Institutii Bancare Internationale

Imagine preview
(9/10 din 2 voturi)

Acest curs prezinta Institutii Bancare Internationale.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 70 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Banci

Cuprins

SOCIETĂŢILE BANCARE – FUNCŢII ŞI STANDARDE INTERNAŢIONALE
1.1. Aspecte ale evoluţiei sistemului bancar internaţional
1.2. Funcţiile de bază ale băncilor
1.3. Standarde internaţionale în domeniul bancar
1.3.1. Convenţia de la Basel
1.3.2. A doua Directivă de Coordonare Bancară
CAPITOLUL AL II-LEA
FONDUL MONETAR INTERNAŢIONAL
2.1. Scurt isto9ric
2.2. Organizarea Fondului Monetar Internaţional
2.3. Funcţiile Fondului Monetar Internaţional
2.4. Structura financiară a Fondului Monetar Internaţional
2.5. Facilităţi de creditare acordate de Fondul Monetar Internaţional
2.6. Modalităţi de acordare a împrumuturilor de către Fondul Monetar Internaţional
2.7. Activitatea Fondului Monetar Internaţional În România
CAPITOLUL AL III.LEA
GRUPUL BĂNCII MONDIALE
3.1. Banca Mondială
3.1.1. Structura Băncii Mondiale
3.1.2. Funcţiile Băncii Mondiale
3.1.3. Destinaţia împrumuturilor
3.1.4. Structura financiară
3.1.5. Ciclul de desfăşurare a proiectelor derulate de Banca Mondială
3.1.6. Criterii de evaluare a proiectelor finanţate de Banca Mondială
3.1.7. Activitatea Băncii Mondiale în România
3.1.8. Strategia de asistenţă a Grupului Băncii Mondiale pentru România
3.1.9. Diferenţe între Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială
3.2. Corporaţia Financiară Internaţională
3.2.1. Rolul şi organizarea Corporaţiei Financiare Internaţionale
3.2.2. Etape privind derularea unui proiect de finanţare de către Corporaţia
Financiară Internaţională
3.2.3. Alcătuirea proiectului de investiţii
3.3. Asociaţia Internaţională pentru Dezvoltare
3.4. Alte instituţii afiliate Grupului Băncii Mondiale
CAPITOLUL AL IV-LEA
BĂNCILE REGIONALE DE DEZVOLTARE
4.1. Funcţiile băncilor regionale de dezvoltare
4.2. Structura organizatorică a băncilor regionale de dezvoltare
4.3. Proiecte de finanţare ale băncilor regionale
CAPITOLUL AL V-LEA
ALTE INSTITUŢII BANCARE INTERNAŢIONALE
5.1. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
5.1.1. Scurt istoric
5.1.2. Organizarea şi funcţiile Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
5.1.3. Structura financiară şi proiecte de finanţare ale Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare
5.2. Banca Reglementelor Internaţionale
5.2.1. Scurt istoric. Organizare
5.2.2. Funcţiile şi facilităţile de creditare ale Băncii Reglementelor Internaţionale
5.3. Banca Europeană de Investiţii
5.3.1. Funcţiile şi modul de organizare al Băncii Europene de Investiţii
5.3.2. Tipuri de împrumuturi acordate de Banca Europeană de Investiţii
5.3.3. Structura financiară a Băncii Europene de Investiţii
CAPITOLUL VI
UNIUNEA ECONOMICĂ ŞI MONETARĂ
6.2. Criteriile participării la moneda unică. Avantajele euro
6.1. Realizarea Uniunii Economice şi Monetare. Principii şi instituţii ale UEM
CAPITOLUL AL VII-LEA
ACTIVITATEA BANCARĂ INTERNAŢIONALĂ
7.1. Riscurile internaţionalizării activităţilor bancare
7.2. Sistemul bancar american
7.3. Sistemul bancar european

Extras din document

SOCIETĂŢILE BANCARE – FUNCŢII ŞI STANDARDE INTERNAŢIONALE

1.1. Aspecte ale evoluţiei sistemului bancar internaţional

Activitatea bancară a cunoscut întotdeauna o dimensiune internaţională care s-a conturat o dată cu Renaşterea, moment în care apar primii bancheri, în sensul contemporan al termenului, şi primele bănci cu activitate internaţională, aşa cum a fost banca Medici, din Florenţa.

Forma modernă a activităţii financiare internaţionale începe, din punct de vedere istoric, odată cu încheierea tratatului de pace după războiul franco-prusac din anul 1871. Acest tratat impunea Franţei o despăgubire de război enormă, de cinci miliarde de franci, despăgubire care va forma conţinutul unui flux financiar-monetar internaţional.

