Monedă și credit

CAPITOLUL I - CONSIDERAŢII GENERALE

SECŢIUNEA 1.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND

CIRCULAŢIA MONETARa.

1.1.1 Conceptul de circulaţie monetara

Circulaţia monetara este un proces extrem de complex, care are la baza conexiunea existenta între mişcarea monedei, în timp şi spaţiu, şi mişcarea marfurilor şi serviciilor. Procesul circulaţiei monetare implica doua momente distincte: vânzarea (transformarea marfurilor în bani) şi cumpararea (transformarea banilor în marfuri). Prin urmare, circulaţia monetara constituie în principal procesul de mişcare a banilor în cadrul sferei circulaţiei marfurilor şi serviciilor.

Mişcarea banilor şi mişcarea marfurilor sunt fenomene ce se condiţioneaza reciproc. Astfel, marfurile şi serviciile, care se afla într-o perioada determinata în circulaţie, nu se pot comensura decât cu ajutorul monedei. Pe cale de consecinţa, moneda necesara satisfacerii mişcarii marfurilor patrunde în circulaţie prin emisiune şi se menţine în circulaţie atât timp cât nu perturba circulaţia normala a marfurilor.

De aceea, pentru ca procesul sa se desfaşoare, apare necesitatea îndeplinirii a doua condiţii: sa existe în circulaţie cantitatea de marfuri şi servicii ce urmeaza a se schimba în bani şi sa existe o cantitate de moneda suficienta pentru a mijloci schimbul de marfuri. ïn circulaţie, trebuie sa ramâna constant o cantitate de bani (numerar şi moneda de cont) care sa permita realizarea mişcarii marfurilor şi serviciilor pe o perioada de timp determinata şi în condiţii normale ale circuitului. Aceasta cantitate de bani aflata în circulaţie nu este determinata numai de cantitatea marfurilor şi serviciilor destinate schimbului, ci şi de calitatea acestora, de preţuri, de raportul cerere - oferta, de stari conjuncturale, putere de cumparare, concurenţa sau chiar de politicile sau strategiile monetare ale statelor.

Putem concluziona ca circulaţia monetara consta în totalitatea operaţiunilor efectuate cu masa monetara, operaţiuni determinate în procesul realizarii şi circulaţiei marfurilor şi serviciilor în cadrul unui stat.

1.1.2 Sfera, funcţiile şi factorii care stau la baza circulaţiei monetare

Cu caracter de legitate, se poate spune ca sfera şi dimensiunile circulaţiei monetare sunt condiţionate în primul rând de producţia şi circulaţia marfurilor.

Transformarea marfurilor în bani are loc în trei direcţii principale: în primul rând, o parte din marfuri şi servicii se vând şi se cumpara cu ajutorul numerarului, situaţie în care moneda funcţioneaza ca masura a valorii şi ca mijloc de circulaţie; în al doilea rând, o cantitate importanta de marfuri şi servicii sunt vândute pe credit, moneda funcţionând ca mijloc de plata; în al treilea rând, o anumita cantitate de marfuri şi servicii se vând în cadrul comerţului exterior, fenomen ce influenţeaza puternic circulaţia monetara interna.

Prin urmare, circulaţia monetara reprezinta unitatea dintre cele trei mari modalitaţi în care are loc mişcarea de ansamblu a monedei. Procesul circulaţiei monetare trebuie de asemenea strict delimitat în circulaţie interna a monedei şi circulaţie pe plan internaţional.

Circulaţia monetara cuprinde doua componente structurale: sfera numerarului şi sfera banilor de cont (scripturali). Aceasta din urma se realizeaza cu ajutorul viramentelor, adica al acelor operaţiuni bancare prin care un beneficiar nu plateşte cu numerar marfurile şi serviciile pe care le-a cumparat, ci dispune virarea contravalorii lor din contul sau, în contul furnizorului. Trebuie precizat ca sfera monedei de cont preseaza asupra sferei numerarului, imprimându-i o tendinţa relativa de restrângere.

