Produse și Servicii Bancare Oferite Persoanelor Fizice

INTRODUCERE

Societatile comerciale producatoare de bunuri si servicii îsi desfasoara activitatea în contextul

actiunii legilor specifice economiei de piata, unde mecanismul economico-financiar ofera instrumente si

posibilitati de actiune specifice, dar impune în acelasi timp si anumite restrictii. Oportunitatile si

restrictiile generate de mediul financiar permit definirea obiectului finantelor si al gestiunii financiare a

întreprinderilor.

Între finantele si gestiunea financiara a întreprinderii exista o strânsa interdependenta, având în

vedere faptul ca teoria financiara este preponderenta în cadrul finantelor întreprinderii, iar practica

financiara concreta da continut gestiunii financiare. Gestiunea financiara ofera tehnicile si metodele

privind practica financiara pentru procurarea capitalului necesar si alocarea lui eficienta.

Finantele întreprinderii se coreleaza tot mai strâns cu comportamentele si operativitatea pietei

financiare, considerata ca o structura institutionala de sprijin în vederea asigurarii capitalului

întreprinderii. De aceea, problematica gestiunii financiare si continutul sau tehnic sunt strâns legate de

contextul intern si mediul extern al întreprinderii. În aceste conditii, este necesar sa se identifice si sa se

puna în evidenta aspectele universale dovedite în teoria si practica financiara si, de asemenea, aspectele

ocazionale, circumstantiale si locale, proprii tipului de întreprindere sau contextului national. Prezenta si

importanta pietei financiare obliga managementul financiar sa tina cont de posibilitatile oferite de aceasta

si sa optimizeze structura financiara a întreprinderii.

Continutul finantelor întreprinderii poate fi sintetizat în matricea financiara: deciziile de finantare,

deciziile de investitii si politica dividendelor. Astfel, în binomul surse-investitii rezida una din laturile

distinctive ale finantelor întreprinderii, alaturi de optimizarea structurii financiare si de politica

dividendelor

Analiza financiara necesita luarea în calcul a influentelor neasteptate, datorate caracteristicilor

inerente sistemului financiar. Aceste influente afecteaza atât obiectul general si sarcinile gestiunii

financiare, cât si responsabilitatile care îi sunt atribuite. Privit din acest punct de vedere, continutul

gestiunii financiare vizeaza urmatoarele aspecte: obiectul gestiunii financiare, care se ocupa de

coordonarea relatiilor dintre componentele mediului financiar al întreprinderii; rolul gestiunii financiare,

care evidentiaza constrângerile financiare fundamentale si urmareste obiectivele financiare majore;

responsabilitatile operationale referitoare la analiza financiara, gestiunea financiara pe termen lung si

gestiunea financiara pe termen scurt.

10

1. OBIECTUL SI CONTINUTUL FINANTELOR

1.1. Obiectul finantelor si gestiunii financiare

Finantele constituie un ansamblu de relatii economice exprimate în forma baneasca, instrumente, tehnici si

reglementari juridice prin intermediul carora se constituie, repartizeaza si utilizeaza fondurile banesti ale societatii

(stat, agenti economici, populatie etc.) pentru sustinerea si cresterea productiei, modernizarea structurilor de

productie, promovarea activitatii de cercetare stiintifica, dezvoltarea tehnologica si introducerea progresului tehnic,

dezvoltarea învatamântului, culturii, ocrotirii sanatatii, protectiei sociale, functionarea organelor judecatoresti,

apararii nationale si ordinii publice.

Finantele întreprinderii reprezinta veriga primara, de baza a sistemului financiar si de credit, întrucât crearea

produsului intern brut si net are loc în cadrul întreprinderilor, iar repartizarea acestora reprezinta geneza relatiilor

financiare din economie. De marimea acestor finante depinde în cea mai mare masura consistenta celorlalte

subsisteme financiare.

Obiectul de studiu al finantelor întreprinderii îl constituie problemele referi-toare la esenta, conducerea,

organizarea, planificarea si desfasurarea relatiilor financiare ale întreprinderilor, care reprezinta un sistem de relatii

(raporturi) economice prin care se formeaza si se repartizeaza fondurile banesti si capitalurilor necesare desfasurarii

activitatii economice din întreprinderi si, din acestea, se constituie resursele banesti la dispozitia statului.

Aspectele principale care fac obiectul de studiu al finantelor întreprinderii sunt:

– constituirea capitalurilor întreprinderii din diferite surse, la un cost cât mai redus, si folosirea lor cu

eficienta maxima;

– problemele financiare referitoare la activele fixe ale întreprinderilor (finantarea investitiilor, reparatiilor si

introducerea progresului tehnic, amortizarea activelor fixe corporale si necorporale);

– problemele financiare aferente activelor circulante (dimensionarea stocurilor necesare asigurarii

continuitatii ciclurilor de exploatare, necesarului de fond de rulment, eficienta utilizarii activelor circulante etc.);

– problemele financiare referitoare la dimensionarea si repartizarea rezultatelor financiare (profitul);

– problemele financiare necesare planificarii si managementului financiar operativ (elaborarea si executarea

bugetului întreprinderii, analiza si urmarirea capacitatii de plata si echilibrului financiar al întreprinderii etc.).

Raporturile financiare care iau nastere la nivelul întreprinderilor se desfasoara în cadrul organizarii financiare

reglementate de legislatia economica în vigoare.

Întreprinderile îsi desfasoara activitatea într-un mediu (sistem) financiar format dintr-o multitudine de procese

care vizeaza crearea, conservarea si circulatia monedei si a altor active financiare. În cadrul sistemului financiar

complex moneda si celelalte active constituie doar una din manifestarile sistemului, care are la rândul sau mai

multe componente distincte:

– o gama variata de instrumente, care îmbraca forma unor active diferite, sub forma titlurilor financiare,

respectiv documente care dau dreptul de proprietate sau drepturi de creanta, detinute de unele persoane juridice si

fizice asupra altora. Aceste documente, care se prezinta sub forma materiala sau nemateriala si îmbraca forma unor

actiuni sau obligatiuni ori altor titluri de creanta, stau la baza operatiunilor financiare de creare, achizitionare,

detinere sau cedare a titlurilor financiare;

– sistemul financiar presupune existenta unor agenti economici specializati în realizarea operatiilor

financiare, care sunt apreciati ca fiind institutii financiare (banci, societati financiare, intermediari specializati în

tranzactii bursiere);

– titlurile financiare se îndreapta catre pietele de active financiare unde are loc tranzactionarea acestor

titluri. O buna parte din aceste piete au un rol de finantare a întregii economii (în cazul pietelor bursiere), altele

au un rol esential de refinantare a institutiilor financiare (în cazul pietelor monetare), iar altele intervin în

acoperirea riscurilor financiare (în cazul pietelor de optiuni si pietelor de contracte financiare la termen sau

futures);

– tranzactiile financiare pe aceasta piata si activitatea institutiilor sunt guvernate de acte juridice si norme

tehnice care definesc regulile privind desfasurarea activitatii practice;