Procesul a continuat în timp, astfel încât lumea industrializată trăieşte astăzi al treilea val al internaţionalizării bancare. În primul val se încadrează mişcarea internaţională a capitalurilor în care băncile de afaceri britanice şi cele coloniale au deţinut supremaţia din 1870 până la începutul primului război mondial. După primul război mondial, apare al doilea flux financiar internaţional dinspre Germania spre ţările aliate. Pentru reglementarea acestor fluxuri, se instituie o organizaţie specializată, respectiv Banca Reglementelor Internaţionale. Relaţiile economice şi bancare dintre statele ieşite din conflictul mondial au continuat să crească, solicitând o dezvoltare rapidă a activităţilor financiar-monetare. Astfel, în anul 1922 la Genova se prefigurează regulile unui sistem monetar internaţional, băncile centrale putând să-şi constituie rezerve atât în aur, cât şi în valute convertibile în aur.

Problema constituirii unui sistem monetar internaţional s-a pus la Conferinţa Naţiunilor Unite desfăşurată la Bretton Woods în 1944 când s-au pus bazele unor instituţii cu atribuţii financiare şi monetare pe plan internaţional, respectiv Fondul Monetar Internaţional şi Banca Mondială. Această conferinţă marchează trecerea de la relaţiile pur bilaterale la relaţii financiar-valutare multilaterale, pe baza unui consens între ţările participante.

La baza mecanismelor noului sistem financiar-valutar au fost puse o serie de principii:

- stabilitatea ratelor de schimb;

- amploarea limitată a dezechilibrelor de plăţi curente datorită disciplinei impuse de regulile de joc ale acestui sistem;

- rolul primordial al instituţiilor monetare oficiale (FMI, băncile centrale) în finanţarea dezechilibrelor monetare în plăţile externe;

- locul important acordat instituţiilor multilaterale (Banca Mondială, bănci regionale de dezvoltare) sau bilaterale (guvernele) în finanţarea dezvoltării Lumii a Treia.

Sistemul de la Bretton-Woods s-a dezintegrat (1971-l973), pe măsură ce încrederea în dolar a scăzut datorită inflaţiei din economia americană şi sub influenţa faptului că în 1958 demarează convertibilitatea principalelor monede europene. Astfel, la începutul anilor ‘60, marile bănci comerciale americane au iniţiat al treilea val de internaţionalizare bancară. Deoarece activitatea le era constrânsă de o reglementare naţională foarte rigidă care le limita într-un anumit teritoriu dezvoltarea şi diversificarea activităţilor şi datorită crah-ului bursier de pe Wall Street din 1929, o mare parte a băncilor americane şi-au deschis filiale în Marea Britanie, care se bucura de o legislaţie bancară liberală. Marile bănci americane au putut astfel să ajute dezvoltarea companiilor multinaţionale americane, prin asigurarea capitalurilor necesare finanţării investiţiilor în Europa. Exemplul a fost repede imitat de omologii lor din coloniile britanice, de japonezi, francezi care nu au reuşit totuşi să depăşească reputaţia băncilor americane.

Până la sfârşitul anilor ‘70, are loc o separare a activităţilor bancare naţionale de activităţile internaţionale, realizate în majoritate pe piaţa eurodevizelor. La începutul anilor '80, datorită libertăţii de mişcare a capitalurilor, are loc o întrepătrundere a celor două tipuri de activităţi, astfel încât separaţia între pieţele eurodevizelor şi sistemele bancare internaţionale se atenuează până la dispariţie.

La începutul anilor ‘80, procesul de internaţionalizare bancară ia o formă nouă datorită crizei de îndatorare a ţărilor în curs de dezvoltare, a deflaţiei care provoacă scăderea ratei dobânzii nominale şi care permite reluarea activităţii pieţelor de obligaţiuni în detrimentul intermedierii bancare internaţionale şi nu în ultimul rând datorită modificării identităţii celor care acordă sau iau împrumuturi în cadrul sistemului internaţional, care va contribui la dezvoltarea pieţelor de capitaluri.

Acest proces aduce în prim-planul scenei internaţionale băncile de investiţii americane (investment bank), băncile de afaceri engleze (merchant bank) şi casele de titluri japoneze şi constrâng băncile comerciale să-şi modifice strategia internaţională. Astfel, multe din băncile comerciale îşi întăresc poziţia pe piaţa internaţională a capitalurilor şi realizează activităţi specifice băncilor de afaceri.

Fisiere in arhiva (1):

  • Institutii Bancare Internationale.doc