Relații Valutare

1.1. Continut

Relatiile economice internationale (R.E.I.) presupun legaturile între state care genereaza (produc) obligatii reciproce de plata (o tara trebuie sa plateasca unei alte tari; relatii economice, politice, sociale, etc.).

Fenomenul financiar exprima un transfer de valoare, de putere de cumparare sub forma baneasca.

Relatiile desfasurate în cadrul sistemului financiar–international si mijlocite de bani universali se numesc relatii valutare si au la baza anumite raporturi cantitative între monedele nationale (comparatia puterilor de cumparare stabilita si publicata în tara respectiva).

Pretul unitatii banesti dintr-o tara, exprimat în unitatile banesti ale altor tari, se numeste curs de schimb devize sau curs valutar.

1.2. Politica economica a României privind activitatea financiar–bancara internationala.

Activitatile de comert exterior, sportive, culturale si politice, pe plan international solicita României sa organizeze si sa desfasoare o activitate financiar valutara internationala printr-un aparat specializat, format din institutii financiare, bancare si economice.

În perioada de dupa 1989, activitatea financiar valutara a României s-a manifestat în urmatoarele directii, si anume:

- o amplificare a repartitiei financiare si de credit pentru a acoperi deficitul balantei comerciale, astfel institutiile bancare si cele financiare si-au intensificat activitatea pe piata financiara internationala;

- majoritatea comertului exterior al României se desfasoara în zona valutelor convertibile, renuntându-se la modalitatile de plata specifice relatiilor din zona tarilor membre ale fostului C.A.E.R. (institutie specifica blocului comunist – moneda de cont sau valuta neconvertibila era rubla transferabila).

1.3. Cadrul desfasurarii activitatii financiar–monetare internationale a României.

Principalele institutii cu atributiuni atât pe plan intern cât si international sunt:

a) Ministerul Finantelor Publice – asigura aplicarea în practica a politicii financiar–valutare a tarii.

Atributii ale Ministerului Finantelor Publice:

- aplica politica financiar–valutara pe plan international;

- colaboreaza cu institutiile financiar–bancare;

- propune Guvernului anumite reglementari privind politica financiar–monetara;

- urmareste împreuna cu Banca Nationala întocmirea balantei de plati externe;

- reprezinta România în relatiile cu organismele financiare internationale (F.M.I., Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare, Fondul european de dezvoltare regionala, etc.).

b) Banca Nationala a României – stabileste si conduce politica valutara a statului.

Atributii:

- reglementarea regimului valutar si a pietei valutare din tara;

- emiterea de reglementari cu privire la operatiunile cu aur si devize;

- stabilirea cursului oficial al leului;

- pastrarea si administrarea rezervei internationale a statului (rez. în valute, devize si aur);

- întocmirea balantei de plati externe;

- efectuarea de operatiuni financiar–valutare cu institutiile de credit.

c) Sistemul institutiilor de credit (banci comerciale, cooperative de credit, CEC–uri) – reprezinta aparatul operativ prin intermediul caruia se realizeaza miscarea internationala de fonduri si a sumelor de bani rezultate din acvitiati comerciale, de repartitie si de transferuri.

d) Societatile de asigurari – desfasoara activitati financiar monetare, internationale, cu ocazia derularii operatiunilor de asigurare a nerezidentilor si a participarii la operatiunile de reasigurare, la marile societati de asigurare din strainatate.

1.4. Decizia financiar monetara internationala

Participarea la activitatea financiar–valutara internationala impune adoptarea de decizii în ceea ce priveste repartitia financiara si de credit sau transferurile de sume determinate de fluxurile economice, financiare si de credit. Nivelul acestor decizii depinde de activitatea care a pus în miscare pe plan international o anumita valoare sub forma de bunuri sau mijloace de plata.

La nivelul micro (a societatilor comerciale) decizia financiar–valutara se contureaza (se concretizeaza) sub forma bugetului activitatilor de încasari si plati în valuta, care se compune din:

I. Disponibilul la începutul anului (în caserie sau în contul curent de la banca).

II. Încasari, din care:

- activitatea de baza (presupune export de marfuri, de servicii, lucrari efectuate în extern, aport în valuta al asociatilor sau actionarilor);

- din valuta cumparata;

- credite primite (angajez credite în valuta de la parteneri internationali);

- dobânzi încasate;

- redevente internationale.

III. Plati, din care:

- importurile (de marfuri, de servicii);

- alte plati în valuta (referitoare la reclama, deplasari în strainatate, dobânzi de platit).

IV. Disponibilul la sfârsitul anului.

La nivelul macro (al economiei nationale) – decizia financiar–valutara se realizeaza sub forma balantei de plati externe, care are urmatoarea structura:

1. Contul curent (A + B + C):

A – bunurile si serviciile;

B – veniturile;

C – transferuri curente.

2. Contul de capital si financiar (A + B), unde:

A – contul de capital, iar

B – contul financiar, care se compune din:

a. investitii directe,

b. investitii de portofoliu,

c. alte investitii de capital,

d. conturile de tranzit,

e. conturile de clearing sau barter,

f. active de rezerva.