Retele si Sisteme de Comunicatii - Introducere

Imagine preview
(7/10 din 3 voturi)

Acest curs prezinta Retele si Sisteme de Comunicatii - Introducere.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 30 de pagini .

Profesor: grofu florin

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Automatica

Extras din document

1.Introducere

Societatea modernă actuală se bazează pe crearea, procesarea şi transmisia

informaţiei. Sistemele de comunicaţie sunt destinate transmiterii informaţiei. De

asemenea multe domenii din cadrul ingineriei electrice au nevoie de transmiterea de

informaţii.

Este important să realizăm ca sistemele de comunicaţii şi cele energetice sunt

diferite. În sistemele energetice forma de undă a semnalului este în general, cunoscută

iar principala preocupare în proiectarea acestor sisteme este legată de transmisia energiei

cu pierderi minime. În sistemele de camunicaţii forma de undă sosită la utilizator este

necunoscută înaintea recepţiei. De aceea, informaţia transmisă nu este aprioric cunoscută

la recepţie.

Comunicaţie informaţională la distanţă a existat şi înainte de telecomunicaţie

(focuri, poşta, porumbei, semafoare) şi S-ar putea să apară în viitor şi forme de

comunicaţie bazate pe alte principii fizice şi informaţionale decât cele oferite de

telecomunicaţiile de până acum.

Există o diferenţă între comunicare şi comunicaţie.

Comunicarea înseamnă:

– ştire, veste, comunicare ştiinţifică;

– mod fundamental de interacţiune psiho–socială prin transmiterea de informaţie

intermediată de limbaj articulat sau alte coduri.

Comunicaţia reprezintă un transport fizic de obiecte, de persoane, între două

puncte sau transmiterea de semnale purtătoare de informaţie. Telecomunicaţia este

evident comunicaţia de semnale la distanţă. Pentru semnificaţia acestor noţiuni

important este contextul în care sunt folosite fără a ne preocupa prea mult de

rigurozitatea termenilor conform unor definiţii rigide.

Telecomunicaţia a fost înţeleasă mult timp drept comunicaţie între două puncte

(telegrafie, telefonie) dar şi difuziune radio (radiodifuziunea), difuziune video

(televiziunea) şi în ultimul timp webcastingul (difuziunea prin Internet), care sunt

destinate receptării publicului larg şi sunt evident forme de telecomunicaţie.

1.1 Perspective istorice

Încă din anul 3000 î.Ch. societatea egipteană pentru a putea comunica a dezvoltat

o serie de simboluri denumite hieroglife

1000 î.Ch. – Primul anunţ reţinut de istorie: un locuitor din Teba şi–a pierdut un

sclav, care a fugit; atunci a lipit afişe în centrul cetăţii în care anunţa că oferă recompensă

o monedă de aur celui care poate să–i dea informaţii pentru prinderea sclavului.

cca 900 î. Ch. – Vechii egipteni încep organizarea unui serviciu de trasmitere a

scrisorilor sau poruncilor faraonului, utlizând în acest sens curieri călări, pedestri sau cu

barca (precursorul serviciului poştal).

Secolul VI, î. Ch. – Perşii perfecţionează “serviciul poştal”, instalând din loc în loc

pe rutele folosite staţii dotate cu cele necesare predării/preluării (staţiile erau aşezate de

regulă la distanţa de o zi de mers).

59 î. Ch. – Prima comunicare conducător – cetăţeni oficializată: Iulius Cezar a

început să informeze cetăţenii din Roma şi împrejurimi despre problemele oraşului prin

intermediul unor fluturaşi scrişi.

800 – societatea arabă adoptă prezentul sistem de numerotaţie din India

820 – Apar germenii “algoritmului”. Muhkamad ibn Musa Al'Khowarizmi din

Taskent a dezvoltat conceptul de instrucţiuni de urmat pentru atingerea unui scop.

Sec XII – Comercianţii florentini simbolizează prin @ o unitate de măsursă.

Începe să se stabilizeze sensul noţiunii de “poştă” asemănător cu cel de azi, “poştă”

însemna staţie finală sau intermediară instalată de–a lungul drumurilor unde se găseau

mijloace (cai şi căruţe de schimb) şi oameni, care se ocupau cu primirea, expedierea sau

tranzitarea depeşelor.

1495 – Leonardo da Vinci realizează, în plină renaştere, o serie de schiţe pentru

“omul mecanic”. De asemenea prevesteşte epoca zborurilor aeriene.

1627 – Fracis Bacon prevede telefonul: în cartea sa “New Utopia” descrie un tub

lung pentru “vorbit” la distanţă.

1684 – Matematicianul, fizicianul şi astronomomul englez Robert Hooke (1635–

1703) intuieşte şi formulează într–o comunicare la Royal Society din Londra primele idei

privind telegrafia vizuală. Este urmat şi de francezul Guillaume Amontons (1663–1705).

1729 – Chimistul englez Stephen Gray “transmite”

electricitate printr–un fir.

1752 – Benjamin Franklin (1706–1790) pune în evidenţă

electricitatea

1793 – Prima “linie” de telegrafie vizuală echipată după

concepţia fraţilor Claude şi Ignace Chappe este instalată între Paris şi lille (230 km). Ea

consta dintr–un braţ orizontal, la extremităţile căruia erau fixate vertical alte braţe mobile,

care formau prin diverse poziţii un număr de figuri, corespunzător unor reprezentări

prestabilite (de unde se înţelegea mesajul transmis).

1827 – fizicianul german Georg Simon Ohm (1789–1854)

introduce primul enunţ al legii care avea să fie numită curând legea

lui Ohm – E=RI

Benjamin Franklin

(1706-1790)

Georg Simon Ohm

(1789-1854)

1837 – Samuel Morse (1791–1872) inventează un sistem de

transmisie care codifica cifrele şi literele alfabetului. Codul său ţine

cont de frecvenţa de apariţie a literelor în limba engleză în vederea

optimizării timpului de transmisie al unui mesaj.Din acest punct de

vedere el este nu numai un precursor al telegrafiei ci şi al teoriei

codurilor.

Fisiere in arhiva (1):

  • Retele si Sisteme de Comunicatii - Introducere.pdf

Alte informatii

prezentat la curs