Finantele Intreprinderii - Capitolul 4

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Finantele Intreprinderii - Capitolul 4.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 30 de pagini .

Profesor: Ariton Doinita

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Banci

Extras din document

CAPITOLUL IV

PREVIZIUNEA FINANCIARA

PE TERMEN MEDIU SI LUNG

Pentru finanţarea activităţii sale o întreprindere poate să apeleze la diferite surse de finanţare. Unul din aspectele determinante ale strategiei financiare este alegerea finanţării cât mai bine cu putinţă. Dar, pentru a efectua o alegere cât mai corect cu putinţă este indispensabilă cunoaşterea în prealabil a tuturor surselor posibile.

In mod obişnuit, avem :

- finanţarea din fonduri proprii;

- finanţarea din fonduri aproape proprii;

- finanţarea prin îndatorare.

4.1. Principalele surse de finanţare pe termen mediu şi lung

A. Capacitatea de autofinanţare este definită ca reprezentând ansamblul resurselor generate de întreprindere în cursul exerciţiului în urma operaţiilor curente. Ca sursă de finanţare prezintă o serie de avantaje cum ar fi:

- asigură independenţa financiară a întreprinderii (în măsura în care nu a solicitat resurse externe);

- creşte capacitatea de îndatorare a întreprinderii, pentru că astfel se realizeză o creştere o capitalurilor proprii, capacitatea de îndatorare putându-se exprima prin formula:

Capacitatea de îndatorare = Capitalurile proprii

- Datoriile financiare

dar şi o serie de dezavantaje cum ar fi:

- riscul de a fi influieţat de creşterea preţurilor de vânzare (atunci când se urmăreşte un profit cât mai mare cu putinţă);

- posibilitatea de a determina întreprinderea să realizeze investiţii a căror utilitate pentru activitatea sa curentă sunt îndoielnice.

B. Cedarea activelor imobilizate. O întreprindere poate realiza aceast tip de operaţiune din următoarele raţiuni:

- reînnoirea obişnuită a imobilizărilor necesare, şi de câte ori va fi posibil va vinde imobilizările care au fost înlocuite;

- din necesitatea de a obţine capitaluri suplimentare pentru dezvoltare, va ceda unele imobilizări care nu sunt absolut necesare activităţii sale;

- punerea în practică a unei strategii de reorganizare; astfel va ceda unele uzine, participaţii, filiale a caror activitate este marginală în raport cu activitatea întreprinderii-mamă. In acest caz, sumele despre care se discută pot fi foarte mari.

C. Creşterea capitalului social. Există mai multe modalităţi de creştere de capital social (conversia datoriilor în participaţii, încorporarea rezervelor, aporturile în natură, aporturile în numerar), dar singura modalitatea prin care se realizează o sporire reală a resurselor financiare a întreprinderii este creşterea capitalului social prin aporturi în numerar.

Pentru a putea aprecia, din punct de vedere financiar operaţiunea de creştere a capitalului social prin aporturi în numerar, trebuiesc studiate diversele valori care sunt ataşate hârtiilor de proprietate (părţi sociale sau acţiuni).

Acţiunile atestă participarea deţinătorilor la capitalul social al unei întreprinderi şi le conferă acestora dreptul de a lua parte la gestionarea întreprinderii prin Adunarea Generală a Acţionarilor pe de o parte, iar pe de altă parte le conferă dreptul de a primi dividende a căror mărime oscilează în funcţie de profitul obţinut de către întreprindere.

La constituirea întreprinderilor (societăţilor), părţile sociale şi acţiunile au o valoare înscrisă în evidenţa financiar-contabilă, cunoscută sub numele de valoare nominală. Inscrisurile eliberate aportorilor de capital constituie titluri de proprietate. Din însumarea tuturor valorilor nominale înscrise pe titlurile emise se obţine capitalul social al întreprinderii. De-a lungul existenţei unei întreprinderi, valoarea nominala a titlurilor se schimbă extrem de rar (practic de loc), dar valoarea reală a hârtiilor de valoare se poate schimba.

C.1. Valorile ataşate unei acţiuni pot fi:

Valoarea bursieră a hârtiilor de valoare, permite o primă estimare a întreprinderilor, numai dacă sunt cotate la bursă. Cotarea la bursă se utilizează adesea pentru a obţine o idee asupra valorii globale a titlurilor societăţii calculând valoarea bursieră globală:

Valoarea bursieră globală = Valoarea bursieră/acţiune*Numarul de acţiuni emise

Exemplu: Fie întrerinderea X.SA, cu un capital social de 10 mil. lei, divizat prin 10 mii de acţiuni cu valoarea nominală de 1000 lei. Ultima cotare la bursă pe anul în curs a acţiunilor întreprinderii X.SA a fost de 2300 lei/acţiune. Se cere valoarea bursieră globală a întreprinderii X.SA.

Fisiere in arhiva (1):

  • Finantele Intreprinderii - Capitolul 4.doc