Controlul Financiar

Misiunea Uniunii Europene este de a organiza relaţiile dintre statele membre şi între popoarele acestora, într-o manieră coerentă, având drept suport solidaritatea.

Principalele obiective ale Uniunii sunt:

- să promoveze progresul economic şi social (piaţa unică instituită în 1993, moneda unică lansată în 1999);

- să afirme identitatea Uniunii Europene pe scena internaţională (prin ajutor umanitar pentru ţările nemembre, politică externă şi de securitate comună, implicarea în rezolvarea crizelor internaţionale, precum şi prin poziţii comune în cadrul organizaţiilor internaţionale);

- să instituie cetăţenia europeană (care nu înlocuieşte cetăţenia naţională, dar o completează, conferind un număr de drepturi civile şi politice cetăţenilor europeni);

- să dezvolte zona de libertate, securitate şi justiţie (legată de funcţionarea pieţei interne şi în particular de libertatea de mişcare a persoanelor);

- să păstreze şi să se consolideze legislaţia existentă (corpul legislaţiei adoptate de către instituţiile europene, împreună cu tratatele fundamentale).

Pe lângă aceste obiective, Uniunea se angajează să respecte şi să păstreze specificul cultural şi diversitatea lingvistică a statelor membre.

În cei 50 de ani de existenţă, Uniunea Europeană a trecut prin prin şase valuri de aderări: (1973: Danemarca, Irlanda şi Regatul Unit; 1981: Grecia; 1986: Spania şi Portugalia; 1995: Austria, Finlanda şi Suedia; 2004: Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Cehia, Slovacia, Slovenia şi Ungaria), 2007: România şi Bulgaria, ajungând ca astăzi să totalizeze un număr de 27 de state membre. Cei șase membri fondatori din 1958 sunt: Belgia, Franța, Germania, Italia, Luxemburg și Olanda. De asemenea, în 2005 s-au început negocierile cu alte state candidate: Turcia, Croaţia şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei. Din partea occidentală a continentului european, nu sunt membre Islanda, Norvegia şi Elveţia.

Cinci instituţii sunt implicate în conducerea Uniunii Europene:

- Parlamentul European (ales de către popoarele statelor membre),

- Consiliul Uniunii Europene (reprezentând guvernele statelor membre),

- Comisia Europeană (executivul şi organismul cu drept de a iniţia legislaţie),

- Curtea Europeană de Justiţie (care asigură compatibilitatea cu dreptul comunitar),

- Curtea Europeană de Conturi (responsabilă de controlul folosirii fondurilor comunitare).

Parlamentul European reprezintă, în viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, „popoarele statelor reunite în cadrul Uniunii Europene”. Primele alegeri directe pentru Parlamentul European au avut loc în iunie 1979. Numărul de mandate este repartizat pe ţări, funcţie de mărimea acestora. România are prevăzut un număr de 35 de parlamentari.

Legitimat prin vot universal direct şi ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European şi-a sporit continuu influenţa şi puterea. Tratatele de la Maastricht, din 1992, şi cel de la Amsterdam, din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ, într-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele naţionale.

Consiliul Uniunii Europene, reprezintă principalul corp decizional al Uniunii Europene, fiind cunoscut şi sub denumirea de Consiliu de Miniştri. A fost instituit de Tratatul de la Roma din 1957 şi este o instituţie comunitară cu atribuţii legislative. Preşedinţia Consiliului este asigurată prin rotaţie de statele membre pentru un mandat de şase luni. Consiliul European, format din şefii de state membre ale Uniunii Europene se întruneşte de două ori pe an, în ţara care asigură preşedinţia şi este responsabil cu activitatea celor trei piloni ai Uniunii Europene: comunitatea europeană, politica externă şi de securitate comună, justiţie şi afaceri interne.

Are rolul de a coordona politicile economice generale ale Uniunii, de a încheia în numele acesteia acorduri internaţionale cu unul sau mai multe state sau organizaţii internaţionale, de a aproba, împreună cu Parlamentul, bugetul comunitar. De asemenea, ia deciziile necesare în vederea definirii şi punerii în aplicare a PESC (Common Foreign and Security Policy) şi în vederea coordonării acţiunilor statelor membre în domeniile care ţin de ordinea publică şi cooperare judiciară în materie penală.

Comisia Europeană este un organism independent de guvernele naţionale ale statelor membre, care întruchipează şi susţine interesele generale ale Uniunii Europene, elaborează propuneri de acte normative pe care le prezintă Parlamantului şi Consiliului Uniunii Europene şi este responsabilă de implementarea deciziilor luate de acestea.

Comisia Europeană a fost constituită prin Tratatul de la Roma din 1957 şi este una dintre instituţiile cheie ale Uniunii Europene, alături de Consiliul Uniunii Europene şi Parlamentul European, fiind considerată „forţa directoare” a Uniunii. Începând cu 1995, mandatul fiecărei comisii este de cinci ani şi coincide cu cel al Parlamentului European.

Curtea Europeană de Justiţie, cu sediul la Luxemburg, a fost constituită prin Tratatul de la Paris din 1952 ca instituţie jurisdicţională care veghează la interpretarea uniformă şi aplicarea efectivă a legislaţiei comunitare, funcţionând după principiul prevalenţei dreptului comunitar asupra legislaţiei naţionale a statelor membre. Aceasta poate fi sesizată de instituţiile Uniunii Europene, de tribunalele naţionale sau de către persoane fizice sau juridice.

Curtea Europeană de Justiţie este alcătuită din câte un judecător din fiecare stat membru (27 de judecători) şi avocaţi generali. Judecătorii şi avocaţii generali sunt numiţi pe baza acordului comun al guvernelor statelor membre, pentru o perioadă de şase ani, cu posibilitatea de reînnoire a mandatului. Aceştia sunt aleşi dintre experţii din domeniul juridic a căror integritate morală şi experienţă profesională sunt indubitabile.

Curtea Europeană de Conturi este cea mai tânără instituţie a Uniunii Europene, luând fiinţă în 1975, dar care a început să funcţioneze efectiv din 1977, şi îşi are sediul la Luxemburg cu începere din anul 1988. Premergător Curţii de Conturi Europene a funcţionat Comisia de Control a Planului de Buget al Comunităţii Europene alcătuită din funcţionari naţionali – experţi contabili. În prezent Curtea de Conturi Europeană este formată din 27 membri, câte unul pentru fiecare stat membru, membri numiţi de către Consiliul Uniunii Europene pentru o perioadă de 6 ani, cu posibilitatea de reînnoire a mandatului. Membrii Curţii de Conturi Europene răspund unor criterii ce reflectă o înaltă competitivitate – un „background” profesional diversificat şi experienţă în domeniile de administrare a finanţelor, expertiză contabilă, politică etc. Ei nu pot deţine concomitent şi alte funcţii şi acţionează pe baza principiului „autonomiei spre bunăstarea generală a comunităţii”.

Această instituţie controlează managementul financiar al conducerilor instituţiilor şi organismelor comunitare, verifică conturile şi execuţia bugetului comunitar şi asigură controlul financiar al instituţiilor comunitare, în scopul îmbunătăţirii gestionării resurselor financiare şi informării cetăţenilor. Curtea de Conturi are deplină libertate în ceea ce priveşte organizarea şi planificarea activităţii sale de audit şi publicare a rapoartelor, dar nu are prerogative jurisdicţionale. Dacă, ca urmare a acţiunilor de verificare, auditorii descoperă nereguli, inclusiv fraudă, organismele comunitare competente sunt informate pentru a lua măsurile necesare.