Sisteme Flexibile de Fabricatie

Imagine preview
(8/10 din 6 voturi)

Acest curs prezinta Sisteme Flexibile de Fabricatie.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 15 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Automatica

Extras din document

Principalele principii care stau la baza unui system flexibil de productie sunt: principiul flexibilitatii, principiul integrarii, principiul modularizarii, principiul ciberneticii, si cel al automatizarii. Daca celelalte patru principii sunt mai des intalnite in literatura tehnica de specialitate, dpdv al noilor tehnologii computerizate principiul de flexibilitate in productie a devenit un concept cheie in proiectarea, operarea si managementul sistemelor de prelucrare.

(fig 7.1)

sistemele de productie asistate de calculator (CIM- Computer integrated manufacturing) combina echimpamente, programe baze de date si sisteme de comunicatie pentru a asigura conducerea unei productii variabile, optimizarea in timp real a planificarii productiei, controlul fluxurilor de materiale si operatii, coordonarea si realocarea dinamica a resurselor.

Schema bloc a sistemului de productie integrat.

(fig 7.2)

In sistemele de productie integrate exista o circulatie in dublu sens a informatiei, informatia obtinuta din sistemel CAD e transmisa sitemelor CAM si invers asigurandu-se productia fra folosirea operatorilor umani, actiunea acestora reducandu-se la supravegherea functionarii sistemului.

Flexibilitatea definitie si concepte

Flexibilitatea este abilitatea de a raspunde efectiv la schimbarea circumstantelor.

După alti autori, flexibilitatea este abilitatea de a răspunde efectiv la schimbare, circumstanţelor. Ea poate îmbrăca două forme:

- flexibilitatea în acţiune - capacitatea de a acţiona diferit pentru a corespunde unor noi circumstanţe;

- flexibilitatea de stare - capacitatea de a continua efectiv funcţionarea în ciuda schimbărilor de mediu.

Din punct de vedere organizaţional flexibilitatea se defineşte ca fiind capacitate unei organizaţii de a suferi schimbări limitate fără dezorganizări majore.

Conceptul de flexibilitate structurală este legat de capacitatea structurii unei organizatii şi a facilităţilor sale, respectiv a capacităţii de reacţie a membrilor săi, de a se adapta schimbărilor. Acestea pot fi iniţiate din interiorul organizaţiei sau pot apare ca o reactie de răspuns la schimbările în condiţiile sociale, economice, politice din mediul inconjurător.

Flexibilitatea muncii poate fi privită sub trei aspecte:

- flexibilitatea numerică - se ocupă de rata cu care numărul populaţiei angajate poate fi ajustat pentru a corespunde fluctuaţiilor din nivelul de cerere pe piaţă a produselor;

- flexibilitatea funcţională - corespunde ratei cu care sarcinile îndeplinite de muncitori pot fi schimbate ca răspuns la modificarea cererilor impuse de afacere;

- flexibilitatea financiara - reprezintă domeniul de variaţie al practicilor de compensaţie financiară care încurajează şi susţin celelalte doua flexibilităţi.

Flexibilitatea grupului de muncă reprezintă abilitatea grupurilor de a se adapta la conditii schimbătoare fără ca aceste adaptări să conducă la dezorganizare.

Flexibilitatea la nivelul comportamentului individual - arată că oamenii cu complexitate cognitivă sunt mult mai flexibili şi mult mai capabili de a face faţă conflictelor şi incertitudinilor.

Flexibilitatea in contextul productiei

Se sugereaza ca masina trebuie proiectata ponind de la performanţele funcţionale şi s-a propus utilizarea unor maşini cu funcţii specializate ce pot fi agregate împreună.

S-a propus apoi conceptul de maşina capabilă să realizeze o familie de functii corelate pe criteriul posibilităţilor de cuplare şi funcţionare a unui grup de masini proiectate special, pe baza unor costuri mici de prelucrare şi echipamente şi cărora sa le fie adăugat un mecanism de control capabil să asigure desfăşurarea normală a muncii de către operator. Se poate obţine astfel o fabrică complet automată în termenii aplicatiei directe; altfel va fi nevoie de o considerabilă cantitate de muncă indirectă. Acest proiect nu a devenit realizabil decât o dată cu apariţia sistemelor de prelucrare asistate de calculator.

In figura 7.3 este prezentată schema bloc a unui astfel de sistem de productie asistat de calculator cu posibilităţi de optimizare în timp real a unei producţii variabile (sortiment, mărime, loturi, etc) în timp.

(fig7.3)

Flexibilitatea este văzuta ca o metoda comercială alături de eficienţa în productie şi cu puternică dependenţă de piaţă (cazul liniilor rigide de transfer automat care sunt eficiente dar inflexibile - şi care nu mai sunt uzuale).

Modalitatea de extindere a conceptului de flexibilitate la producţia de masă fără sacrificarea eficienţei a fost posibilă numai în SFF.

Prelucrarea flexibilă a făcut posibilă aducerea eficienţei producţiei de masă la nivelul producţiei de loturi a mai multor tipuri de produse, astfel, în loc de a face economii la scară, producţia pe loturi corespunde unei economii de scop. In acest sens eficienţa volumului mediu, a varietăţii medii în producţie este în mod extrem de bine compensată prin reducerea drastică sau eliminarea costurilor de reorganizare a producţiei si a timpului necesar pentru trecerea de la un produs la altul.

Conceptul de flexibilitate în prelucrare

Flexibilitatea unui sistem constă în capacitatea sa de adaptare la o largă diversitate de posibile medii pe care le poate întâlni. Un sistem flexibil trebuie să fie capabil de a se „schimba" astfel încât să opereze în medii aleatoare.

Flexibilitatea in prelucrare reprezintă capacitatea de reconfigurare a resurselor de prelucrare astfel încât acestea să producă eficent diverse produse la o calitate acceptabila.

Flexibilitatea in productie este intotdeauna limitata de diversi factori dintre care amintim: numarul de produse si procese, cantitatea de capital investit, viteza si costul de raspuns etc.

Managementul flexibilitatii in prelucrare se traduce permanent in termeni de tip intrebare „ care e nivelul optimal al diverselor tipuri de flexibilitate?”. Raspunsul la aceste intrebari cere ca managerul sa identifice si sa masoare diversele flexibilitati pe care trebuie sa le aiba sistemele de fabricatie in scopul obtinerii unui maxim de competitivitate.

Tipuri de flexibilitate

1. - flexibilitatea maşinilor

2. - flexibilitatea în manipularea materialelor

3. - flexibilitatea operaţională '

4. - flexibilitatea proceselor

5. - flexibilitatea produsului

6. - flexibilitatea fluxului tehnologic

7. - flexibilitatea volumului

8. - flexibilitatea extinderii (dezvoltării)

9. - flexibilitatea programului

10. - flexibilitatea producţiei

11.- flexibilitatea pieţei

Fisiere in arhiva (1):

  • Sisteme Flexibile de Fabricatie.doc