Piața de Capital

1. Funcţiile şi rolul bursei de valori în economie

Pieţele bursiere (pieţele secundare pentru titluri financiare) pot fi organizate în două modalităţi principale: sub forma de burse de valori (engl. stock exchanges, fr. bourses) sau sub formă de pieţe interdealeri sau "la ghişeu" (engl. over-the-counter, OTC).

Bursa de valori se defineşte prin existenţa unei instituţii care dispune de spaţii pentru tranzacţii, unde se concentrează cererea şi oferta de titluri financiare şi se realizează negocierea, contractarea şi executarea contractelor în mod deschis, în conformitate cu un regulament cunoscut. Acest mod de organizare a pieţei de valori presupune centralizarea tranzacţiilor cu titluri financiare, prin intermediul unui mecanism care asigură accesul direct şi continuu al clienţilor la informaţiile de piaţă şi efectuarea operaţiunilor bursiere exclusiv în cadrul acestui mecanism.

În mod tradiţional, aceasta s-a realizat prin concentrarea ordinelor de vânzare/cumpărare într-un anumit spaţiu – sala de negociere a bursei - şi efectuarea tranzacţiilor de către un personal specializat – agenţii de bursă.

În practica diferitelor ţări, cele două modalităţi - clasică şi modernă - se îmbină (cum este cazul la New York Stock Exchange sau la Tokio Stock Exchange), sau se utilizează numai tranzacţiile electronice (la International Stock Exchange de la Londra). În toate cazurile, însă, rămâne ca o caracteristică a burselor de valori faptul că, în esenţă, toate informaţiile de piaţă în legătură cu preţurile şi operaţiunile sunt centralizate într-o singură localizare (sala de negocieri).

O caracteristică a ultimelor două decenii este faptul că piaţa bursieră tinde să se extindă. Deoarece pentru a fi tranzacţionate la cota bursei, firmele trebuie sa răspundă unor condiţii mai restrictive, s-au creat pieţe bursiere noi (piaţa titlurilor necotate) unde accesul este permis în condiţii mai puţin limitative (de exemplu, în Marea Britanie sistemul Unlisted Securities Market); totodată s-au dezvoltat şi aşa-numitele pieţe terţe (în Franţa Hors Cote), unde se tranzacţionează acţiunile firmelor tinere, constituite, de regulă, în domenii cu mari promisiuni de profit, dar şi cu riscuri investiţionale mari.

O expansiune deosebită au cunoscut pieţele interdealeri sau OTC (over the counter), care permit accesul la tranzacţii pentru un mare număr de titluri ce nu îndeplinesc condiţiile pentru a fi cotate la bursele propriu-zise. Piaţa OTC este constituită, în esenţă, din relaţiile stabilite între dealeri precum şi între aceştia şi clienţii lor, aşa încât piaţa are aici semnificaţia sa abstractă, de ansamblu de tranzacţii. În prezent aceste conexiuni sunt realizate prin intermediul mijloacelor computerizate de transmitere şi prelucrare a informaţiei. Astfel, piaţa OTC din SUA - numită National Association of Securities Dealers Automated Quotation sau NASDAQ – are la bază o reţea de comunicaţii electronice între dealeri. Comercianţii de titluri nu negociază direct cu clienţii, faţă în faţă: ei îşi obţin informaţiile de pe ecranele computerelor şi negociază tranzacţiile prin telefon.

Comparând caracteristicile burselor propriu-zise cu cele ale pieţelor interdealeri (OTC), desprindem următoarele aspecte referitoare la:

1. Localizarea tranzacţiilor:

În cadrul burselor - presupune existenţa unui spaţiu delimitat, a unei clădiri cu sală de negocieri, unde se desfăşoară (în exclusivitate) tranzacţii cu titluri financiare.

Pe pieţele OTC - lipseşte localizarea, tranzacţiile fiind executate în oficiile societăţilor financiare care acţionează ca dealeri ("la ghişeul" acestora).

2. Modul de acces:

Pentru burse accesul direct la piaţă este, în principiu, limitat la membrii bursei şi la titlurile acceptate în bursă.

Pe pieţele OTC accesul este mai larg, atât pentru clienţi, cât şi pentru titluri; există numeroşi creatori de piaţă ("Market makers")

3. Negocierea contractelor:

În cadrul burselor negocierea şi executarea contractelor se realizează de un personal specializat - prin diferite sisteme de tranzacţie bazate pe licitaţie publică.

Pe pieţele OTC tranzacţiile se realizează prin negocieri directe între vânzător şi cumpărător, rolul de contraparte în tranzacţie fiind jucat de dealer.

4. Realizarea tranzacţiilor:

La bursă realizarea tranzacţiilor este supusă unor reguli ferme instituite prin lege şi regulamentul bursei; agenţii de bursă sunt obligaţi să respecte anumite proceduri.

În cadrul pieţelor OTC reglementarea tranzacţiilor este mai puţin fermă şi cuprinzătoare; de regulă, ea este făcută de asociaţiile dealerilor