Operațiuni de plăți și compensări

INSTRUMENTE DE PLATĂ SI CREDIT

Instrumentele de plată si credit (efectele de comert sau titlurile financiare, cum mai sunt

denumite în literatura de specialitate si în practica financiară internatională ) sunt înscrisuri care au

un continut si o formă consacrată pe bază de norme acceptate pe plan international, reprezentând

pentru cel ce le detine în mod legal (beneficiar) un drept de creantă a cărui existentă si întindere

sunt determinate strict de mentiunile cuprinse în aceste înscrisuri.

Emiterea, circulatia si negocierea instrumentelor de plată si credit de asemenea reglementate

pe bază de norme interne si internationale, dintre care pot fi mentionate:

-Legea 58/1934 privind cambia si biletul la ordin, modificată prin Legea 83/1994;

-Legea 59/1934 privind cecul;

-Normele BNR nr.6 si nr.10/1994 privind cambiile si biletele la ordin ;

-Regulamentul valutar nr.3/1997;

-Conventiile de la Geneva din 7 iunie 1930 privind legea uniformă, reglementările anumitor

conflicte de legi si dreptul la timbru, în materie de cambii si bilete la ordin;

-Conventiile de la Geneva din 19 martie 1931 privind legea uniformă si reglementarea anumitor

conflicte de legi în materie de cecuri.

România desi nu a aderat oficial la aceste conventii internationale, a aplicat totusi reglementările lor

prin legile promulgate în 1934.

1. Cambia

Trata (cambia) este un instrument de plată si credit prin care o persoană fizică sau juridică numită

trăgător transmite un ordin neconditionat unei alte persoane fizice sau juridice numită tras, de a

plăti la vedere sau la scadentă, o sumă determinată, unei alte persoane fizice sau juridice numită

beneficiar.

După cum vedem, din definitia de mai sus, se desprind trei părti distincte care iau parte la

actiune : trăgătorul, trasul si beneficiarul.

Trăgătorul se identifică întotdeauna cu vânzătorul de mărfuri sau prestatorul de servicii,

sau cu exportatorul de mărfuri. Pe pozitia trasului se găseste importatorul de mărfuri sau de

servicii , sau cumpărătorul.

Beneficiarul tratei se poate afla în mai multe ipostaze :

a) în cazul în care mărfurile si/sau serviciile au fost realizate/efectuate pe cheltuiala vânzătorului,

beneficiarul de drept va fi acesta,deci trăgătorul (în cazul cambiei la ordin propriu) ;

b)în cazul în care mărfurile si/sau serviciile au fost realizate din surse bănesti atrase, de regulă, de la

o bancă, atunci beneficiarul cambiei va fi aceasta, pentru rambursarea sumei avansate (cambia trasă

în contul altuia) ;

c)în cazul în care trăgătorul are datorii către un tert, el poate trage o cambie la ordinul acestuia sau

poate să-i transmită o cambie primită de el, nenominalizată, pe care o va gira.

- Conditii de formă

Conventia de la Geneva din 1930 asupra cambiei, precum si Legea 58/1934 privind trata stabilesc o

serie de elemente care trebuie să facă parte din cambie si anume :

- denumirea de cambie (trată) în titlu sau în text, în limba folosită pentru completarea cambiei (Bill

of exchange sau Draft, în limba engleză, Wechsel, în limba germană, Lettre de change, în limba

franceză, Cambia, în limba italiană) ;

- locul si data emiterii (dacă se omite mentionarea locului emiterii, aceasta se consideră a fi sediul

trăgătorului ;

- suma determinată , în cifre si litere ;

- numele si sediul trasului;

- locul si data plătii (dacă se omite mentionarea locului plătii, acesta se consideră a fi sediul

trasului). Dacă locul plătii este altul decât sediul trasului, cambia se numeste domiciliată.

Domicilierea este perfectă când se indică alt loc de plată decât sediul trasului si se mentionează si o

persoană plătitoare, alta decât trasul si imperfectă când se indică doar alt loc de plată decât sediul

trasului. În ce priveste data plătii (sau scadenta), aceasta poate fi : la o dată calendaristică, la vedere,

sau la un număr de zile de la o dată calendaristică sau de la vedere. O trată fără mentionarea

scadentei se consideră plătibilă la vedere si poate fi încasată până în 365 de zile de la data emiterii,

după care îsi pierde valabilitatea (de exemplu, dacă se emite o trată la vedere în ziua de 15 mai

2000, aceasta poate fi încasată la ghiseele bancare în răstimp de un an, respectiv până la 14 mai

2001);

- ordinul neconditionat de plată ;

- beneficiarul cambiei , care poate fi desemnat nominativ sau cu clauza « la ordin » ;

- semnătura trăgătorului

Operatiuni cu cambii

a)Emiterea cambiei, care este obligatia trăgătorului si care provine din raporturile juridice dintre

trăgător si tras (între care există un contract de vânzare-cumpărare) si dintre trăgător si beneficiar

(beneficiarul fiind creditorul trăgătorului), raporturi anterioare emiterii cambiei. Formularul cambiei

este tipizat si poate fi procurat de către trăgător de la banca unde îsi are contul, singurul care va fi

plătit.

b)Acceptarea cambiei, care reprezintă manifestarea de vointă prin care trasul consimte să-si

asume obligatia de plată, devenind astfel obligatul cambial principal. Prezentarea cambiei la

acceptare se face la sediul trasului, prin intermediul băncii acestuia, la solicitarea băncii posesorului

legitim sau detinătorului cambiei. Prezentarea cambiei la acceptare este facultativă, cu exceptia

cambiilor obligatoriu prezentabile, a cambiilor cu scadenta la un termen de la vedere si a cambiilor

în care s-a mentionat obligatia prezentării la acceptare. Acceptarea se face prin semnarea cambiei de

către tras, care precizează de regulă si data la care semnează. Acceptarea este neconditionată, dar

poate fi dată numai pentru o parte a sumei de plată, aceasta având semnificatia unei acceptări

partiale. Băncile din România prezintă cambiile la acceptare trasului până cel târziu cu 15 zile

înainte de scadentă, dacă nu este indicat un termen de prezentare, la sediul trasului. Solicitarea

acceptării se face sub forma unei cereri însotită de un exemplar original primit de la banca

trăgătorului. Cererea trebuie semnată de directorul băncii. Dacă trasul solicită timp de gândire până

în ziua următoare i se acordă acest răgaz dar nu i se lasă titlul.