Creditare bancară

1. Aspecte generale privind creditarea organizaţiilor

Riscul de credit este definit în linii generale ca fiind acel risc de pierderi financiare

cauzat de neîndeplinirea totală sau parţială de către contrapartidă a obligaţiilor care îi

revin. Efectul său este măsurat prin costul de înlocuire al fluxurilor financiare care sar

fi produs în cazul în care contrapartida şi-ar fi îndeplinit obligaţiile.

Riscul de credit constă în două componente principale: riscul de intrare în incapacitate

de plată a contrapartidei (default risk) şi riscul de majoare a spread-ului (spread risk).

Riscul de nerambursare este riscul ca debitorul să nu dorească sau să fie în

imposibilitate de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale (plata dobânzii şi a

principalului) parţial sau total. Conform Basel II, se consideră că un anumit debitor

se află în stare de „nerambursare” atunci când are loc oricare sau ambele dintre

evenimentele următoare:

a) instituţia de credit consideră că, fără a recurge la măsuri precum executarea

garanţiei, dacă aceasta există, este improbabil1 ca debitorul să-şi plătească în

1 a) instituţia de credit încetează să mai contabilizeze dobânzile curente neîncasate;

b) instituţia de credit efectuează o ajustare de valoare justificată de perceperea unei deteriorări

semnificative a calităţii creditului, în raport cu momentul în care instituţia de credit s-a expus la

risc;

c) instituţia de credit vinde creanţa din credit înregistrând o pierdere economică semnificativă;

d) instituţia de credit aprobă o restructurare în regim de urgenţă a creanţei din credit, care este

probabil să genereze o diminuare a valorii sale, ca urmare a anulării sau amânării la plată a unei

părţi semnificative a principalului, a dobânzii sau, unde este cazul, a comisioanelor. În cazul

expunerilor din titluri de capital evaluate potrivit metodei bazate pe probabilitate de

nerambursare/pierdere în caz de nerambursare este inclusă restructurarea în regim de urgenţă a

însuşi titlului de capital;

e) instituţia de credit a introdus o cerere prin care solicită deschiderea procedurii de faliment a

debitorului sau aplicarea unei măsuri similare faţă de o obligaţie din credit a debitorului către

instituţia de credit, societatea-mamă sau oricare dintre filialele acesteia; şi

f) debitorul a solicitat deschiderea sau face obiectul procedurii de faliment sau al unei protecţii

similare, în cazul în care aceasta ar conduce la evitarea sau amânarea plăţii unei obligaţii din

credite către instituţia de credit, societatea-mamă sau oricare dintre filialele acesteia.

Creditarea Organizaţiilor (Bogdan MOINESCU)

3

întregime obligaţiile din credite către instituţia de credit, societatea-mamă sau oricare

dintre filialele acesteia;

b) întârzierea la plată a debitorului a depăşit 90 de zile pentru orice obligaţie

semnificativă din credite către instituţia de credit, societatea-mamă sau oricare dintre

filialele acesteia.

Riscul de spread reprezintă riscul ca valoarea de piaţă a instrumentului de credit să se

reducă datorită modificărilor intervenite în bonitatea debitorului.

Conform datelor statistice, pentru instituţiile financiare, riscul de credit este mult mai

important decât riscul de piaţă, diversificarea scăzută (datorită concentrării geografice

sau sectoriale) a riscului de credit fiind principala cauză a falimentelor bancare.

Doar recent, industria bancară a început să măsoare riscul de credit în contextul unui

portofoliu, odată cu dezvoltarea managementului riscului începută cu modelele de

valoare la risc (VAR). După ce a fost cuantificat, riscul de credit poate fi diversificat

ca orice alt risc financiar. Dar, riscul de credit este mult mai greu de măsurat decât

riscul de piaţă deoarece acesta este afectat de mult mai mulţi factori iar mulţi dintre ei

fiind extrem de dificil de măsurat datorită frecvenţei foarte reduse cu care apar. În

această categorie sunt incluse probabilităţile de intrare în incapacitate de plată,

corelaţiile dintre acestea şi gradul de recuperare a fluxului financiar odată ce intrarea

în incapacitate de plată s-a produs.

Principalele componente ale riscului de credit sunt urmatoarele

a) probabilitate de nerambursare (eng. probability of default – PD) –

probabilitatea ca o contrapartidă să ajungă în stare de nerambursare într-un orizont

de timp de un an.

b) pierdere în caz de nerambursare (eng. loss given default – LGD)– raportul

între pierderea aferentă unei expuneri2, ca urmare a nerambursării din partea

contrapartidei, şi suma expusă la risc la momentul nerambursării.

c) expunere în caz de nerambursare (eng. exposure at default – EAD) – suma

rămasă de rambursat în cazul elementelor bilanţiere şi produsul între valoarea

reprezentând suma angajată ferm dar neutilizată şi un factor de conversie în cazul

elementelor extra-bilanţiere (pentru liniile de credit se adaugă şi valoarea utilizată

nerambursată).