Dinamica Ecosistemelor

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Biologie
Conține 7 fișiere: doc
Pagini : 83 în total
Cuvinte : 34968
Mărime: 12.06MB (arhivat)
Cost: Gratis

Extras din document

Curs 1

Ecologia (grec. oikos = casă, gospodărie, economie) este ştiinţa care se ocupă cu studiul relaţiilor complexe de interacţiune din biosferă, cuprinzând relaţiile intra- şi interspecifice şi relaţiile cu mediul de viaţă anorganic. Concluzionând, ecologia studiază sistemele supraindividuale de organizare ale materiei vii (populaţii, biocenoze, biosfera) integrate în mediul lor abiotic (Botnariuc & Vădineanu, 1982).

În sens general, ecologia are ca obiect de studiu relaţiile de interacţiune dintre materia vie şi mediu, dintre sistemele alcătuite de plante şi animale. Sau, mai concret, ecologia îşi propune să pună în evidenţă mecanismele intime ale vieţii pe Terra, ale proceselor naturale de transformare ale substanţei, energiei şi informaţiei în care se angajează materia vie rganizată sub formă de sisteme.

Multiplicarea cantitativă şi calitativă a fenomenului ecologic a făcut ca în cadrul ecologiei să se diferenţieze mai multe subdomenii: ecologia vegetală, ecologia animală, ecologia umană ş.a. La baza subdivizării pot fi şi domeniile de viaţă, rezultând: oceanografia, limnologia, biospeologia, ecopedologia, ecologia agricolă, ecologia forestieră, ekistica (ecologia aşezărilor umane).

Din punct de vedere al nivelului abordat din organizarea sistemică a viului, populaţional sau biocenotic, se diferenţiază:

• Autoecologia, care studiază caracteristicile ecologice ale unei specii, evidenţiind adaptările sale la acţiunea factorilor de mediu fizici şi biotici şi

• Sinecologia, care are în vedere studierea raporturilor de convieţuire ale indivizilor în cadrul populaţiilor şi a raporturilor dintre populaţii în cadrul biocenozei, ţinându-se seama de interacţiunea lor cu condiţiile mediului abiotic, de productivitate etc.

În sfârşit, o altă delimitare se realizează în funcţie de domeniul de aplicabilitate al rezultatelor cercetării. Astfel, se individualizează:

• Ecologia teoretică, punând accentul pe creşterea gradului de cunoaştere din domeniu pe diferite direcţii: ecologie terestră, ecologie acvatică, limnologie, ecologie globală şi pe diferite niveluri: ecosisteme, peisaje, biomuri, biosferă.

• Ecologia aplicată prin care sunt investigate diverse procese rezultate din interacţiunea omului cu sistemele ecologice sau sunt aplicate rezultatele cercetărilor teoretice în vederea creşterii armoniei activităţilor umane în relaţiile cu mediul înconjurător: reconstrucţie ecologică, ecologia proceselor de degradare, ecologie agricolă, gospodărirea resurselor naturale etc.

Cunoştinţe ştiinţifice legate de sfera interacţiunilor din natură sunt sintetizate în lucrările unor cercetători începând cu secolul al XVIII-lea, chiar dacă empiric s-au făcut corelaţii din cele mai vechi timpuri. Astfel, se consideră ca precursori ai gândirii ecologice Aristotel şi Teofrast, ei fiind primii care, în scrierile lor, au sesizat relaţiile dintre viaţă şi mediu. În anul 1792, Lavoisier prezintă ideea de bază a circulaţiei materiei în natură, iar în anul 1861, Pasteur descrie mersul descompunerii materiei organice moarte, aspecte esenţiale pentru înţelegerea proceselor ecologice. Ideea ecologică derivă şi din gândirea lui Darwin (1859) despre dependenţa reciprocă a organismelor vii dintr-o specie dată de numărul de indivizi din specia respectivă, precum şi de interacţiunea cu celelalte specii din zona respectivă. De asemenea, Linné constată existenţa unei economii a naturii, pe care o defineşte ca fiind „foarte înţeleapta dispunere a vieţuitoarelor, instituită de către suveranul creator, după care acestea tind către scopuri comune şi funcţii reciproce.” Acestea reprezintă premise ştiinţifice importante care au completat acumulările din botanică şi zoologie astfel că în 1866 a fost posibilă o definire a obiectului de studiu al ecologiei. Ernst Haeckel, considerat fondator al acestei ştiinţe, descrie ecologia ca ştiinţă care ne dă o imagine unitară a naturii vii cu diversele aspecte ale luptei pentru existenţă, pe baza unei tratări integratoare şi interdisciplinare, fiind, în ultimă instanţă, ştiinţa „economiei naturii”, sau altfel spus, despre producere, transmitere, transformare, distribuţie, depozitare şi degradare de materie organică în ecosisteme.

