Control de Gestiune

TEMATICA- CONTROLUL DE GESTIUNE

Subiecte:a)- Controlul de gestiune-concept

b)- Controlul de gestiune-definiţie,trăsături,obiective

c)- Controlul de gestiune-istoric,evoluţie

d)- Controlul de gestiune-perspective

e)- Controlul de gestiune-legatura cu gestiunile întreprinderii

(contabilitate,marcketing,resurse umane,financiara,etc)

f)- Controlul de gestiune-strategii,legatura cu alte discipline

g)- Controlul de gestiune-comparaţia cu alte forme de control

a)- Controlul de gestiune-concept

Controlul de gestiune ca şi concept reprezintă arta de a gestiona sau de a lua decizii pertinente privind utilizarea unor resurse limitate. La nivelul întreprinderii, gestiunea constă în a obţine maximum de beneficiu din resursele financiare investite. Una din finalităţile contabilităţii este posibilitatea unei judecăţi asupra gestiunii, pornind de la contul de rezultat şi bilanţ, exercitând un control asupra utilizării acestor resurse.Controlul înseamnă, în sens restrâns, o acţiune de supraveghere sau verificare, în direcţia voită.Gestiunea şi controlul sunt strâns legate între ele. De altfel, este imposibil să gestionezi fără să controlezi. Acest fapt este fundamental, deoarece permite înţelegerea naturii procesului de gestiune şi rolul procedurilor de control în acest proces. Într-adevăr, orice proces de gestiune are o finalitate: managerul urmăreşte un obiectiv şi vrea să realizeze un rezultat. Pentru a face aceasta, el trebuie să ia hotărâri pe baza informaţiilor disponibile şi să implementeze deciziile luate. Într-o lume ideală, managerul, cel care gestionează resursele, va fi capabil să definească obiective realiste şi coerente, el va fi perfect raţional şi capabil să ia decizia optimă. Rezultatele obţinute vor corespunde întrutotul obiectivelor.În realitate, informaţia este imperfectă, capacitatea de raţionament a gestionarului este limitată, activitatea întreprinderii se derulează în mod necesar în cadrul unui mediu în care alţi agenţi socio-economici urmăresc obiective şi desfăşoară acţiuni opuse, adeseori în concurenţă. Orice control măsoară rezultatele unei gestiuni şi le compară cu obiectivele fixate dinainte pentru a şti dacă există concordanţă sau divergenţă. Atunci când este necesar, controlul ajunge la o întoarcere în amonte pentru rectificarea deciziilor şi acţiunilor întreprinderilor.Este necesară aprecierea periodică a distanţei dintre previziuni şi realizări în scopul de a lua noi decizii.

Aceasta constituie efectul de reacţie care, după o logică cibernetică, permite controlul evoluţiei situaţiei. Mecanismul implementat prin corelarea gestiunii bugetare cu analiza abaterii de la costurile prestabilite, reprezintă esenţa procedurilor de control în foarte multe întreprinderi.În cazul gestionării unei întreprinderi mici, acest mecanism de control prin reacţie funcţionează de o manieră intuitivă cu mai multă sau mai puţină eficacitate.În cadrul unui organism complex, problemele de gestiune şi control se vor multiplica:

În primul rând controlul este înţeles şi analizat prin respectarea unei norme. El se conformează regulii, ceea ce înseamnă un control de regulariate.

În al doilea rând multitudinea membrilor organizaţiei antrenează un anumit număr de obiective şi existenţa unor situaţii conflictuale. Teoria microeconomică clasică reţine ipoteza conform căreia întreprinderea are obiectivul de maximizare a profitului. Situaţia reală este mai complexă într-o mare organizaţie, respectiv o mare întreprindere: acţionarii pot să nu fie de acord asupra orientărilor importante, salariaţii se pot organiza şi pot prezenta o contra putere, şi mai ales cadrele de conducere, cum au arătat-o analiştii economiei manageriale (John Kenneth Galbraith, în lucrarea “Noul stat industrial”, scoate în evidenţă rolul “tehnostructurii”), pot avea alte obiective, cum ar fi creşterea.

În aceste condiţii, a gestiona înseamnă a realiza un consens în respectarea unui ansamblu de constrângeri printre care, evident, există necesitatea unei rentabilităţi minimale. Procedura bugetară joacă un rol determinant în această problemă. Înţelegerea funcţionării întreprinderii şi a controlului gestiunii sale presupune replasarea problemei în cadrul sociologiei organizaţiilor.

În al treilea rând, complexitatea operaţiunilor şi relaţiilor în cadrul întreprinderii face imposibil ca gestionarul să aibă o imagine “directă”, “vie” a ceea ce se petrece în realitate.

Într-o mare întreprindere care include mai multe unităţi şi, la un alt nivel, într-un grup care controlează mai multe filiale, responsabilii nu pot fi prezenţi peste tot şi nu pot avea decât o imagine indirectă a situaţiei sistemului de informaţii. Numai prin documente contabile, tablouri de bord şi alte documente de raportare ei pot exercita un control. Pentru a putea dispune de informaţiile necesare, trebuie investit în conceperea şi introducerea unui sistem de informaţii. Procedurile contabile şi bugetare joacă de cele mai multe ori un rol central în cadrul acestui sistem. În această optică, controlul de gestiune apare din mai multe puncte de vedere ca unul dintre aspectele acestui sistem de informaţii.

b)- Controlul de gestiune-definiţie,trasături,obiective

Controlul de gestiune este constituit din ansamblul proceselor prin care managerii se asigură că resursele sunt obţinute şi utilizate cu eficienţă, eficacitate şi pertinenţă, conform obiectivelor organizaţiei, iar acţiunile se desfăşoară în sensul strategiei definite.

Conform opiniei profesorului Anthony de la Universitatea Harvard, promotorul necontestat al disciplinei„controlul de gestiune (management control) constituie procesul prin care managerii deţin asigurarea că resursele sunt obţinute şi utilizate în mod eficace şi eficient pentru realizarea obiectivelor organizaţiei”.Controlul de gestiune corespunde procesului care garantează că acţiunile firmei sunt performante, respectiv valoarea resurselor utilizate este mult inferioară valorii create socialmente recunoscută de piaţă.Abordarea controlului de gestiune într-o manieră relativ restrânsă este posibilă prin studiul mijloacelor în esenţă contabile şi bugetare utilizate de organul de control şi anume:

- contabilitatea de gestiune;

- stabilirea bugetelor;

- analiza abaterilor dintre realizări şi previziuni;

- analiza randamentelor şi a productivităţii;

- tablourile de bord de gestiune;

- documentele de raportare;

- preţul de cesiune internă între centrele de profit

Controlul de gestiune poate fi abordat într-o manieră mult mai extinsă, ca activitatea a controlului organizaţional, abordând, dintr-o perspectivă sistemică:

analiza strategiei actorilor, care duce la definirea obiectivelor;