Audit Bancar

1. Activitatea de audit se realizeaza prin urmatoarele forme organizatorice:

a) departamentul de audit intern si comitetul de audit;

b) comisia de audit;

c) departamentul de audit si comisia de audit;

d) comitetul de audit.

2. Care dintre urmatoarele NU face parte dintre atributiile comitetului de audit:

a) incurajarea comunicarii dintre membrii consiliului de administratie, conducatorii institutiei de credit,auditul intern, auditorul financiar al institutiei de credit si BNR;

b) analiza recomandarilor controlului intern;

c) avizarea statutului auditul intern al institutiei de credit;

d) asigurarea relatiei cu auditorul financiar institutiei de credit.

3. Una dintre urmatoarele NU reprezinta o etapa a realizarii unui audit financiar bancar:

a) acceptarea angajamentului de audit;

b) planificarea auditului;

c) efectuarea controlului intern;

d) concluziile auditului si raportarea.

4. Auditorul trebuie sa palnifice si sa desfasoare un angajament de audit cu o atitudine de:

a) neincredere in corectitudinea datelor care ii sunt puse la dispozitie;

b) indoiala in privinta onestitatii angajatilor bancii;

c) incredere in corectitudinea si exactitatea datelor care ii sunt puse la dispozitie;

d) scepticism profesional;

5. Factorii care contribuie in mod semnificativ la riscul operational, NU includ:

a) nevoia derularii, cu precizie, a unui volum mare de tranzactii intr-o perioada scurta de timp;

b) necesitatea utilizarii transferului electronic de fonduri;

c) probabilitatea unor fraude produse de persoane din conducerea bancii;

d) derularea operatiunilor in mai multe locuri.

Raspunsuri corecte : 1a; 2b; 3c; 4 d; 5c.

1. Printre obiectivele auditului intern pe domenii de activitate, se numara si :

a) Identificarea metodelor de prevenire a fraudelor si pierderilor de orice fel ;

b) Protejarea elementelor patrimoniale bilantiere si extrabilantiere ;

c) Cresterea eficacitatii activitatii de control ;

d) Evaluarea gradului de adecvare a informatilor financiare si nefinanciare ;

e) Evaluarea gradului de adecvare a controalelor financiare ;

2. Formularea opiniei de audit presupune :

a) analiza concluziilor ;

b) stabilirea obiectivelor ;

c) stabilirea fondului de timp necesar ;

d) aplicarea tehnicilor si procedurilor necesare pentru colectarea probelor ;

e) evaluarea primelor informatii;

3. Planul de audit include:

a) Derularea operatiunilor in mai multe locuri;

b) Necesitatea utilizarii transferului electronic;

c) Administrarea unui volum mare de elemente monetare;

d) Determinarea naturii, duratei si intinderii procedurilor de audit:

e) Derularea unui numar mare de tranzactii.

4. Raportul de audit standard fara rezerve este emis cand indeplineste conditia :

a) Nu a fost intocmit in conformitate cu principiile contabile generale acceptate ;

b) Situatiile financiare sunt prezentate in conformitate cu principiile contabile generale acceptate ;

c) Dorinta de evidentiere a unui anumit aspect ;

d) Auditorul nu a acumulat informatii suficiente;

e) Auditorul nu este independent ;

5. Perioada la care se refera auditul se numeste :

a) Relevanta ;

b) Temeinicia probelor ;

c) Suficienta probelor ;

d) Concludenta probelor ;

e) Oportunitatea ;

RASPUNSURI : 1-c ; 2-a ; 3-d ; 4-b ; 5-e ;

1. Printre principiile auditului intern bancar se găseşte:

a. continuitatea auditului intern bancar;

b. creşterea eficacităţii activităţii de control;

c. evaluarea eficienţei operaţiunilor instituţiilor de credit;

d. independenţa sursei;

e. funcţionarea sistemului de control intern şi a activităţii de audit intern.

2. Standardele de audit se împart în 3 categorii principale, şi anume:

a. standarde privind acceptarea misiunii de audit, standarde privind controlul conturilor şi standarde privind planul de audit;

b. standarde generale, standarde privind activitatea în teren şi standarde privind raportarea;

c. standarde privind concludenţa probelor, standarde privind activitatea în teren şi standarde privind independenţa sursei;

d. standarde privind oportunitatea, standarde privind continuitatea auditului intern şi standarde privind raportarea;

e. standarde privind competenţa profesională, standarde privind cunoaşterea clientului şi standarde privind activitatea în teren.

3. În procesul deciziei referitoare la procedura de audit care trebuie utilizată, auditorul poate alege:

a. operaţiuni cu caracter excepţional;

b. citirea proceselor verbale ale şedinţelor consiliului de administraţie;

c. analiza trimestrială a evaluărilor situaţiilor de control intern;

d. controlul conturilor şi a situaţiilor financiare;

e. chestionarea salariatului.

4. Care din următoarele enunţuri reprezintă o cauză a adăugirii unui paragraf explicativ într-un raport de audit standard fără rezerve:

a. situaţiile financiare nu au fost întocmite în conformitate cu principiile contabile general acceptate;

b. situaţiile financiare sunt semnificativ eronate şi nu prezintă o imagine fidelă a poziţiei firmei;

c. nerespectarea legilor şi reglementărilor speciale;

d. raportarea către autorităţi a tranzacţiilor suspicioase;

e. îndoieli substanţiale privind continuitatea activităţii.

5. Formula corectă a riscului de detectarea planificat este: