Managementul Bancar

1. Esenţa şi particularităţile managementului bancar.

În prezent, rolul băncilor şi al sistemului bancar, în general, a devenit extrem de important. Dezvoltarea activităţilor băncilor, interdependenţa dintre ele, precum şi globalizarea sistemului bancar s-au realizat şi se realizează în zilele noastre apelând din ce în ce mai mult la tehnica informatică şi a transmisiei la distanţă. Societăţile bancare sunt preocupate de optimizarea permanentă a procesului conducerii, pentru a-şi atinge rezultatele pe care şi le-au propus şi pentru a-şi asigura dezvoltarea programată.

Managementul este, în general, considerat arta conducerii întreprinderii. Încă de la începutul secolului XX F. Taylor şi H. Fayol considerau managementul ca „organizarea ştiinţifică a muncii”.

Mai târziu, J. Meleze defineşte managementul ca „fiind într-o abordare generală fixarea obiectivelor globale, precum şi integrarea tuturor resurselor disponibile într-un sistem orientat în împlinirea acestor obiective şi în final în conducerea sistemului pentru a depăşi dificultăţile mediului economic”.

Pentru a realiza, însă, organizarea ştiinţifică a muncii la nivelul unei societăţi bancare, trebuie luat în considerare faptul că în economiile moderne, locul şi rolul băncilor este determinat de calitatea lor de intermediar principal în relaţia economii-investiţii, determinantă pentru creşterea economică, prin procesul de creditare fiind pusă în valoare o caracteristică semnificativă a acestor intermediari şi anume: transaformarea activelor nemonetare în active monetare şi alocarea raţională a resurselor financiare economisiste anterior în proiecte de investiţii generatoare de profituri viitoare.

Banca constituită ca firmă care acţionează într-un domeniu specific, acela al creării, distribuirii şi utilizării monedei şi a substitutelor acesteia, îşi circumscrie întreaga activitate atingerii obiectivului fundamental al oricărei firme de afaceri: maximizarea consolidată a profitului.

Managementul băncii poate fi definit ca fiind procesul de integrare funcţională a unui ansamblu diferenţiat de activităţi specifice, centrate pe obţinerea şi combinarea resurselor umane, informaţionale, fizice şi financiare în scopul furnizării profitabile a produselor şi serviciilor bancare.

Managementul bancar are anumite caracteristici care îl individualizează semnificativ în cadrul managementului general.

Aceste caracteristici sunt determinate de specificitatea conţinutului său, care îmbracă următoarele forme:

- specificitatea obiectului, care îl constituie moneda şi substitutele sale;

- specificitatea procesului, care reprezintă o transformare manifestată prin multiplicare, transferare şi remunerare. În sens restrâns, banca realizează transformarea monedei în active financiare, în cadrul acestui proces evidenţiindu-se însă o diversitate procesuală a transormării, vizând caracteristicile activelor financiare;

- specificitatea pieţei, care induce proceselor bancare riscuri diferenţiate şi codeterminate, ajustând semnificativ rezultatele activităţii bancare;

- specificitatea produselor bancare, caracterizate printr-o diversitate atributivă (a atributelor) în condiţiile conservării substanţei generice: moneda, diversitatea atributivă fiind determinată de caracteristicile şi destinaţiile produselor bancare;

- specificitatea tehnologică, determinată de specificităţile obiectului şi procesului, centrată pe informaţie şi nu pe substanţă, tehnologia bancară utilizând preponderent „echipamente informatice” care asigură realizarea procesului de transformare şi a serviciilor adiţionale.

În perspectiva managementului bancar, firma bancară realizează cinci funcţiuni esenţiale, definite ca ansambluri omogene şi coerente de activităţi, vizând realizarea unor obiective intermediare (funcţionale), şi anume:

a) funcţiunea productivă, concretizată în activităţile furnizoare de produse şi servicii bancare, constituind funcţiunea esenţială a băncii, realizată prin funcţiile acesteia:

- funcţia de depozit, de atragere şi protejare a disponibilităţilor băneşti existente în economie

- funcţia de investiţie, de plasament, concretizată în acordarea de credite şi achiziţionarea de active financiare;

- funcţia de transfer al plăţilor, banca constituindu-se într-un intermediar al circuitului încasări-plăţi;

- funcţia servicială, banca reprezentând un furnizor de servicii financiare, însoţitoare sau nu a celorlalte funcţii bancare.

b) funcţiunea distributivă, comercială, concretizată în activităţi şi operaţii care asigură alimentarea băncii cu resurse, precum şi distribuirea produselor bancare. Componente majore ale acestei funcţiuni saunt activităţile de marketing şi de promovare a relaţiei cu clientela;