Proiectarea Sistemelor Digitale

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Proiectarea Sistemelor Digitale.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 6 fisiere pdf de 246 de pagini (in total).

Profesor: Augustin Ionescu

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Automatica

Extras din document

SINTEZA CLASICĂ

A

SLC

Capitolul 10

2

Tematică

- Etapele sintezei clasice a SLC

- Minimizarea func țiilor de comutație

folosind diagramele KV

- Minimizarea funcțiilor de comutație

folosind diagramele VEM

- Sinteza cu ajutorul multiplexoarelor şi

decodificatoarelor

3

Etapele sintezei clasice a SLC

E1. Pornind de la descrierea verbală (neformalizată) a func țiilor realizate de

schema sintetizată, se generează schema bloc a acesteia. Schema bloc permite crearea

unei imagini mai clare asupra schemei sintetizate punând în evidență toate comenzile

externe și ieșirile din schemă. Fiecare semnal are un nume (mnemonic) care să

sugereze cât mai clar semnificația semnalului. Pentru toate semnalele se va preciza

grafic și prin convenții legate de nume logica de activare a semnalului.

E2. Se descriu printr-una dintre metodele cunoscute (vezi capitolele 3 și 4)

funcțiile aferente semnalelor de ieșire. Tabelele de adevăr sunt utilizate doar pentru

funcții dependente de un număr mic de variabile (cel mult 4-5 variabile). Pentru

funcții cu un număr mai mare de variabile se pot utiliza reprezentări simbolice

disjunctive sau conjunctive dar în unele situații funcțiile se reprezintă direct prin

forme logice necanonice.

E3. Se alege metoda de implementare.

E4. În funcție de metoda de implementare aleasă vor fi prelucrate funcțiile deduse

în etapa E2 cu scopul de a obține o implementare cu complexitate cât mai mică.

E5. Se analizează schema în ipoteza lipsei întârzierilor, cu scopul de a verifica dacă

sinteza a fost realizată corect.

4

Etapele sintezei clasice a SLC

E6. Se aleg din catalog componentele concrete pentru implementare.

E7. Se editează schema i se testează func ionarea ei în condi ii ș ț ț cât mai apropiate

de cele ale funcționării reale. Simularea permite punerea în evidență a unor anomalii

datorate întârzierilor în propagarea semnalelor. Dacă anomaliile semnalate se

consideră periculoase și nu pot fi eliminate prin măsuri directe (de exemplu

echilibrarea schemei), se poate relua sinteza de la etapa E6 sau chiar de la etapa E3.

E8. Se realizează documentația aferentă schemei sintetizate și se trece la

implementarea prototipului. Dacă testele efectuate pe prototip nu pun în evidență

nici o anomalie, se poate trece la producția de serie. Dacă apar anomalii ce nu au

putut fi dedectate prin simulare, se reia sinteza fie alegând alte componente pentru

implementare fie alegând o altă metodă de sinteză.

5

Pre ul de cost al ț unei forme logice

Evaluarea prețului de cost al unei porți logice se bazează pe ipoteza că acesta este

direct proporțional cu numărul de intrări ale porții logice adică:

PCp=k·i

unde

i – numărul de intrări în poarta logică;

k – prețul pe o intrare a porții logice.

Acceptând pentru simplitate că toate porțile logice au același preț de cost mediu pe

intrare, prețul de cost al unei scheme S realizată cu porți logice poate fi calculat cu

relația:

PC(S) =

unde

i - numărul de intrări pe o poartă;

ni – numărul porților cu i intrări.

6

Acoperire minimă

Vom numi acoperire minimă o formă booleană cu preț de cost

minim atașată unei funcții de comutație date.

Exemplu: Se consideră funcția f(x,y,z) = S(0,1,5,7)

După cum se știe, această funcție poate fi reprezentată prin forma canonică normal

disjunctivă:

Prețul de cost al acestei forme este PC1(f) = 3·1+4·3+1·4 = 19

Aplicând axiomele și teoremele algebrei booleene asupra formei canonice de mai

sus, rezultă

Se observă că pentru această formă PC2(f*) = 2·1+3·2 = 8.

Deoarece ultima formă obținută nu mai poate fi redusă, rezultă că PC2 este valoarea

minimă pentru formele minime disjunctive atașate funcției f deci f* este acoperire

minimă pentru funcția dată.

Fisiere in arhiva (6):

  • PSD01.pdf
  • PSD02.pdf
  • PSD03.pdf
  • PSD04.pdf
  • PSD05.pdf
  • PSD06.pdf