Sisteme Informatice de Supraveghere a Mediului

1.1. ORGANIZAREA SI COMPONENTELE MEDIULUI

În sensul cel mai larg, prin mediu se întelege ansamblul de conditii si elemente

naturale ale Terrei: aerul, apa, solul si subsolul, toate straturile atmosferice, toate

materiile organice si anorganice, precum si fiintele vii, sistemele naturale în

interactiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale si

spirituale.

Stiinta care studiaza mediul se numeste ecologie. Obiectul de studiu al

ecologiei este reprezentat de nivelurile supra-individuale de organizare a materiei vii

integrate cu mediul fizico-chimic lipsit de viata (abiotic), niveluri organizate într-o

structura ierarhica.

Nivelurile de organizare ale materiei vii sunt:

- nivelul biosferei (biosfera = totalitatea biocenozelor);

- nivelul biocenozelor (biocenozele = sisteme alcatuite din ansamblul

populatiilor de pe acelasi teritoriu);

- nivelul populational (populatiile sunt alcatuite din indivizi);

- nivelul individual.

Deoarece ecologia studiaza doar nivelurile supra-individuale, nivelul

individual face obiectul altor stiinte (cum ar fi botanica, zoologia, anatomia etc.).

Aceste niveluri ierarhizate ale materiei vii mai sunt denumite sisteme biologice. În

Fig. 1 este prezentata ierarhia sistemelor biologice pe niveluri si mecanismele

(procesele) fundamentale pentru fiecare nivel.

Fig. 1. Ierarhizarea sistemelor biologice

SISTEME

BIOLOGICE

Sisteme biologice

de nivel individual

Sisteme biologice de

nivel populational

Sisteme biologice

de nivel biocenotic

Nivelul biosferei

Nivel Proces fundamental

Transfer de energie

si materie

Relatii inter-populationale

(interspecifice)

Relatii intra-populationale

(intraspecifice)

Metabolismul

Sisteme Informatice de Supraveghere a Mediului

2

Cele mai importante caracteristici comune ale sistemelor biologice sunt:

caracterul istoric (evolutiv), integralitatea (sistemul poseda însusiri noi fata de

subsistemele componente), echilibrul dinamic, autoreglarea (prin reactie inversa).

Ecologia studiaza sistemele biologice integrate cu mediul fizico-chimic

(abiotic) care cuprinde factori geologici, geografici, mecanici, fizici, chimici.

Mediul înconjurator în ansamblul sau poate fi privit ca un sistem obtinut prin

integrarea sistemelor biologice în mediul fizico-chimic (abiotic), rezultând sistemele

ecologice, organizate de asemenea într-o structura ierarhica, care cuprinde (Fig. 2):

- ecosfera

- complexele macro-regionale de ecosisteme

- complexele regionale de ecosisteme

- ecosistemele

Din aceasta perspectiva mediul poate fi înteles ca o ierarhie a sistemelor

ecologice – naturale, semi-naturale, transformate, create si controlate de catre om.

Fig. 2. Structura ierarhica a sistemelor ecologice

Ecosistemul este un sistem ecologic elementar - forma elementara de

organizare a ecosferei, alcatuita din biotop (componenta abiotica), biocenoza

(componenta biotica) si interactiunile dintre acestea. Ecosistemul mai poate fi definit

ca un complex dinamic de comunitati de plante, animale, microorganisme, oameni si

mediul lor lipsit de viata, care interactioneaza într-o unitate functionala.

Complexele de ecosisteme cuprind mai multe ecosisteme alaturate, acvatice si

terestre, naturale si antropizate. Exista complexe regionale, pe zone relativ restrânse

(cum ar fi Delta Dunarii) si complexe macro-regionale (stepa, savana etc.). Sistemul

socio-economic uman poate fi privit ca un complex de ecosisteme, dominat de

specia umana si care include ecosisteme urbane, ecosisteme rurale, agrosisteme,

ecosisteme industriale etc.

Ecosfera cuprinde totalitatea complexelor de ecosisteme si reprezinta unitatea

dintre toposfera si biosfera. Toposfera este mediul fizico-chimic planetar si cuprinde

cele trei sfere ale Pamântului: toata sfera lichida – hidrosfera, o parte din sfera solida

– litosfera (scoarta terestra) si partea inferioara a sferei gazoase – atmosfera, populate

de componentele biosferei (sfera vietii).