Factorii determinanți ai cursurilor de schimb

FACTORII DERERMINANŢI AI CURSURILOR DE SCHIMB

Cursul de schimb (valutar) este preţul unei monede exprimat într-o monedă străină (valută). Ca orice preţ, cursul de schimb se formează pe o anumită piaţă (piaţa valutară), prin confruntarea forţelor acestei pieţe: cererea şi oferta (de valută). Analiza factorilor care determină nivelul şi evoluţia cursului de schimb permite elaborarea unor modele teoretice ale procesului de formare a acestui preţ.

Variaţiile cursului de schimb pe piaţa liberă pot fi considerate indezirabile de către operatorii privaţi sau de către guverne: examinarea motivaţiilor respective permite înţelegerea controverselor între partizanii cursurilor flexibile şi cei ai cursurilor fixe.

1. Abordarea prin elasticităţi

O modalitate tradiţională de explicare a modului de formare şi dinamicii cursului de schimb este ceea ce se numeşte "abordarea prin elasticităţi" (the Elasticities View of the Exchange Rate). În această abordare, principalii factorii care determină nivelul cursului sunt fluxurile monetare care au loc pe piaţa valutară.

1.1. Cursul de schimb şi cererea şi oferta de valută

În abordarea prin elesticităţi (numită şi „abordarea prin prisma balanţei de plăţi”), atenţia se concentrează asupra balanţei comerciale, deoarece, la data elaborării analizei respective, fluxurile de capital erau extrem de limitate. Ca urmare, mişcările de capital au fost considerate variabile exogene, însă, ulterior, au fost incluse şi acestea în modelele cu care operează analiza la care ne referim. Totuşi, abordarea prin elasticităţi rămâne şi la ora actuală foarte diferită de abordarea modernă a cursurilor de schimb, realizată cu ajutorul teoriei portofoliului, în care această variabilă economică este considerată preţul unui activ financiar (mai precis, preţul relativ al două monede). Astfel, în modelele bazate pe teoria portofoliului, cursul de schimb se stabileşte la nivelul la care deţinătorii de active financiare internaţionale sunt dispuşi să deţină anumite stocuri de diverse monede naţionale.

Teoria elasticităţilor este totuşi relevantă şi la ora actuală în numeroase cazuri. Aceasta, deoarece multe economii - în special cele în curs de dezvoltare - atrag puţin capital privat internaţional, ceea ce face ca balanţa lor de plăţi curente să fie dominată de importul şi exportul de mărfuri. De aceea, în prezent, este unanim recunoscut că o teorie comprehensivă a cursului de schimb trebuie să aibă în vedere în primul rând balanţa comercială.

Ideea că nivelul cursului de schimb, S, este determinat de cererea şi oferta de monedă străină este ilustrată în figura nr. 1. În această figură, se presupune că exportatorii autohtoni şi străini sunt plătiţi în propria lor monedă naţională. Exportul de bunuri produse în ţara respectivă determină creşterea ofertei de monedă străină pe piaţa valutară, deoarece cumpărătorii din străinătate au nevoie de monedă naţională pentru a achita mărfurile cumpărate de la exportatorii autohtoni. Din motive similare, importul de bunuri străine duce la creşterea cererii de valută necesară pentru efectuarea plăţilor către vânzătorii din străinătate ai bunurilor respective.

S C

S0 O1

O

O1 C(P*QM)

Q

Fig. nr. 1: Formarea cursului de schimb în abordarea prin elasticităţi

Cererea de monedă străină este notată cu P*QM, deoarece se presupune că preţul extern, P*, este dat, iar cantitatea de bunuri importate, QM, este o funcţie descrescătoare în raport cu preţul intern al bunurilor importate. Dreapta CC are pantă negativă, deoarece, la un preţ extern dat, P*, dacă S creşte (moneda naţională se depreciază), preţul intern al bunurilor importate creşte ( ).