Principalele funcţii ale circulaţiei monetare sunt: apariţia, dezvoltarea şi perfecţionarea sistemului monetar cu toate elementele componente ale acestuia, precum şi emisiunea monetara, atât ca punere a banilor în circulaţie, cât şi ca retragere a acestora, în condiţiile determinate de evoluţia proceselor economice.

Circulaţia monetara apare ca o variabila dependenta relativ de o complexitate de factori printre care regasim: circulaţia marfurilor şi serviciilor pe plan intern şi internaţional, preţurile interne şi internaţionale, situaţia balanţei de plaţi externe, productivitatea muncii, situaţia economica a ţarii, puterea de cumparare monedei naţionale, structura masei monetare, politica monetara a statului, situaţia valutar - monetara pe plan mondial, etc.

1.1.3 Corelaţia dintre circulaţia monetara şi circulaţia mafurilor

Dupa cum am aratat în paragrafele anterioare, circulaţia monetara (baneasca) cuprinde doua procese distincte: metamorfoza marfurilor în bani şi apoi a banilor în marfuri. Cele doua procese au ca elemente comune banii şi marfurile, care au un comportament diferit, în funcţie de transformarea careia îi sunt supuse.

Banii îşi pun în evidenţa funcţia de masura a valorii şi mijloc de schimb, respectiv funcţia de mijloc de plata, iar marfurile se transforma din valoare de schimb în valoare de utilizare, aceste procese permiţând efectuarea schimbului şi continuarea producţiei. 1

Ca urmare a funcţionarii banilor, marfa iese din procesul schimbului, în timp ce banii ramân în continuare în circulaţie. Deşi aceasta este regula, exista şi excepţia ca o parte din bani sa fie tezaurizata, adica transformata în moneda inactiva. Astfel, circulaţia banilor naşte o noua contradicţie şi anume în ceea ce priveşte funcţia lor de mijloc de schimb şi cea de mijloc de rezerva. Continuitatea procesului de schimb poate fi asigurata numai daca moneda inactiva este din nou transformata în moneda activa (mijloc de schimb).

Rezolvarea vine din efectuarea de tranzacţii financiare; acestea constituie calea prin care banii sunt transferaţi de la subiecţii economici care îi au, dar nu pot sau nu doresc sa îi foloseasca într-o anumita perioada, la subiecţii economici ce doresc sa îi foloseasca, dar nu îi au (a caror cerere de marfuri şi servicii este mai mare decât sumele de bani de care dispun).

Astfel de soluţii sunt: vânzarea marfurilor pe credit, fara utilizarea banilor, situaţie în care vânzatorul marfii este şi creditor, iar în locul banilor se utilizeaza instrumente financiare; intermedierea financiara, care consta în colectarea banilor de catre intermediarii financiari (banci şi alte instituţii financiare) care nu îi folosesc pentru cumparari de marfuri, ci îi pun la dispoziţia altor agenţi economici financiari sau nefinanciari, prin diverse instrumente financiare.

În plan macroeconomic, fenomenele financiare permit accelerarea schimbului de marfuri, deoarece constituie calea de rezolvare a contradicţiei dintre funcţia banilor de mijloc de pastrare a averii şi cea de mijloc de schimb. Metamorfoza banilor este un proces continuu şi, în definitiv, reflecta metamorfoza marfurilor, iar în anumite condiţii, la un nivel ridicat de dezvoltare a producţiei de marfuri, devine un element esenţial al desfaşurarii normale a proceselor economice.

Funcţionarea banilor şi a fenomenelor financiare nu înseamna desfiinţarea pe deplin a contradicţiilor producţiei de marfuri; aceste paradoxuri sunt doar rezolvate, în sensul ca producţia şi schimbul de marfuri pot continua sa se desfaşoare şi sa se dezvolte, dar aceste contradicţii pot la fel de bine sa existe şi sa evolueze conducând, în anumite condiţii, la crize economice.