Instrumente Utilizate în Managementul Calității

INSTRUMENTE UTILIZATE ÎN MANAGEMENTUL CALITĂŢII

[1] [3] [4] [9] [10] [24] [30] [31] [44] [48] [49] [50] [52] [54] [64] [66] [87] [92] [93] [98] [100] [102] [103] [113] [114] [121] [123] [126] [129] [130] [143] [144] [152]

4.2. METODE STATISTICE PENTRU CONTROLUL CALITĂŢII PROCESELOR

Procesele tehnologice sunt organizate astfel încât să genereze colectivităţi de produse similare, în care se regăsesc încorporate caracteristici ale unui anumit model conceptual, care reprezintă proiectul produsului. Pentru ca unitatea de produs să fie cât mai aproape de modelul conceptual, sistemul de factori care guvernează procesul în derularea sa în timp, trebuie să fie ţinut sub control, ceea ce îi oferă stabilitate.

Datorită variabilităţilor intrinseci (inerente) a proceselor de fabricaţie, unităţile de produs nu pot fi absolut identice, nici între ele, nici cu modelul care stă la baza realizării lui. Identitatea se realizează doar statistic prin determinarea unei probabilităţi care se doreşte a fi cât mai mare.

Ca o consecinţă a acestei situaţii obiective, ce caracterizează producţia de tip industrial, se desprind două idei în afara cărora orice raţionament din sfera producţiei industriale este fals:

a) un proces de fabricaţie poate asigura o reproducere a modelului conceptual al unui produs numai cu o fidelitate mai mică sau cel mult egală cu 100%;

b) unica informaţie în stare să pună în evidenţă nivelul acestei fidelităţi privind reproducerea modelului conceptual, tendinţele de evoluţie a acestui nivel, modificarea tendinţelor care se manifestă consecutiv asupra unor decizii tehnico-economice, este informaţia statică.

Informaţiile statistice obţinute prin măsurarea unui produs generează nivelul de fidelitate al reproducerii conceptului unui produs de către un proces de fabricaţie organizat special. Evaluarea nivelului de fidelitate al reproducerii modelului face parte din activitatea complexă de asigurare a calităţii definită ca un ansamblu de activităţi planificate şi sistematice, necesare pentru a garanta că produsul realizat este capabil să satisfacă necesităţile specificate şi implicite.

Practic, fidelitatea cu care se reproduce modelul conceptual este scopul final al procesului de fabricaţie. Implicit, calitatea produsului se obţine în procesul de fabricaţie. Din această cauză, între fidelitate şi calitatea produsului respectiv repetabilitatea procesului trebuie să existe o corelaţie tehnică bine definită denumită precizie. Prin precizie nu trebuie să se înţeleagă numai încadrarea maşinii sau utilajului în limitele precizate de cartea tehnică, ci posibilitatea lor de a realiza produse în limitele de fabricaţie prevăzute în documentaţia tehnică, o perioadă îndelungată de timp.

4.2.1. CÂMP DE ÎMPRĂŞTIERE, CÂMP DE TOLERANŢĂ

Sub influenţa diferitelor cauze de producţie, caracteristica referitoare la calitate a unui produs variază în cadrul unor limite, numite limite de împrăştiere (Li - limita de împrăştiere inferioară, Ls - limita de împrăştiere superioară). Matricea acestei variaţii, respectiv a intervalului de împrăştiere, se numeşte câmp de împrăştiere.

Documentaţia de fabricaţie stabileşte limitele în interiorul cărora este permisă variaţia valorilor caracteristicii, astfel încât produsul rezultat să fie corespunzător calitativ.

Aceste limite se numesc limite de toleranţă şi se notează cu Ti - limita de toleranţă inferioară şi Ts - limita de toleranţă superioară. Zona dintre Ti şi Ts reprezintă câmpul de toleranţă, iar centrul câmpului de toleranţă Tc se calculează cu formula: Tc = (Ts+Ti)/2.

Reglarea se caracterizează prin poziţia câmpului de împrăştiere a valorilor caracteristicii, exprimată statistic prin poziţia centrului de grupare a repartiţiei. Maşina este considerată corect reglată când centrul câmpului de împrăştiere (media) al valorilor caracteristicii de calitate este egal cu centrul câmpului de toleranţă.

Precizia se poate caracteriza prin mărimea câmpului de împrăştiere şi este considerată corespunzătoare când mărimea acestuia nu depăşeşte limitele câmpului de toleranţă.

Precizia se exprimă cu ajutorul parametrilor de împrăştiere  (abaterea standard), A (amplitudinea împrăştierii) sau Cv (coeficientul de omogenitate) utilizând distribuţia normală redusă.

Principalele stări ale procesului de fabricaţie atât din punct de vedere al reglării şi al preciziei sunt următoarele:

a) Proces de fabricaţie corespunzător ca reglare ( = Tc) şi ca precizie (Li Ti iar Ls Ts);

b) Proces de fabricaţie corespunzător ca reglare ( = Tc) dar necorespunzător ca precizie

(Li Ti iar Ls Ts);

c) şi d) Proces de fabricaţie necorespunzător ca reglare( ≠ Tc), dar corespunzător ca precizie

(Li Ti iar Ls Ts):

e) Proces deplasat spre dreapta Li Ti şi Ls Ts;

f) Proces deplasat spre stânga Li Ti şi Ls Ts;

g) Proces excesiv de precis;

h) Proces de producţie corespunzător ca reglare şi precizie care se află la limita de funcţionare din punct de vedere economic.

i) Proces de fabricaţie necorespunzător atât ca reglare( ≠ Tc) cât şi ca precizie;

4.2.2. CAPABILITATEA PROCESULUI

Capabilitatea procesului de producţie, şi facem referire la maşini, utilaje, echipamente, reprezintă posibilitatea acestora de a realiza repere, produse în limitele de toleranţă prevăzute în documentaţia tehnică de fabricaţie.

Studiul capabilităţii este necesar pentru:

- stabilirea performanţelor reale ale unui proces de producţie;

- stabilirea condiţiilor contractuale referitoare la calitatea producţiei;

- fixarea parametrilor planurilor de sondaj pentru fişele de lucru;

- stabilirea prin intermediul documentaţiei tehnice a tuturor parametrilor controlaţi.