Audit intern

CURS I: ISTORICUL AUDITULUI INTERN

I.1. Apariția și evoluția auditului intern

În perioada de vârf a capitalismului industrial, marile întreprinderi americane utilizau serviciile auditorilor din afara entităților organizaționale (activități de audit extern). Ca urmare a crizei din 1929 - 1933, întreprinderile cotate la bursă și-au intensificat preocupările pentru reducerea cheltuielilor cu auditul extern care proceda la certificarea situațiile financiare și conturarea propriei activități de audit. A fost perioada care a marcat decisiv apariția auditului intern. Ca urmare, lucrările pregătitoare ale demersului de audit extern au fost preluate de către salariați ai întreprinderii, iar activitatea de audit extern presupunea supervizarea și certificarea conturilor. După criza economică acești salariați au fost păstrați în cadrul organizațiilor ,extinzându-se atribuțiile deoarece aveau cunoștințele necesare pentru efectuarea activității de audit intern.

Date cu privire la organizarea și desfășurarea profesiei de auditor intern sunt înregistrate din anul 1941, când a apărut Institutul Internațional al Auditorilor Interni (IIA - Institute of Internal Auditors) în Statele Unite ale Americii..

Aceasta este o organizație profesională recunoscută internațional. Țările care au aderat la I.I.A au fost: M.Britanie, Danemarca Suedia, Norvegia.

În Europa, auditul intern s-a dezvoltat din anii 1960.

Un pas important s-a înregistrat în Franța, când în anul 1960 s-a înființat Institutul Francez al Auditorilor și Consultanților Interni (IFACI).

IFACI a contribuit, atât în Franța cât și în restul țărilor, la modul de înțelegere a rolului auditului intern, la poziționarea funcției de audit intern în cadrul organizației.

Astfel, auditorii interni au început să devină specialiști cu experiență, contribuind la gradul de încredere prin rapoartele lor.

Auditul intern (ca funcție) este subordonat managerilor organizațiilor, devenind un instrument de depistare a riscurilor.

Evoluția funcției de audit intern a înregistrat multe revizuiri: în anii 1981, 1991, 1995 și 2002 iar preocupările de revizuire continuă ca urmare a complexității acestei activității.

În noul context economic, național, european și global ,activitatea de consultanță în auditul intern a devenit mai apreciată. El oferă un plus de valoare în organizație, deoarece crește gradul de complexitate al gestiunii organizației, și pe de altă parte, sprijină implementarea sistemului de control intern .

Cuvântul audit își are originea în latinescul audio, audire: a asculta și a cunoscut în decursul vremurilor multiple interpretări, înțelesuri care nu au mai avut de a face cu etimologia.

Până în anul 2000 în țara noastră nu exista nicio reglementare cu privire la auditul intern, această activitate nefăcând parte din cultura organizațională. Deseori se confunda conceptul de audit intern cu ceea ce se practica, adică un control intern, și acela obligatoriu numai pentru entitățile cu capital de stat sau majoritar de stat.

Când s-a trecut la aplicarea Standardelor Internaționale de Contabilitate și auditarea situațiilor financiare, prin aplicarea directivelor europene, în anul 2000, printr-un ordin al ministrului finanțelor, s-au introdus reglementări minimale referitoare la auditul intern, constituind o deschidere spre învățare și acomodare cu cerințele unei profesii noi și complexe.

Începând cu anul 2003, în România auditul intern este reglementat și monitorizat de Camera Auditorilor Financiari, organism de utilitate publică fără scop lucrativ, iar responsabilii pentru organizarea activității de audit intern, coordonarea lucrărilor/angajamentelor și semnarea rapoartelor de audit intern trebuie să aibă calitatea de auditor financiar.

Camera Auditorilor Financiari din România a asimilat integral standardele. Entitățile care aplică Standardele Internaționale de Contabilitate și auditează situațiile financiare au obligația constituirii cadrului organizatoric pentru funcționarea auditului intern și pe măsură ce tot mai multe entități vor îndeplini criteriile prevăzute de actele normative, vor aplica și standardele de audit intern.

Organismele internaționale de audit intern au elaborate norme de audit intern în vederea organizării și exercitării activității, sub forma normelor de calificare și a celor de funcționare, precum și a modalităților practice de aplicare.

I.2. Conceptul de audit intern și obiectivele Camerei Auditorilor Financiari din România

Auditul intern reprezintă activitatea de examinare obiectivă a ansamblului activităților entității în scopul furnizării unei evaluări independente a managementului riscului, controlului și proceselor de conducere a acestuia. Acest caracter rezultă din trăsătura auditului intern de a urmări o operațiune sub aspectul obiectivelor specifice de verificare pe tot parcursul său de desfășurare.

Camera Auditorilor Financiari din România în calitatea sa de reglementator și supraveghetor al profesiei, asigură dezvoltarea auditului intern din toate punctele de vedere și constituie organismul național corespondent al celor similare din multe țări.

Rolul Camerei Auditorilor Financiari din România este dat de următoarele obiective:

- cercetarea, activitate pentru progresul cunoștințelor din domeniul profesiei, CAFR, fiind organizată prin departamentele sale;

- profesionalizarea practicienilor auditului intern, pentru care se realizează formări profesionale, potrivit standardelor internaționale în ceea ce privește nivelul de pregătire profesională;

- schimburi profesionale între practicieni și cei care se ocupă de cercetarea din domeniul auditului intern, realizarea unei legături specifice și permanente cu membrii, inclusiv utilizarea revistei Camerei pentru expunerea părerilor, cunoștințelor, preocupărilor, noutăților;

- legătura cu organismele profesionale și instituționale din țară și din străinătate care se face prin intermediul Camerei Auditorilor Financiari din România, asigurându-se astfel un statut bine definit al profesionistului care practică auditul intern.

I.3. Principiile și obiectivele auditului intern

I.3.1. Principiile auditului intern

Prin auditul intern se verifică operațiunile, activitățile sau acțiunile care se efectuează, sau se desfășoară în cadrul entității, avându-se în vedere următoarele principii:

1) principiul conformității operațiunilor, activităților sau acțiunilor:

- legalitatea - sunt respectate prevederile legale în materie;

- regularitatea - se respectă cu regularitate prevederile care se referă la modalități, proceduri, scheme sau la modele de efectuare, execuție sau desfasurare;

- încadrarea în plafoanele valorice - încadrarea în plafonul valoric maxim aprobat pentru acea operațiune, acțiune sau activitate.

2) principiul economicității operațiunilor, activităților sau acțiunilor:

- obiectul auditat realizează condiția costului minim in condițiile date. Costul minim se evaluează prin determinarea costului de oportunitate al realizării obiectului auditat.

3) principiul eficacității operațiunilor, activităților sau a acțiunilor:

- obiectul auditat realizează condiția de atingere a obiectivului stabilit prin realizarea sa( o apreciere rezonabilă).