Produse și Servicii Bancare

1.1. Caracteristicile pieţei produselor şi serviciilor bancare

Băncile îşi au originea în trecutul îndepărtat. Există dovezi ce atestă practicarea, încă din timpurile antichităţii, a unor activităţi care pot constitui primii paşi în domeniul bancar. Astfel templele din Babilon şi Egiptul antic erau şi loc de păstrare a banilor şi tezaurelor. Există mărturii scrise privind activitatea de depuneri şi împrumuturi efectuate de temple. Detalii referitoare la depozite, rambursarea creditelor, la dobânda percepută există în Codul lui Hammurabi, rege al Babilonului în sec. XVIII î.e.n.

În secolul VI î.e.n., oraşele-stat ale Greciei au început să emită monede proprii şi astfel a apărut necesitatea schimbării unei monede cu alta, acestea putând fi socotite primele schimburi valutare. Izvoarele istoriei dovedesc că activitatea bancară în Imperiul Roman se desfăşura atât prin bănci de stat cât şi private. Oficial băncile nu aveau voie să perceapă dobânzi, dar aveau permisiunea să încaseze comisioane pentru serviciile acordate. În timp, activitatea bancară a continuat să se dezvolte atât prin diversificarea şi îmbunătăţirea serviciilor oferite, cât şi prin acoperirea nevoilor de fonduri ale unor noi domenii de activitate.

O bancă este o instituţie căreia i se acordă permisiunea de a efectua tranzacţii cu bani. Societăţile bancare sunt persoane juridice al căror obiect principal de activitate îl constituie atragerea de fonduri de la persoane juridice şi fizice, sub formă de depozite sau instrumente negociabile, plătibile la vedere sau la termen, precum şi acordarea de credite.

În general, băncile reprezintă locul în care se realizează numeroase relaţii, dintre care se detaşează cele de vânzare-cumpărare. Derularea acestora implică existenţa concomitentă a două părţi: clientul, persoana fizica sau juridica, şi banca. Privite în toată complexitatea lor, relaţiile de vânzare-cumpărare se reflectă în conceptul de piaţă bancară.

Piaţa produselor şi serviciilor bancare reprezintă totalitatea actelor de vânzare-cumpărare desfăşurate de bănci cu clienţii lor, atât în postura de furnizori, cât şi de beneficiari de disponibilităţi băneşti.

În cadrul schimbului, disponibilităţile băneşti apar pe piaţă sub forma unor produse şi servicii. Privite de pe poziţia vânzătorului, acestea exprimă oferta de produse şi servicii bancare. Nevoia de disponibilităţi băneşti apare pe piaţă sub forma de cerere de produse şi servicii bancare şi se satisface prin cumpărarea acestora. În acest context, piaţa bancară poate fi definită şi ca sfera de confruntare a ofertei de produse şi servicii bancare cu cererea pentru acestea.

Astfel, elementele structurale ale pieţei produselor şi serviciilor bancare sunt:

a) Oferta de produse şi servicii bancare - reprezintă produsele şi serviciile destinate să satisfacă aşteptările şi cerinţele clienţilor. Decalajele dintre diversele faze ale produselor şi serviciilor bancare sunt reprezentate în figura de mai jos.

Raportul produs-ofertă în cadrul pieţei bancare

Oferta trebuie să reflecte cu fidelitate produsele şi serviciile potenţiale şi să se regăsească perfect în produsele create şi serviciile prestate.

b) Cererea de produse şi servicii bancare - exprimă nevoia de utilizare a unor disponibilităţi băneşti. Ea se manifestă la întâlnirea cu oferta şi se reflectă în cerere de disponibilităţi sau cerere de plasament a unor disponibilităţi.

