Strategii de Plasament

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Strategii de Plasament.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier pdf de 23 de pagini .

Profesor: ION MARIN

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Banci

Extras din document

Capitolul 1. Strategii şi tactici în investiţiile pe pieţele financiare

1.1. Conţinutul pieţei financiare şi investiţiilor pe această piaţă

Piaţa financiară reprezintă ansamblul mijloacelor de comunicaţii sau

locul bine definit care permit tranzacţionarea activelor financiare admise la

cotare la un anumit preţ stabilit în funcţie de raportul cerere - ofertă şi

influenţat de modificarea factorilor economici, financiari, monetari,

psihologici.

Din definiţie se constată următoarele elemente obligatorii ale unei

pieţe financiare:

- locul (o clădire cu adresă exactă) sau ansamblul mijloacelor de

comunicaţii, de exemplu piaţa R.A.S.D.A.Q., N.A.S.D.A.Q.

numite şi burse electronice (Bursa Electronică RASDAQ în

România);

- obiectul pieţei – activele financiare;

- tranzacţiile – un ansamblu de operaţiuni care permit trecerea

obiectului pieţei de la ofertant la solicitant ( de la vânzători la

cumpărători);

- preţul – stabilit în principal în funcţie de cerere şi ofertă şi anume:

preţul creşte dacă cererea este mai mare decât oferta, şi influenţa

factorilor economici, financiari, monetari, psihologici este

optimistă.

Piaţa financiară prezintă două accepţiuni:

1) piaţa financiară include piaţa de capital, monetară, valutară, chiar şi

piaţa asigurărilor şi imobiliară (de exemplu în Canada);

2) piaţa financiară este inclusă în piaţa de capital, împreună cu piaţa

monetară şi cu piaţa valutară.

Prima accepţiune este specifică pieţelor de tip american (fără o

legătură geografică), a doua accepţiune este valabilă pentru pieţele de tip

european. În ultimii ani şi în special dupa formarea U.E. accepţiunea de tip

american tinde să înlocuiască pe cea de tip european.

Generalizând, piaţa financiară include:

- piaţa de capital;

- piaţa monetară;

- piaţa valutară;

- piaţa asigurărilor (Canada);

- piaţa imobiliară (Canada).

2

Deşi disciplina impune abordarea strategiilor pe piaţa financiară, ele

vor fi particularizate pe piaţa de capital.

Investiţiile pe piaţa financiară sunt capitalurile temporar disponibile

la persoanele fizice şi juridice utilizate pentru cumpărarea activelor

financiare. Din acest motiv, capitalurile poartă denumiri specifice (capital de

împrumut, capital social, etc.). Daca capitalul este investit pe piaţa de capital

obiectul îl constituie activele de capital incluse în categoria mare de active

financiare.

Investiţiile, indiferent de natura pieţei căreia se adresează, în

majoritatea cazurilor sunt riscante. Din acest motiv investitorii, indiferent de

forma de management al investiţiei (activă, pasivă, individuală, colectivă)

apelează la strategii pentru a-şi atinge obiectivul propus, cel mai frecvent în

termeni de risc sau rentabilitate, şi uneori în ambii termeni.

Investiţia este un termen care se referă atât la plasamentul pe piaţa

primară (de exemplu: emisiunea de acţiuni, obligaţiuni, certificate de

trezorerie) cât şi la tranzacţiile pe piaţa secundară (cumpărări sau vânzări de

acţiuni individuale sau portofolii).

Pentru investitori riscul cel mai mare este prezent la tranzacţii pe piaţa

secundară, deci pe această piaţă sunt implicate strategiile.

1.2. Strategii în politica de investiţii pe piaţa de capital

Politica de investiţii pe pieţele de capital se concretizează în

obiectivele investitorilor privind raportul rentabilitate/risc cu scopul

dominării pieţei („să bată piaţa”) exprimate prin una din următoarele trei

modalităţi:

1) maximizarea rentabilităţii în condiţiile unui risc cunoscut;

2) maximizarea rentabilităţii şi minimizarea riscului;

3) minimizarea riscului în condiţiile unei rentabilităţi dorite.

Odată stabilit obiectivul, prin alegerea uneia din cele trei modalităţi,

investitorul decide asupra strategiei pe care trebuie să o adopte dacă pe

durata investiţiei obiectivul nu poate fi atins.

Strategia reprezintă ansamblul deciziilor luate de investitori in funcţie

de ipotezele realizării obiectivelor propuse şi ţinând cont de evenimentele

imprevizibile care pot apărea până la scadenţa investiţiei respective.

Pe scurt, strategia este „arta

Fisiere in arhiva (1):

  • Strategii de Plasament.pdf