strategiile energetice şi de mediu urmăresc ca oamenii să dispună atât în momentul de faţă cât şi în viitor de surse sigure de energie şi să beneficieze de un mediu ambiant capabil să susţină viaţa. Unul dintre obiectivele declarate ale politicii comerciale a SUA este acela de a proteja piaţa americană de competiţia neloială a companiilor străine şi în acelaşi timp de a creea noi pieţe externe pentru produsele americane. Pe scurt, aceste strategii şi politici economice au drept obiectiv îmbunătăţirea calităţii vieţii.

Totuşi, dacă aceste strategii şi politici economice ar fi destinate creşterii standardului de viaţă al tuturor celor care trăiesc într-o anumită ţară sau zonă geografică, probabil că ele nu ar genera atâtea dezbateri şi probleme. Nu se poate nega faptul că se încearcă o îmbunătăţire a standardului de viaţă, însă ceea ce face ca aceste politici economice să genereze numeroase dispute este faptul că, în timp ce contribuie la creşterea standardului de viaţă al anumitor grupuri sociale, ele conduc la scăderea standardului de viaţă al altora. Cu alte cuvinte, implementarea unor astfel de politici economice produce, pentru diferite grupuri sociale, rezultate diferite, uneori aceste rezultate putând fi chiar contradictorii. Pentru evaluarea consecinţelor sociale ale aplicării strategiilor şi politicilor economice, analiza economică ne oferă instrumente de comparaţie a veniturilor şi cheltuielilor.

Dacă toate veniturile obţinute în 1993 de către locuitorii SUA s-ar fi putut împărţi în mod egal între cetăţeni, atunci fiecărei persoane i-ar fi revenit aproximativ 40.000 UM. Dacă am considera o familie medie formată din 2,7 persoane, atunci veniturile unei astfel de familii ar fi fost de 108.000 UM. Dacă această redistribuire de venituri s-ar putea face şi în realitate, atunci am ajunge la concluzia că, pentru moment, veniturile câştigate de populaţia SUA sunt suficiente pentru un trai decent, pentru fiecare dintre locuitori.

Deşi majoritatea acestor persoane ar putea trăi decent cu un venit anual de 40.000 UM, dacă ar avea bani mai mulţi, fiecare dintre ei ar putea dori să cumpere şi alte lucruri. Aceasta ne conduce la ideea că veniturile unei ţări, fie ea şi SUA, sunt limitate şi că această limitare generează tensiuni. Deoarece producţia de bunuri şi de servicii a unei ţări este limitată, rezultă că şi posibilităţile economiei ţării respective de a creea venituri pentru locuitorii săi sunt limitate.

Problema rarităţii relative

Această problemă fundamentală - a capacităţii limitate de a genera venituri în raport cu dorinţele nelimitate de a avea bunuri şi servicii – este cunoscută în economie ca problema rarităţii. Unii economişti o denumesc mai specific: problema rarităţii relative. Toate dezbaterile, problemele şi politicile economice provin din această raritate relativă a bunurilor şi serviciilor. Cu alte cuvinte, în condiţiile unor resurse şi capacităţi de producţie limitate, veniturile care se pot obţine sunt pur şi simplu insuficiente pentru afluenţa materială a fiecăruia.

În acest sens, şomajul devine o problemă nu din cauza faptului că implică plata ajutoarelor sociale, ci pentru că se pierd importante resurse productive. Prin urmare, veniturile totale ale societăţii vor fi mai mici, pentru că se va produce mai puţin decât în cazul inexistenţei şomajului.

Protecţia mediului înconjurător devine o problemă nu datorită faptului că nu ştim cum să eliminăm deşeurile poluante, ci pentru că orice activitate de depoluare necesită capacităţi productive - oameni şi maşini - care ar fi putut fi folosite pentru a produce mai multe televizoare, noi clădiri pentru obiective administrative şi sociale sau şcoli şi spitale.

Comerţul exterior devine o problemă nu datorită faptului că o anumită ţară nu se poate proteja împotriva concurenţei determinate de forţa de muncă mai ieftină din străinătate, ci pentru faptul că locuitorii ţării respective vor plăti astfel preţuri mai mari pentru bunurile şi serviciile cumpărate, fapt care va conduce în final la reducerea standardul de viaţă.

A rezolva toate aceste probleme economice înseamnă a găsi soluţii care să conducă la venituri cât mai mari şi cheltuieli cât mai mici cu putinţă.

Nevoia de a alege

În activitatea lor, economiştii pornesc de la principiul că posibilităţile şi capacitatea de a satisface dorinţele umane sunt limitate. Consecinţa firească a acestei stări de lucruri este aceea că oamenii trebuie să aleagă între diferitele variante de soluţii. Odată ce s-a optat pentru o anumită soluţie, toate celelalte posibilităţi devin impracticabile. De exemplu, o persoană care a ales ca, timp de 40 de ore pe săptămână, să studieze afacerile cu case şi terenuri nu mai poate, în acelaşi timp, să construiască şi poduri. Ştiinţa economică ne ajută să luăm astfel de decizii încât beneficiile obţinute să fie maxime. Spunem despre o familie că aplică principiile economice în practica de fiecare zi, dacă reuşeşte să-şi asigure hrana şi locuinţa şi să folosească o serie de servicii la un anumit standard de confort, cu cele mai mici costuri posibile. O afacere este economică dacă rezultatele ei sunt maxime, iar costurile implicate sunt cele mai mici posibile. Economia ca ştiinţă analizează deci care sunt oportunităţile şi constrângerile într-un anumit context, oferind metode pentru luarea deciziilor optime.

Comportamentul economic

Spunem despre oameni sau organizaţii că au un comportament economic dacă reuşesc să adopte cele mai bune decizii, astfel încât folosind resursele disponibile să se apropie cât mai mult posibil de obiectivele propuse. Cu alte cuvinte, un comportament economic înseamnă utilizarea optimă a resurselor disponibile.

În analizarea comportamentului economic al unui sistem oarecare se iau în consideraţie următoarele elemente:

1) stabilirea preferinţelor şi gusturilor

2) optimizarea

3) schimbul