Piaţa de produse şi servicii bancare se caracterizează prin:

- aria pieţei - reprezintă spaţiul geografic unde apare nevoia şi din care se naşte cererea pentru produse şi servicii bancare; piaţa bancară apare ca fiind alcătuită din puncte fixe de ofertă în jurul cărora gravitează cererea până la o anumită distanţă denumită „aria de atracţie a cererii”;

- structura pieţei - reprezintă dimensiunea care ia în considerare o anumită diferenţiere a relaţiilor de piaţă; astfel, se disting următoarele categorii: piaţa monetară, piaţa valutară, piaţa propriu-zisă a produselor şi serviciilor bancare în cadrul căreia au loc relaţiile cu clienţii. De fapt structura pieţei se obţine prin segmentarea acesteia, adică divizarea pieţei utilizând anumite criterii de segmentare;

- capacitatea pieţei - reprezintă mărimea acesteia exprimată prin indicatori specifici, de exemplu: volumul creditelor ipotecare, volumul depozitelor pe termen mediu etc.

1.2. Definirea şi particularităţile ofertei de produse şi servicii bancare

Oferta unei bănci către clienţii săi derivă din cele trei funcţii principale ale unei bănci:

- să atragă depozitele băneşti ale clienţilor, persoane fizice şi juridice;

- să acorde credite clienţilor care au nevoie de fonduri băneşti, folosind depozitele atrase;

- să permită clienţilor să-şi retragă banii sau să-i transfere în alte conturi.

Băncile fac parte din sectorul terţiar, fiind considerate prestatori de servicii. Ele se plasează pe o poziţie de intermediari între posesorii şi solicitanţii de disponibilităţi băneşti. Oferta bancară reprezintă totalitatea serviciilor pe care banca le pune la dispoziţia clienţilor săi.

Deşi activitatea bancară este încadrată în sfera serviciilor, în practică ”produsul bancar” este o realitate incontestabilă. Unii specialişti structurează oferta bancară în fcţ. de modul de solicitare a acesteia în:

a. Produse bancare - oferite de bancă clientelei sale şi în cadrul lor se include: acordarea de credite, plasamente de obligaţiuni emise de stat sau societăţi particulare pentru procurarea de fonduri, atragerea de economii în depozite pe diferite termene, consultanţă, gestionarea portofoliului de hârtii de valoare, schimb valutar, etc.

b. Servicii bancare - solicitate de clienţi, cum ar fi: evidenţa operaţiunilor în conturi curente, operaţiunile de casă, operaţiunile privind instrumentele de plată şi de credit, emiterea de scrisori de garanţie bancară, etc.

Creditele şi depozitele sunt produse care pun în joc capitaluri şi aceste capitaluri sunt cauza însăşi a operaţiunilor care le dă naştere. Banca efectuează aceste operaţiuni atât ca intermediar financiar, cât şi în nume propriu şi situaţia sa patrimonială este imediat afectată prin oferirea acestor produse. Pentru produsele bancare se percep sau se bonifică dobânzi.

Serviciile sunt produse născute din operaţiunile pe care banca le efectuează în contul clienţilor săi. Situaţia patrimonială a băncii nu este în mod obligatoriu afectată imediat prin oferirea acestor servicii. Executarea unui ordin de virament, remiterea unui cec spre încasare, introducerea unui titlu de bursă sunt servicii ale căror costuri afectează costurile de prelucrare şi nu costurile capitalurilor (costul unui virament este independent de suma viramentului). Pentru serviciile bancare se percep comisioane.

Este evidentă interdependenţa dintre serviciile şi produsele bancare, unele fiind aproape simbolice: astfel, contul de depozit pe trei luni pentru persoanele fizice este un produs bancar, dar deschiderea contului şi administrarea lui sunt servicii bancare; creditul pe termen scurt pe obiect pentru societăţi private este un produs bancar în timp ce expertizarea bunurilor aduse în garanţia acestui credit constituie un serviciu bancar.

Oferta bancare prezintă o serie de particularităţi care vizează următoarele aspecte:

1. Oferta bancară, înaintea apariţiei pe piaţă, este o ofertă potenţială. În momentul întâlnirii cu cererea, elementele potenţiale sunt activate corespunzător şi în urma unor procese specifice se transformă în ofertă reală. Această transformare este strâns legată şi de munca prestatorului, motiv pentru care numeroşi specialişti consideră personalul parte componentă a ofertei de servicii în general. Băncile oferă servicii bazate pe echipamente şi servicii bazate pe personalul de servire.