Evoluția Inflației în România

Motivație

Am ales să prezint această temă, deoarece este destul de cunoscut faptul că inflația poate avea efecte importante asupra economiei unei țări. Într-o economie de piaţă, preţurile bunurilor şi serviciilor se pot modifica oricând. Unele preţuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflaţie atunci când se înregistrează o creştere generalizată a preţurilor bunurilor şi serviciilor, nu doar ale unor articole specifice.

1. Inflaţia

Procesul inflaţionist a apărut cu mult înainte ca ştiinţa economică. Fiind, înainte de toate un proces monetar, precizarea naturii inflaţiei se poate face în corelaţie cu formele istorice pe care le-au îmbrăcat banii. Iniţial s-a manifestat sub forma dezvoltării mascate a monedelor din metale preţioase, acest proces fiind cunoscut în prezent sub denumirea de inflaţie monetaro-baneasca. Elementele definitorii ale acestei inflaţii sunt :

- separarea conţinutului nominal al monedelor metalice (mai mare )de conţinutul lor real (mai mic);

- transformarea existenţei - aur a monedei în aparerenta - aur;

- aglomerarea circulaţiei cu monede ieftine fără valoare deplina- scăderea puterei de cumpărare a monedelor falsificate.

Inflaţia banilor de hârtie convertibili în aur a fost cea de de-a 2-a formă de inflaţie. În perioada formării economiei de piaţă în Europa, tinerele state au fost preucupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale târzii, haos ce a atins cote înalte în sec. XVI-lea. S-a acţionat pentru sisteme băneşti stabile şi o circulaţie monetară sănătoasă (normală), acestea bazându-se pe etalonul aur. Când banii de hârtie înlocuiau realmente aurul monetar, mişcarea semnelor valorii oglindea legile circulaţiei banilor - aur cu valoare deplină. De altfel, acestea puteau fi convertite liber în aur. Corespunzător, cantitatea banilor de hârtie se limita la aurul pe care aceşti bani îl reprezentau în circulaţie. În această situaţie, inflaţia nu putea să apară, ea nu avea baza de desfăşurare. Dar, relativ repede, canalele circulaţiei băneşti au început să se aglomereze. Într-o anumită perioadă, acestea s-a datorat insuficientei cantităţii de mărfuri aflate în circulaţie. Dacă banii de hârtie întreceau propria lor măsura (dacă ei depăşeau cantitatea monedelor de aur cu aceeaşi denumire ce ar fi trebui să circule), aceştia se discreditau în fata agenţilor economici. Scăderea puterii de cumpărare a banilor aflaţi în circulaţie antrena creşterea preţurilor. Inflaţia de acest gen apărea atunci când cantitatea banilor de hârtie aflată în circulaţie o depăşea sensibil pe care rezultă din raportul dintre masa de aur monetar şi etalonul aur (o cantitate de aur ce era aşezată la baza unei unităţi băneşti). Prăbuşirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflaţie -inflatia banilor de hârtie neconvertibil în aur. Acum, existenta funcţională a banilor de hârtie o absoarbe pe cea materială. Ca urmare, în condiţiile când singurele elemente de stabilitate şi normalitate monetară decurg din cursul forţat al banilor şi din încrederea populaţiei în bună lor funcţionare, inflaţia poate să apară ca un proces ce "iese" din cadrul normalului monetar, ce pune în evidenţă un excedent de bani.

Definiţie:

Inflaţia reprezintă un dezechilibru structural monetaro-material care reflectă existenta în circulaţie o unei mase monetare excedentare în raport cu nevoile economiei, ceea ce determina creşterea durabilă şi generalizată a preţurilor şi deprecierea monedei naţionale. Forme specifice ale inflaţiei:

• Inflaţia prin moneda este determinată prin emisiunea excesivă de monedă, ca urmare a deciziilor organismelor economice specializate;

• Inflaţia prin credit este generată de creşterea excesivă a creditului, ceea ce determina un exces de cerere pentru bunuri de consum, în raport cu oferta existenta;

• Inflaţia prin cerere este determinată de mărirea cererii solvabile peste nivel de bunuri, economia neavând capacitatea de a creşte volumul producţiei, astfel încât o parte a cererii rămâne nesatisfăcută;

• Inflaţia prin oferta este cauzată de insuficienta producţiei în raport cu cererea existenta;

• Inflaţia prin costuri este determinată de sporirea costurilor de poductie;

După intensitatea fenomenului inflaţionist şi durata acestuia, se disting următoarele forme ale inflaţiei:

• Inflaţia târâtoare, caracterizată printr-un ritm mediu anual de creştere a preţurilor la bunurile de consum până la 3%;

• Inflaţia moderată, dacă creşterea preţurilor este cuprinsă între 3-6%;

• Inflaţia rapidă, când ritmul de creştere a preţurilor este cuprins între 6-10%;

• Inflaţia galopantă, dacă creşterea preţurilor depăşeşte 10%;

• Hiperinflaţia când ritmul anual de creştere depăşeşte 50%. Inflaţia trebuie apreciată şi prin corelarea acesteia cu principalii indicatori macroeconomici. Pe baza acestor corelaţii se disting:

-cresterea economică inflaţionista;

-cresterea economică neinflationista;

-stagflatia;

-slumflatia.

Creşterea economică inflaţionista reflecta o situaţie nefavorabilă a economiei, în care rata inflaţiei devansează creşterea producţiei.