În România, Grigore Antipa (1867-1944), şi-a adus importante contribuţii la dezvoltarea cercetărilor de ecologie, fiind considerat întemeietorul ecologiei apelor dulci în România şi un reprezentant de seamă al limnologiei mondiale. Studiile sale s-au concentrat asupra productivităţii biologice a zonei inundabile a Dunării, care au dus la punerea în evidenţă a procesului de autoreglare prin conexiune inversă negativă, determinată de nivelurile apelor din bălţi în raport cu nivelul apelor fluviului Dunărea. Ideile funcţionării biocenozelor sunt dezvoltate în lucrarea Organizarea generală a vieţii colective a organismelor şi a mecanismului producţiei în biosferă (1935), unde se precizează faptul că „Nici un organism animal sau vegetal nu poate duce o viaţă izolată şi trebuie să facă parte, împreună cu alte organisme cu care convieţuieşte, dintr-o asociaţie biologică a mai multor specii – biocenoza, în care fiecare specie este reprezentată printr-un anumit număr de indivizi…Formarea biocenozelor nu este deci un fenomen sporadic şi facultativ, ci o lege generală pentru toate fiinţele.”

Preview document

Dinamica Ecosistemelor - Pagina 1
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 2
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 3
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 4
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 5
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 6
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 7
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 8
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 9
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 10
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 11
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 12
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 13
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 14
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 15
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 16
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 17
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 18
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 19
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 20
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 21
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 22
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 23
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 24
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 25
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 26
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 27
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 28
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 29
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 30
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 31
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 32
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 33
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 34
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 35
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 36
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 37
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 38
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 39
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 40
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 41
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 42
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 43
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 44
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 45
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 46
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 47
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 48
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 49
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 50
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 51
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 52
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 53
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 54
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 55
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 56
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 57
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 58
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 59
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 60
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 61
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 62
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 63
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 64
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 65
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 66
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 67
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 68
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 69
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 70
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 71
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 72
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 73
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 74
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 75
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 76
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 77
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 78
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 79
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 80
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 81
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 82
Dinamica Ecosistemelor - Pagina 83

Conținut arhivă zip

  • CURS 1 ecologie master 2010.doc
  • CURS 2 ecologie master 2010.doc
  • CURS 3 ecologie master 2010.doc
  • CURS 4 ecologie master 2010.doc
  • CURS 5 ecologie master 2010.doc
  • CURS 6 ecologie master 2010.doc
  • CURS 7 ecologie master 2010.doc

Alții au mai descărcat și

Aminoacizi

I.1. Definiţie, structură chimică, răspândire în natură Aminoacizii sunt compuşi organici cu funcţiune mixtă (conţin în moleculă o grupare amino...

Formarea Deprinderilor pentru o Alimentație Igienică și Sănătoasă la Elevii de Gimnaziu

INTRODUCERE Sănătatea o moştenim ca pe un dar de preţ de la părinţii noştrii, dar o şi construim zi de zi, toată viaţa. O construim dacă, din tot...

Obtinerea Biohumusului

1.ASPECTE GENERALE Vermicompostarea, denumitã si vermiculturã, este un proces aerob relativ rece de compostare, în care diferite specii de viermi...

Micorize

Micorizele reprezinta interrelatii intre radacinile active ale unor plante si fungi (ciuperci) specifici ( micorizice). Aceste interrelatii...

Scheletul si Muschii

I. Scheletul Scheletul uman este format din 206 oase separate, unite intre ele prin diferite articulatii. Marimea, respectiv forma diferitelor...

Nucleotide

Nucleotidele sunt monomerii, unitatile structurale ce formeaza acizii nucleici. Nucleotidele sunt esterii fosforici ai nucleozidelor, rezultate...

Nevertebrate

INTRODUCERE Zoologia este una dintre ramurile principale ale ştiinţelor biologice, care se ocupă de studiul animalelor (de la gr. zoon = animal şi...

Biologie Celulara

Capitolul 1. Unitatea de baza a vietii: celula 1.1. Ce este o celulã? elulele sunt unitãti structurale care compun corpul unei plante sau al unui...

Ai nevoie de altceva?