Relații monetar financiar bancare

1. Conceptul de curs valutar

Cursul valutar reprezintă raportul de schimb între două valute care se compară în cadrul mecansimului cursului de schimb. Pe plan internaţional, simbolizarea monedelor naţionale se realizează printr-o denumire cu 3 litere (primele două semnifică ţara emitentă, iar a treia denumirea monedei respective). În practica internaţională se întâlnesc următoarele modalităţi de cotare:

- cotarea directă (incertă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă naţională ce revine la o unitate de monedă străină. Această cotaţie se exprimă prin raportul:

N = Monedă străină / Monedă naţională - 1 Monedă străină = N * Monedă naţională

(exemplu: în România: 1 EUR = 4,2513 ROL)

Această modalitate de cotare se întâlneşte în majoritatea ţărilor.

- cotarea indirectă (certă) prin care se determină numărul de unităţi de monedă străină ce revine la o unitate de monedă naţionala. Această cotaţie se exprimă prin raportul:

M = Monedă naţională / Monedă străină - 1 Monedă naţională = M * Monedă străină

(exemplu: în Anglia: 1 GBP = 1,5417 USD)

Această modalitate de cotare se întâlneşte în ţări precum Anglia, ţările Zonei Euro, Canada, Irlanda, Australia, Noua Zeelandă.

- cotarea încrucişată (cross-rate): două monede care îşi exprimă cursul iniţial printr-o a treia monedă, îşi pot determina cursul între ele

Modalitatea de exprimare a cursului valutar este: 4,2412/684 EUR/ROL (1 EUR = 4,2412/684 ROL). EUR = valuta de bază (valuta cotată), ROL = valuta cotantă.

 4,2412 reprezintă cursul la cumpărare (BID). El este privit prin prisma operatorilor pe piaţa valutară (în calitate de intermediari) şi este cursul la care se cumpăra valuta cotată contra valutei cotante.

 4,2684 reprezintă cursul la vânzare (ASK), fiind cursul la care intermediarul vinde valuta cotată contra valutei cotante.

Diferenţa între cursul la cumpărare şi cel la vânzare s.n marjă (spread) şi reprezintă câştigul intermediarului (= 0,0272 = 272 puncte).

În funcţie de puterea de cumpărare, starea de convertibilitate a monedelor naţionale şi de reglementările existente pe fiecare piaţă, există mai multe tipuri de cursuri:

- curs oficial (central) este stabilit de autoritatea monetară fiind mai apropiat sau mai îndepărtat de raportul valoric real dintre monedele care se compară

 în ţările cu monedă convertibilă oficial = cursul la care se converteşte moneda naţională în mod obligatoriu de către autoritatea monetară (media ponderată a cursurilor de revenire pentru principalele grupe de bunuri şi servicii ce fac obiectul schimburilor între ţările ale căror monede se compară);

 în ţările cu monedă neconvertibilă = este considerat un curs mediu interbancar recunoscut de banca centrală şi utilizat în diverse operaţiuni de decontare internă, la evaluări, raportări statistice.

- curs de piaţă (curs economic, cursul zilei) = reflectă condiţiile pieţei, fiind determinat ca punct de echilibru între cererea şi oferta de valută de pe piaţă la un moment dat. Este un curs liber, variabil şi care se poate modifica de mai multe ori pe parcursul unei zile în principiu fără nici o limită a variaţiei de curs.

- curs internaţional = se stabileşte ca o medie a cursurilor practicate la un moment dat pe principalele pieţe valutare

- curs al bursei negre = este stabilit în afara reglementărilor legale

2. Factori de influenţă asupra cursului valutar

- factori interni (economici, financiar-monetari, psihologici, politici, militari)

- factori externi (cererea şi oferta de valută)

- factori economici: volumul şi structura producţiei, calitatea bunurilor şi serviciilor produse în cadrul unei economii, tehnologiile folosite, evoluţia productivităţii muncii, nivelul şi dinamica preţurilor.

