Monedă și credit

esenţa conceptului de moneda

Inventarea banilor a fost una din cele mai mari realizări ale civilizaţiei umane. Ei au apărut stihinic şi, pe parcursul dezvoltării producţiei de mărfuri, au suferit numeroase modificări. Extinderea schimbului de mărfuri s-a soldat cu desprinderea spontană de masa celorlalte mărfuri a unei mărfi specifice, căreia i-a fost atribuită funcţia de echivalent general. Prin urmare, banii au apărut o dată cu schimbul de mărfuri ca un derivat al acestui schimb (operaţiilor comerciale). Moneda este constituita din ansamblul mijloacelor de plata direct utilizabile pentru a efectua playtipe pietele de bunuri si servicii, adica ansamblul de active acceptate pretutindeni si de toti. Din toate definiţiile, cele mai frecvent folosite şi publicate în literatura economică sunt două: Banii reprezintă o marfă deosebită care îndeplineşte funcţia de echivalent general; Banii sunt un mijloc de schimb care favorizează producţia de mărfuri şi este acceptat de toţi în spaţiul dat de efectuare a plăţilor. Moneda are urmatoarele valori: Intrinseca – valoarea metalului pretios continut (se mai numeste si moneda marfa) Legala – valoarea data de stat printro lege organica (abandonata in multe state; in Romania este valoarea stabilita prin licitatie zilnica la BNR) Comerciala – valoarea de pe piata valutara ( de la casele de schimb valutar) – cantitatea de bunuri si servicii ce poate fi achizitionata cu o unitate monetara Reala – valoarea aurului continut (convertibilitatea la aur) Conventionala - cursul fortat imprimat de stat monedei nationale intro anumita perioada Moneda poate fi definite numai avand in vedere si rolul si functiile sale. Are un rol foarte mare in dezvoltarea economica, reprezentand de fapt o alta fateta (valorica) a economiei reale. Rolul monedei apare in primul rand ca principal finantator al economiei. Toate etapele ciclului economic (aprovizionare, productie, comercializare si consum) sunt infaptuite numai cu ajutorul unor tranzactii repetate intre bunuri si monede.Rolul banilor se rezumă la funcţiile de intermediar în schimbul de diverse mărfuri în diferite etape ale dezvoltării societăţii. Aceasta înseamnă că, în calitate de categorie istorică şi economică, banii sunt o marfă deosebită, marfă-intermediar, marfă-semn de valoare. Totodată, este în afara oricăror dubii ideea utilităţii banilor pentru oameni, ca instrument de reglementare a vieţii individului, precum şi rolul lor în dirijarea societăţii umane, în general. Generalizând rezultatele analizei evoluţiei trecerilor reciproce a diverselor forme ale valorii de la forma-valoare simplă la forma-valoare bani şi punând accentul pe rolul important al banilor ca factor ce reflectă relaţiile sociale avansate, nu doar ca un mijloc tehnic de rulaj, se poate conchide că esenţa banilor constă în calitatea lor de a fi un tip specific de marfă, a cărui formă naturală fuzionează cu funcţia socială de echivalent general al valorii. Conţinutul esenţial al banilor, ca o categorie economică independentă, dezvăluie trinitatea proprietăţilor fundamentale ale acestora: imediata schimbabilitate generală; cristalizarea valorii de schimb; materializarea timpului total de muncă.

2. Circuitele si fluxurile monetare

Regasindu-se in ansamblul instrumentelor de piata, Moneda e angajata in diferite circuite, insotind schimbul de bunuri si servicii in realizarea tranzactiilor, in cadrul acestor ciscuite avind loc crearea si distrugerea monedei. In acest sens se pot delimita urmatoarele circuite:circuitul marfar;curcuitul finantarii;circuitul econmiei publice; circuitul finantarii internationale Circuitul marfar al monedei – este asociat actelor de vinzare/ cumparare avind la origine o creatie monetara prin creditare de banci spre intreprnderile debitoare. intreprinderile transmit semnele monetare altor intreprinderi (prin plati, salarii, dobinzi etc.). Circuitul finantarii – asigura conjunctia dintre economisire si investitie. Acest circuit prin formele sale noi de reglare a platilor devine canalul principal prin care fluxurile monetare sunt orientate de la cel care economiseste catre cel care investeste. Circuitul public – al monedei se caracterizeaza prin deconexiunea incasarilor si platilor, imbracind forma unor servicii publice, care-si gasesc creatia monetara prin impozite, taxe, plati etc. Circuitul finantarii international – reprezinta o prelungire a celor 3 circuite monetare interne, adica a raportului de schimb intre monede. In ansamlu, circuitele monetare se caracterizeaza printr-o retea complexa de fluxuri monetare, care se grupeaza:gospodarii; intreprinderi nonfinanciare; populatii etc. Semnificatia fluxurilor este: 1. plati ale populatiei; 2. incasari ale firmelor; 3. depozite, credite; 4.fluxurile de moneda centrala; 5. plati pe piata muncii; 6. fluxuri monetare de echilibrare a balantei de pret.

3 Aparitia si evolutia monedei

Ca o alegere istorica, abordarea monedei in evolutia sa istorica este de la moneda metalica si pina la moneda electronica.Banii au aparut o data cu schimbul de marfuri ca un derivat al acestui schimb. Interpretarea originii banilor include două tipuri de abordări conceptuale: raţionalistă şi evolutivă. Primul tip – abordarea raţionalistă explică – apariţia banilor ca rezultat al unui acord între oameni, ce favorizează mişcarea valorilor în cadrul operaţiunilor de schimb, efectuate cu ajutorul unui instrument ales special – o marfă deosebită, care îndeplineşte funcţia convenţională de echivalent general. Această teză conceptuală a fost enunţată pentru prima dată de către Aristotel în opera sa filozofică „Etica lui Nicomah. Accentul subiectiv-psihologic în problema originii banilor, condiţionat de abordarea conceptuală raţionalistă a interpretării naturii, esenţei lor, există şi în concepţiile şi opiniile unor economişti de vază contemporani: economistul american Paul A. Samuelson întrevede în bani un convenţionalism social artificial , iar un alt economist de vază, John K. Galbrith, susţine că „atribuirea îndeplinirii funcţiilor de bani unor metale preţioase, precum şi altor obiecte scumpe este rezultatul unui acord între oameni. Prin urmare, reprezentanţii acestei concepţii consideră că banii sunt produsul unei convenţii încheiate între oameni, adică un instrument de schimb tehnic. Abordarea conceptual-evolutivă a explicării originii banilor a fost formulată pentru prima dată de către K. Marx, a cărui merit constă în fundamentarea caracterului mărfar al provenienţei banilor. Conform teoriei sale, banii au apărut ca urmare a procesului evolutiv care, cu sau fără voia oamenilor, după o lungă perioadă de dezvoltare a relaţiilor de schimb, s-a soldat cu faptul că anumite mărfuri s-au desprins de masa celorlalte şi au căpătat proprietatea de marfă deosebită, specială, îndeplinind funcţia de bani. s-a cristalizat forma bănească a valorii, ce se caracterizează prin desprinderea unei mărfi speciale, cea mai potrivită pentru rolul de „unitate de măsură a tuturor mărfurilor” – echivalentul general.

4 Forme istorice ale monedei

Cel mai frecvent şi cea dintâi marfă-intermediar în multe din primele state au fost vitele.