Sistemul Bancar Românesc

În economia socialista sistemul bancar a avut un rol pasiv. Banca Centrala de stat si bancile specializate erau elementele sistemului numit în literatura de specialitate monobancar. Bancile erau din punct de vedere functional entitati contabile si administrative care tineau evidenta fondurilor împrumutate întreprinderilor de stat în conformitate cu prevederile planului de finantare , de cele mai multe ori fara nici-o legatura cu rentabilitatea , riscurile si costul oportunitatii proiectelor finantate.

Problema principala în crearea unui sector financiar eficient si competitiv este asigurarea mobilizarii economiilor interne si alocarea lor eficienta catre cele mai rentabile utilizari. Îndeplinirea acestei functii confera institutiilor financiare un rol central în impunerea disciplinei financiare la nivelul întreprinderilor.

Bancile vor influenta în diferite moduri derularea procesului de privatizare. Din punct de vedere strict financiar , ele vor trebui sa asigure nu numai capitalul necesar pentru ca sectorul privat sa cumpere întreprinderile de stat, ci si creditarea întreprinderilor de stat ce se restructureaza. În lipsa altor institutii financiare, bancile vor trebui sa asigure si serviciul de consultanta pentru clienti, jucând un rol relativ important chiar în conducerea întreprinderilor cu probleme.

În practica, bancile ramân singurele institutii capabile sa impuna disciplina financiara asupra întreprinderilor de stat, fortându-le sa respecte restrictia bugetara. Astfel cele mai multe întreprinderi de stat nu-si vor asuma singure sarcina modernizarii si a restructurarii.

Un sistem financiar concurential si eficient reprezinta si o conditie preliminara pentru dezvoltarea unei piete de capital. Eforturile tarilor din zona de a dezvolta fonduri de investitii, piete de obligatiuni si actiuni, nu pot avea succes în lipsa gamei complete de servicii oferite de banci pentru asigurarea gestiunii portofoliilor de valori mobiliare, informarea clientilor precum si pentru sprijinirea acestora în gasirea celei mai potrivite modalitati de finantare a proiectelor lor.

Sistemul financiar bancar în ansamblul sau îndeplineste si alte functii de o importanta maxima pentru economie si întreprinderi, îndeosebi în ceea ce priveste mecanismele de transmitere a politicii monetare si sistemul de plati.

Din 1990 si pâna în prezent sistemul financiar-bancar românesc a suferit transformari majore dar perioada de tranzitie catre o structura relativ stabila nu este încheiata, date fiind procesele semnificative care au loc la nivelul bancilor comerciale. Din punct de vedere structural sistemul bancar românesc este organizat la doua niveluri caracterizate prin functii diferite - la primul etalon banca centrala care, conform statutului sau, poate fi privita ca autoritate monetara si autoritate bancara; -la cel de-al doilea nivel se afla bancile comerciale si celelalte institutii specializate de credit.

În afara sistemului bancar propriu-zis, dar tot în sfera relatiilor financiare, actioneaza alte institutii financiare cum ar fi societatile de asigurare, fonduri mutuale de plasament, casele de schimb valutar, casele de amanet precum si un numar nedeterminat dar relativ redus de persoane care ofera împrumuturi cu dobânzi ridicate.