Orice factor economic îşi transmite influenţa asupra cursului valutar prin preţ. Dacă indicele general al preţurilor şi tarifelor scade, aceasta înseamnă o creştere a puterii de cumpărare a monedei naţionale, ceea ce se reflectă în creşterea raportului de schimb al monedei naţionale faţă de o altă monedă cu care se compară, respectiv o influenţă favorabilă asupra cursului de schimb.

În caz contrar, creşterea indicelui general al preţurilor şi tarifelor va avea o influenţă nefavorabilă asupra raportului de schimb, moneda naţională pierzând din puterea de cumpărare.

Nivelul preţurilor este corelat cu nivelul produsului intern brut - care generează oferta de bunuri şi servicii într-o economie şi cu inflaţia. Dacă într-o economie ritmul anual de creştere a preţurilor este de 2-3%, urmarea este stimularea activităţii economice, ceea ce se va reflecta într-o apreciere a monedei naţionale.

- factori financiar-monetari: nivelul ratei dobânzii, nivelul creditelor, masa monetară în circulaţie, situaţia finanţelor publice, situaţia balanţei comerciale.

Aceşti factori trebuie priviţi sub două aspecte: ca rezultat direct al activităţii economico-financiare a ţării respective şi ca posibilitate a băncii centrale de a modifica nivelul ratei dobânzii şi pe această bază masa monetară în circulaţie cu efecte asupra modificării cursului de schimb al monedei naţionale.

Majorarea de către banca centrală a ratei dobânzii de refinanţare determină creşterea ratei dobânzii la băncile comerciale şi ca urmare scumpirea creditelor. Efectul va fi o scădere a cererii de credite şi reducerea masei monetare în circulaţie.

Într-o economie care funcţionează normal, reducerea masei monetare în condiţiile menţinerii constante a ofertei de bunuri şi servicii, are ca efect scăderea preţurilor şi implicit o creştere a puterii de cumpărare cu efecte favorabile asupra cursului de schimb al monedei naţionale.

Pentru ţările cu monedă convertibilă oficial, reducerea masei monetare pe piaţa internă se reflectă în reducerea ofertei de monedă naţională, iar dacă cererea pentru moneda respectivă este relativ constantă, urmarea este ca acea monedă devine mai scumpă, având loc o creştere a cursului de schimb al monedei respective.

Factorii financiari au în vedere situaţia bugetului de stat deoarece în cazul în care se înregistrează deficit bugetar, banca centrală va încerca acoperirea acestuia prin emisiune monetară. Dacă această operaţiune nu este însoţită şi de creşterea corespunzătoare a ofertei de bunuri şi servicii, urmarea va fi creşterea preţurilor cu efecte nefavorabile asupra cursului de schimb al monedei naţionale.

În cazul existenţei unei balanţe comerciale deficitare, autoritatea monetară va încerca procurarea resurselor necesare acoperirii decalajului dintre importuri şi exporturi, urmarea fiind o creştere a cererii de valută în condiţiile creşterii ofertei de monedă naţională, ceea ce va determina scăderea cursului de schimb al monedei naţionale.

- factori psihologici: influenţează direct cursul valutar pe pieţele unde funcţionează burse valutare şi cursul se determină pe baza reportului cerere/ofertă. Simple informaţii sau păreri cu privire la evoluţia cursului pe alte pieţe sau evoluţii ale preţurilor interne produc modificări imediate asupra cererii de valută influenţând cursul de schimb al monedei naţionale.

- factori politici: încrederea în conducerea ţării, în capacitatea acesteia de amenţine echilibrul economic, in(stabilitatea) politică concretizată în schimbări de guverne.

Toate aceste fenomene determină întărirea sau erodarea monedei naţionale, cu efecte favorabile sau nefavorabile asupra cursului valutar.

- factori militari: ori de câte ori într-o economie se produc fenomene de această natură (războaie, revoluţii etc.) activitatea economică este îndreptată către satisfacerea cu prioritate a nevoilor cu caracter militar şi de aceea încrederea în capacitatea economiei naţionale de a produce bunuri şi servicii de larg consum care să acopere masa monetară scade, ceea ce influenţează nefavorabil cursul de schimb al monedei respective.

- factori externi