Bănci europene și internaționale

BANCI EUROPENE SI INTERNATIONALE este un curs prezentat studentilor anului III specializarea Finante Banci.

SCOPUL CURSULUI

Teorie si practica in domeniul financiar bancar au cunoscut in ultimii ani modificari radicale. Cursul ofera o imagine cuprinzatoare asupra necesitatii si rolului sistemului bancar european si mondial. Totodata, continutul tematic al disciplinei da posibilitatea studierii aspectelor majore referitoare la structura, mecanismele de functionare ale bancilor cu o vocatie europeana si internationala si la sistemul de relatii existente între aceste banci si statele lumii ca parteneri ai institutiilor financiar respective.

OBIECTIVELE CURSULUI

1. Întelegerea evolutiei sistemului bancar international.

Începând cu iulie 1944 sistemul monetar international de la Bretton-Woods (SUA) impune in relatiile internationale o serie de principii in cadrul carora bancile private interveneau putin în afara câmpului traditional de finantare a schimburilor comerciale internationale. Sistemul se dezintegreaza in perioada 1971-1973 ca urmare a scaderii încrederii în dolar. La sfârsitul anilor 1970 are loc o separare a activitatilor bancare domestice de activitatile internationale, realizate în majoritate pe piata eurodevizelor. Acest proces aduce în prim planul scenei internationale bancile de investitii americane de afaceri engleze si casele de titluri japoneze si care constrâng bancile comerciale sa-si modifice strategia internationala. Începutul anilor 1990 marcheaza încetinirea fenomenului de internationalizare, ca urmare a crizelor care au zdruncinat sistemul financiar international (Asia, Brazilia, Rusia, America Latina). În majoritatea cazurilor este foarte dificil de apreciat rentabilitatea si riscurile activitatii bancare internationale si deci realizarea unor comparatii între bancile de nationalitati diferite. Sunt evidentiate riscul de slabiciune al debitorului (riscul de credit), riscul de piata, riscul de lichiditate si în fine riscul de sistem.

Conventia de la Basel (Elvetia) a stabilit criteriile care trebuie avute în vedere la stabilirea dimensiunii optime a capitalului unei banci. În urma acestei conventii, bancile din majoritatea tarilor lumii respecta reglementarile privind capitalul adecvat – standard minim. Un prim pas în vederea uniformizarii activitatii bancare internationale a fost crearea unui comitet responsabil de promovarea cooperarii bancilor centrale sub egida Bancii Reglementelor Internationale. În iulie 1992, Comitetul de la Basel face cunoscute noile recomandari în materie de supraveghere bancara internationala, iar în iulie 1993 a adoptat directiva de asigurare a depozitelor.

Crearea pietei bancare unice în Europa a necesitat mult timp. În 1977 s-a adoptat Prima Directiva de Coordonare Bancara iar în anul 1993 a devenit operationala A Doua Directiva de Coordonare Bancara. Cerinta esentiala este Licenta Unica Bancara, ceea ce înseamna ca autorizarea acordata într-o tara, confera unei institutii un permis valabil, prin care poate sa-si desfasoare activitatea în orice tara din cadrul Uniunii Europene.

2. Cunoasterea sistemului monetar si a monedei euro.

Sistemul Monetar European a fost înfiintat la 13 martie 1979 ca urmare a rezolutiei Consiliului European în decembrie 1978. Obiectivul sau a fost crearea unei zone de stabilitate monetara în Europa de Vest si o mai mare convergenta a politicilor financiare. În centrul sistemului era ECU ca unitate monetara, care era unitatea de cont ce se afla la baza stabilirii cursului monedelor tarilor membre si totodata activul principal al Sistemului Monetar European. ECU era si instrument de plata utilizat între autoritatile monetare de CEE. Mecanismul cursurilor de schimb reprezinta pilonul central al Sistemului Monetar European. Pentru ca Sistemul Monetar European sa functioneze mai bine au fost înfiintate Comitetul Monetar si Comitetul Guvernatorilor. Reglementarea sectorului financiar-bancar în UE a cunoscut trei faze distincte:

- Impunerea unei reglementari stricte, care a atins un punct de maxim la sfârsitul anilor 1970

- Un proces de liberalizare (de reglementare) de-a lungul anilor 1980

- Corelarea internationalizarii operatiunilor financiar bancare cu impunerea si accentuarea supravegherii prudentiale (anii 1990).

Au fost adoptate pentru reglementarea domeniului financiar- bancar: prima directiva bancara (a definit conceptul de institutie de credit), a doua directiva bancara (în anul 1989 a detaliat conditiile necesare care trebuiau îndeplinite pentru acordarea autorizatiei), directiva ratei de solvabilitate (in anul 1989 a stabilit reguli de supraveghere prudentiala), directiva privind spalarea banilor (în 1991), directiva privind expunerile la riscuri de mari proportii (în 1992 si stipuleaza obligatiile institutiilor bancare de a avea proceduri administrative si contabile sanatoase si un sistem de control intern eficient), o directiva complexa (în anul 1993 privind firmele care efectueaza investitii cât si societatile bancare), directiva privind garantarea depozitelor (în anul 1994).