Buget de stat și trezorerie

Caracterele si continutul Bugetului Public.

Instituirea bugetelor bugetare este rezultatul eforturilor depuse pentru a realiza o anumita ordine in domeniul finantelor publice. Parlamentele au fost chemate sa se pronunte periodic in legatura cu volumul si destinatia resurselor financiare ale statului, care au fost înscrise intr-un document denumit Buget de Stat.

Motivatia politica a elaborarii sale (instituirea controlului Parlamentului asupra activitatii Guvernului) a fost completata cu cea financiara (evitarea risipei). S-au cristalizat in timp reguli precise cum ar fi: unitatea, universalitatea, acumularea bugetului, specializarea creditelor bugetare, neafectarea veniturilor …, inspirate de ideea de a realiza o gestiune eficienta a resurselor financiare ale statului si de a înfaptuii echilibrul bugetar.

Notiunea de buget poate fi adoptata din mai multe puncte de vedere:

- sub aspect formal

- sub aspect juridic

- sub aspect economic

Sub aspect formal, bugetul public reprezinta documentul program, in care statul înscrie anual marimea si structura veniturilor si cheltuielilor din cadrul economiei publice.

Veniturile sunt împartite dupa caracterul lor fiscal sau nefiscal si dupa sursa de provenienta, in cadrul fiecarei subdiviziuni stabilindu-se nivelul încasarilor (veniturile nefiscale sunt varsamintele din profitul regilor autonome).

Cheltuielile se înscriu dupa destinatia pe care o capata pe domenii de activitati, ramuri sau subramuri si dupa continutul lor economic (cheltuieli de personal, materiale si serviciu, cheltuieli de investitii etc.), stabilindu-se nivelul acestora.

Pe scurt, bugetul public reprezinta activitatea privind finantele publice ale unui stat.

Sub aspect juridic, bugetul public reprezinta actul prin care se prevad si se aproba prin lege, veniturile si cheltuielile anuale ale statului si ale altor entitati de drept public.

Se desprind de aici, urmatoarele trasaturi ale bugetului public:

- caracter de previziune: bugetele prezentându-se ca un tablou evaluativ si comparativ al veniturilor si cheltuielilor publice. Elaborarea sa reprezinta un act esential al activitatii guvernului in domeniul economic si social

- caracter de autorizare: bugetul fiind actul prin care puterea executiva este împuternicita de cea legislativa sa perceapa anumite venituri si sa le cheltuiasca in acord cu prevederile legale.

- caracter anual: anul bugetar fiind considerat cel mai potrivit pentru a dimensiona (previziona) si a urmarii executia indicatorilor bugetari.

Sub aspect economic, bugetul de stat reprezinta relatii economice sub forma baneasca ce iau nastere in procesul de repartitie a PIB-ului (Produsului Intern Brut) in legatura cu îndeplinirea functiilor si sarcinilor statului.

El apare ca un dublu sistem de fluxuri financiare:

- fluxuri de mobilizare a resurselor finantelor publice

- fluxuri de repartizare a resurselor financiare care se degaja in procesul de gestionare a acestor resurse

In perioada contemporana, bugetul a devenit un instrument privilegiat al politicii economice, atât in planul mijloacelor cat si in cel al finalitatilor din domeniile politice, financiare sau de protectie sociala. Impozitele, taxele, subventiile alocatiile bugetare, transferurile sunt tot atâtea instrumente, pârghii de natura economio-financiara, prin care statul intervine pentru realizarea politicilor sale in diverse domenii de interes.

In pectica tarilor cu economie de piata, in afara bugetelor de stat in forma clasica, se întocmeste si un „buget al economiei nationale” sau „buget economic”.

Din punct de vedere al continutului si valorii sale practice, bugetul economic este un inventar al tuturor resurselor natiunii si al destinatiilor lor pentru anul expirat urmat de previziuni pentru anul urmator. Acesta nu capata caracter de lege, prevederile sale nu devin imperative ci serveste numai ca fundament al masurilor de interventie a statului in economie, înglobând întreaga viata economica si sociala, atât publica cat si privata.

Forma pe care o îmbraca bugetul economic difera de la o tara la alta: in Marea Britanie apare sub forma asa numitelor „carti albe”, in Franta îmbraca forma „cartilor previzionale” iar in SUA este elaborata de un consiliu consultativ ce functioneaza pe lânga presedinte si constituie un ghid pentru acesta in elaborarea recomandarilor pe care le cuprinde in raportul sau anual catre Congres.

06.03.2007 Curs 2

Componentele Bugetului Public

Structura sistemului bugetar al fiecarei tari depinde de structura organizatorica a statului respectiv. Din punct de vedere organizatoric, statele pot fi de tip unitar (România, Italia, Franta, Olanda) si de tip federal (SUA, Canada, Mexic, Germania…)

Statele de tip unitar au o legislatie unica si organe centrale unice ale puterii si administratiei de stat iar teritoriile acestora se împart in unitati administrativ – teritoriale ce poarta denumiri diferite de la o tara la alta. La nivelul acestora functioneaza organe locale ale puterii si administratiei de stat.

In cadrul acestor tari, sistemul bugetar cuprinde 2 trepte:

- un buget al administratiei centrale de stat

- bugete ale unitatilor administrativ – teritoriale cu personalitate juridica

Statele de tip federal au o structura in 3 trepte care cuprind:

- federatia

- statele membre ale federatiei (sau cantoane, regiuni, landuri)

- unitatile administrativ – teritoriale proprii fiecarui stat membru al federatiei.

La nivelul federatiei functioneaza organe supreme ale puterii si administratiei federale care au competente atât pe plan intern (in conditiile stabilite prin constitutie) cat si pe plan international.

Statele, provinciile sau regiunile membre ale federatiei nu sunt subiecte de drept international, neavând competente in relatiile internationale dar se bucura de o anumita autonomie interna, având Parlamente si guverne proprii.

Fiecare stat/regiune se subdivide in unitati administrativ – teritoriale care sunt conduse de organe locale ale puterii si administratiei de stat. In aceste state, sistemul bugetar cuprinde 3 trepte:

- bugetul federal

- bugetul statelor membre ale federatiei

- bugetele locale (detin cea mai mare pondere)

Repartizarea veniturilor si cheltuielilor intre verigile componente ale sistemului bugetar in fiecare stat se face in functie de modul in care au fost delimitate atributiile intre aparatul de stat central si cel local. Aceasta delimitare nu este definitiva ci evolueaza in timp, tendinta care se manifesta fiind aceea de descentralizare si de largire a competentelor organelor locale desi ca o exceptie, pot aparea si fenomene inverse.

Cu toate ca repartizarea cheltuielilor intre verigile sistemelor bugetare difera de la o tara la alta, totusi in principiu acestea pot fi împartite in 3 categorii:

- cheltuieli care se finanteaza in totalitate din bugetele centrale (sau federale dupa caz) ca de exemplu cheltuielile cu apararea nationala, întretinerea relatiilor diplomatice, datoria publica externa etc.

- cheltuieli finantate partial din bugetele centrale partial din bugetele locale exemplu: învatamânt, sanatate, cultura si arta, cheltuieli pentru întretinerea organelor puterii administratiilor de stat, procuraturii, justitiei…

- cheltuieli care de regula se finanteaza integral din bugetele locale sunt cheltuielile privind constructia si întretinerea drumurilor si podurilor, constructia de locuinte, transport urban, gospodaria comunala, cheltuieli economice de importanta locala etc.