Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1

Curs
7/10 (1 vot)
Domeniu: Biologie
Conține 1 fișier: doc
Pagini : 15 în total
Cuvinte : 3693
Mărime: 1.86MB (arhivat)
Cost: Gratis
CAPITOLUL 1 AL CURSULUI DE ECOFIZIOLOGIE VEGETALA -ANUL 2 ECOLOGIE- SEM1

Extras din document

PARTICULARITĂŢI ALE ORGANISMULUI VEGETAL

Noţiunea de "plantă" permite reprezentări foarte diverse de organisme vegetale. Din acest motiv, obiectul principal în studiul fenomenelor vitale pe care le tratează prezentul volum îl reprezintă planta superioară sau planta vasculară.

Diferitele structuri care aparţin plantelor actuale sunt indisolubil legate şi integrate la nivel molecular, celular şi la nivelul întregului organism.

Pe parcursul evoluţiei lumii vii, organismele primitive erau, în acelaşi timp, mobile (datorită aparatului locomotor reprezentat de flagel) şi autotrofe (datorită unui cloroplast). În aceste condiţii evoluţia lor a mers în două direcţii:

- o tendinţă animală, care a selecţionat indivizi cu viaţă de relaţie activă şi perfecţionată, dar aceasta în detrimentul autonomiei nutritive (fenomen de heterotrofie, deci nevoie de substanţe organice);

- o tendinţă vegetală care, dimpotrivă, a privilegiat independenţa nutritivă (fenomen de autotrofie, cu nevoie numai de molecule minerale simple, H2O, CO2, datorită utilizării şi transformării energiei luminoase); pentru a fi eficace însă, fotosinteza a introdus o constrângere: necesitatea de realizare a unui maximum de suprafaţă, pentru captarea energiei solare atât în interiorul plastidelor, cât şi la nivelul celulei, a organismului pluricelular sau a populaţiilor.

Evoluţia vegetală apare astfel, în mod global, ca o strategie de explorare şi ocupare a spaţiului.

De la extensia membranelor clorofiliene la desfăşurarea frunzelor şi la realizarea unui înveliş dens de prerie sau de pădure, de fiecare dată a fost favorizată captarea de fotoni. Reversul acestei realităţi constă în faptul că o atare morfogeneză extensivă creează obstacole mecanice, dintre care fixarea şi ancorarea în sol sunt corolarele. La scară celulară, trei componente contribuie la optimizarea condiţiilor de captare a luminii:

- Plastidele, a căror totalitate realizează în celula vegetală plastidomul.

- Vacuola, a cărei dezvoltare creşte considerabil volumul celular pentru un consum metabolic minim.

- Peretele, care rezolvă probleme de schimb şi de suport la nivel celular.

• Plastidele - în toate formele sub care sunt prezente în celula vegetală (cloroplaste, cromoplaste, amiloplaste) - derivă din proplastide şi au o membrană dublă, ca şi nucleul sau mitocondriile, care izolează stroma de citosol. În stromă predomină sistemul membranar tilacoidal, alături de granule de amidon, picături de grăsimi, ribozomi şi ADN. Granatilacoizii sunt cei ce cuprind în membranele lor fotosintetizante clorofilă şi sunt grupaţi în pachete numite grane.

- Cloroplastele, fiind capabile să realizeze fotosinteza, conferă organismelor vegetale rolul de producători primari în natură. Ele apar din juxtapunerea a trei compartimente subcelulare distincte, separate între ele prin membrane: spaţiul intermembranar, stroma şi spaţiul intratilacoidal şi se caracterizează prin prezenţa pigmenţilor clorofilieni, specializaţi în captarea şi transformarea energiei luminoase solare.

- Există trei direcţii în evoluţia masei cloroplastice în lumea vegetală (fig. 1): dispoziţie mai periferică, fragmentare, specializare. Acestea antrenează mărirea suprafeţei în raport cu volumul, fapt ce duce la creşterea eficacităţii în captarea energiei luminoase (fig. 2).

- Cromoplastele, lipsite de clorofilă, conţin pigmenţi carotenoizi, responsabili de culoarea galbenă, oranj sau roşie a multor fructe (tomate, ardei), petale (stânjenel galben) sau rădăcini (morcov cultivat). Diferenţierea cromoplastelor, ca semnale colore, se integrează într-o strategie a dezvoltării plantelor zoidofile şi zoochore, contribuind, fără îndoială, într-o mare măsură, la expansiunea angiospermelor. În general, cromoplastele se diferenţiază târziu în cursul maturării fructelor, cel mai adesea plecând de la cloroplaste şi derivând mai rar din amiloplaste sau protoplaste.

Preview document

Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 1
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 2
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 3
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 4
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 5
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 6
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 7
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 8
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 9
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 10
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 11
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 12
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 13
Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1 - Pagina 14

Conținut arhivă zip

  • Ecofiziologie Vegetala - Capitolul 1.doc

Alții au mai descărcat și

Fituici Biologie

1.FOTOSINTEZA: este procesul prin care plantele verzi in prezenta luminii iau CO2 din aer si il transforma in substanta organica cu degajare de O2....

Fiziologia Plantelor

Conducerea sevei brute in corpul plantelor se face atât prin celule, cat si prin vasele lemnoase. Ea se realizează in mai multe etape: -...

Ingrijirea Plantelor

1. Cultivarea si ingrijirea cactusilor Colectionarea cactusilor poate fi o intreprindere foarte interesanta si distractiva in acelasi timp,...

Organe Vegetative

1. Radacina-Morfologia externa Radacinile plantelor angiosperme au diferite forme,in stransa legatura cu conditiile mediului de viata si cu...

Cătina Roșie

Tamarix ramosissima Cătina mică. Myricaria germanica Fam. Tamaicaceae Descriere- arbust rămuros care creşte prin aluviunile nisipoase ale...

Botanica Sistematica - Cormobionta I

BOTANICÃ SISTEMATICÃ   - CORMOBIONTA- Specia este unitatea taxonomică fundamentală de clasificare şi evoluţie Categorii taxonomice...

Botanica Sistematica - Cormobionta II

MAGNOLIOPHYTA (ANGIOSPERMATOPHYTA, Angiosperme) Caractere generale Sunt plante cu flori (antofite) grupând specii lemnoase (arbori şi arbuşti)...

Botanica Sistematica - Cormobionta III

Ordinul Sapindales (Acerales) arbori şi arbuşti, uneori cu ţesuturi secretoare flori actinomorfe sau zigomorfe, diplohlamidee, prevăzute cu disc...

Ai nevoie de altceva?