Diviziunea Triploblastica

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Diviziunea Triploblastica.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 8 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Biologie

Extras din document

Grupează metazoare care se caracterizează în primul rând prin apariţia unei foiţe embrionare, cunoscută sub numele de mezoderm, intercalată între ectoderm şi endoderm. Simetria corpului în cazul acestor animale devine bilaterală (excepţie stelele de mare care au simetrie radiară).

Mezodermul poate evolua în 2 direcţii:

- determină o proliferare a mezenchimului, astfel încât elemente de mezoderm împreună cu elemente de mezenchim vor forma un ţesut special, foarte bine dezvoltat, cunoscut sub denumirea de parenchim. Metazoarele la care mezodermul evoluiază în această direcţie sunt cunoscute sub denumirea de Acoelomata sau de “viermi parenchimatoşi”.

- celulele mezodermice se organizează sub formă de foiţe care delimitează în interiorul corpului cavităţi secundare, numite cavităţi celomice. Metazoarele la care poate fi observat acest lucru sunt numite Coelomate.

După cum se poate observa în rândurile de mai sus, Diviziunea Triploblastica poate fi divizată după modul de dezvoltare al mezodermului în 2 subdiviziuni:

- Subdiviziunea Acoelomata

- Subdiviziunea Coelomata

După originea orificiului bucal, triploblastele pot fi repartizate pe alte 2 subdiviziuni:

Subdiviziunea Protostomiene – la speciile grupate în această subdiviziune, orificiul bucal derivă din blastoporul gastrulei.

Subdiviziunea Deuterostomiene – la reprezentanţii acestei subdiviziuni, blastoporul gastrulei fie se închide, fie se transformă în anus, iar orificiul bucal este o neoformaţie.

Subdiviziunea Acoelomata

Cuprinde următoarele încrengături:

1. Increngătura Plathelminthes – grupează specii la care corpul este puternic turtit dorso – ventral. Popular sunt numiţi “viermi laţi”.

2. Increngătura Nemathelminthes – grupează specii la care în secţiune transversală, corpul are contur circular. Popular sunt numiţi “viermi cilindrici”.

3. Increngătura Nemertini – grupează specii cu aspect viermiform, însă prevăzute cu o trompă retractilă.

1. Increngătura Plathelminthes (platus – lat, plat; helminthos - vierme)

Caractere generale:

- Corpul cu simetrie bilaterală, nesegmentat şi puternic aplatizat dorso – ventral.

- Prezintă o extremitate cefalică în care sunt adăpostiţi ganglionii cerebroizi şi la nivelul căreia se găsesc principalele organe de simţ. In cele mai multe cazuri la nivelul acestei extremităţi se pot observa şi organe de fixare reprezentate prin ventuze şi prin croşete.

- Cavitatea generală a corpului este plină cu parenchim (viermi parenchimatoşi).

- Tegumentul împreună cu musculatura formează sacul musculo-cutaneu.

- Apare pentru prima dată în evoluţia animalelor tubul digestiv. In cazul reprezentanţilor acestei încrengături, tubul digestiv este reprezentat doar prin intestinul anterior şi prin cel mediu, intestinul posterior încă nu a apărut.

- Apare pentru prima dată în seria animală aparatul excretor. Acesta este de tip protonefridian, fiind alcătuit din protonefridii.

- Majoritatea speciilor sun hermafrodite, cu aparatul reproducător foarte bine dezvoltat şi complicat.

- Aparatul respirator şi cel circulator lipsesc.

- Sistemul nervos este reprezentat prin ganglioni cerebroizi de la care pleacă în lungul corpului cordoane nervoase longitudinale.

Sistematică:

Increngătura Plathelminthes cuprinde 3 clase:

1. Clasa Turbellaria

2. Clasa Trematoda

3. Clasa Cestoidea

Clasa Turbellaria (turbella – mic vârtej):

Cuprinde platelminţi liberi la care corpul este acoperit cu cili. Majoritatea sunt acvatice, marine sau dulcicole, dar se cunosc şi specii care s-au adaptat la viaţa în pământ umed. Majoritatea au dimensiuni cuprinse între 0,5 – 5mm, iar unele forme ce trăiesc în pământ umed ating dimensiuni de până la 60 cm (Bipalium adventitium). Speciile care trăiesc în pământ umed sunt cel mai frecvent întâlnite în regiunile tropicate, fiind animale nocturne.

Reprezentant caracteristic: Dendrocoelum lacteum – are dimensiuni de până la 3 cm lungime şi aspectul unei frunze de salcie, cu extremitatea anterioară trunchiată şi cu cea posterioară ascuţită. Extremitatea anterioară este prevăzută cu 4 lobi scurţi: 2 mediani şi 2 laterali.

Pe faţa dorsală, în regiunea cefalică, pot fi observaţi ochii care au aspectul unor mici pete negre.

Pe faţa ventrală a corpului, în apropierea treimii posterioare se deschide orificiul bucal, iar în urma acestuia poate fi observat orificiul genital.

Organizarea internă:

Tegumentul este unistratificat, alcătuit din celule prevăzute cu cili. In aceste celule pot fi observaţi nişte corpusculi cu aspectul unor mici bastonaşe, numite rabdite. Aceste rabdite când sunt eliminate în apă se umflă şi transformă în nişte filamente lipicioase sau într-o pătură lipicioasă în jurul corpului. Deci, rabditele sunt utilizate la apărare, la atac, dar servesc şi la alcătuirea unei pături protectoare în jurul corpului care previne deshidratarea.

Fisiere in arhiva (1):

  • Diviziunea Triploblastica.doc