Banca Națională a României

1. SISTEMUL BANCAR CONTEMPORAN

Bancile reprezinta institutii financiare care concentreaza mijloacele de plata si acorda credite. Ele joaca un rol hotarâtor, în conditiile economiei de piata moderne, devenind un agent economic autonom.

Activitatea lor initiala se limita la pastrarea valorilor ce le erau încredintate de particulari si la efectuarea de plati la ordinul clientilor. Zarafii genovezi din secolul al XII-lea, mentioneaza economistul român Virgil Madgearu, nu se ocupau numai cu schimbul monedelor, ci primeau, în acelasi timp, de la particulari, depozite de bani pentru pastrare, acordau împrumuturi sub forma asa numitelor cambii maritime si executau plati pe baza depozitelor.

Forma moderna de organizare bancara îsi are originea în Banca din Amsterdam, creata în 1609, si Banca Angliei, creata în 1694. O data cu dezvoltarea transportului maritim si îndeosebi a industriei, are loc o perfectionare a modului de organizare a bancilor.

Pe teritoriul tarii noastre, în secolul XIX, au luat fiinta Banca Nationala a Moldovei, cu sediul la Iasi, în 1857, si Banca României, cu sediul la Bucuresti, în 1866.

Activitatea bancara reprezinta o afacere ca oricare alta. Banca ofera clientilor sai -deponenti si împrumutatori - servicii diverse, în schimbul carora primeste o plata (o suma de bani). Ea încearca sa obtina profit pentru proprietarii sai. Bilantul oricarei banci evidentiaza ca aceasta dispune de importante active, de un însemnat capital propriu, de numeroase si voluminoase obligatii. Trasatura caracteristica esentiala a bilantului unei unitati bancare (comparativ cu cel al unei întreprinderi producatoare) este aceea ca o mare parte a pasivului bancilor consta din depozitele clientilor lor (soldurile conturilor curente ale acestora). Ele lucreaza, deci, într-o foarte mare masura cu mijloacele atrase.

În România, trecerea la economia de piata a impus si restructurarea sistemului bancar. A fost creat cadrul legislativ necesar prin Legea privind activitatea bancara. Legea Bancii Nationale a României si Legea privind societatile comerciale. Pe baza prevederilor acestor legi, sistemul bancar din tara noastra este organizat pe doua nivele: Banca Nationala a României - ca banca de emisiune de moneda, de reglementare a sistemului monetar si de credit si de supraveghere a tuturor societatilor bancare - si bancile comerciale, a caror activitate urmareste, în principal, atragerea disponibilitatilor banesti de la agentii economici si populatie, acordarea de credite si efectuarea tuturor operatiunilor specifice sistemului bancar. Prin acest sistem se asigura pozitia independenta a Bancii Nationale în politica monetara si de credit si autonomia societatilor comerciale cu caracter bancar si efectuarea de servicii bancare.

Sistemul bancar se constituie si se dezvolta ca un sistem deschis, aceasta caracteristica permitându-i sa-si organizeze activitatea printr-o mobilizare a resurselor proprii si sa câstige însusirea de a se adapta continuu la semnalele pietei si la evolutiile economice în a caror definire are un rol major.

1.1. BANCILE SI INSTITUTIILE FINANCIAR CONTEMPORANE

Într-o economie moderna, exista o piata speciala pe care se tranzactioneaza moneda. Sistemul bancar, moneda si masa monetara sunt conditiile necesare pentru functionarea pietei monetare.

Având o existenta de mai multe secole si îndeplinind initial un rol limitat - acela de a pastra depozitele clientilor si de a executa plati în numele acestora -, bancile s-au impus în lumea contemporana ca un agent economic dinamic, care exercita o influenta puternica asupra întregii societati.

Bancile, institutiile financiare si societatile de asigurari (private, publice, mixte) alcatuiesc un sistem, un mezoagent economic, specializat în intermedierea monetara a celorlalti agenti economici, în gestionarea instrumentelor monetare si a pârghiilor financiare ale tarii.

În epoca actuala, bancile si institutiile financiare exercita functii multiple, de regula cu caracter macroeconomic, cum ar fi:

a) coordoneaza încasarile si platile din întreaga economie nationala, emit moneda suplimentara si retrag moneda excedentara din circulatie (regleaza masa monetara), gestioneaza moneda nationala si supravegheaza relatiile ei cu monedele altor state, efectueaza operatiuni de vânzare-cumparare de valuta si asigura necesarul de valuta al economiei nationale;

b) centralizeaza economiile banesti ale agentilor economici si ale populatiei, pe care le orienteaza spre domeniile principale, atractive ale dezvoltarii economico-sociale, îndeplinind rolul de intermediere financiara la nivel macroeconomic;

c) restrictioneaza creditul, impun debitorilor conditii de bonitate financiara, le cer garantii pentru sumele împrumutate, în vederea limitarii riscului si disiparii acestuia asupra tuturor debitorilor;

d) creeaza putere de cumparare aditionala, pe care o împrumuta agentilor economici si populatiei;

e) selecteaza, pe baza criteriilor de eficienta, proiectele de dezvoltare economica ce urmeaza sa fie finantate prin credite, orienteaza dezvoltarea economica si contribuie la modificarea structurilor economiei nationale (îndeplinesc functii ale strategiei dezvoltarii macroeconmice);

f) efectueaza operatiuni cu titluri de valoare.