Extras din curs

NUTRIŢIA MINERALĂ A PLANTELOR

Aprovizionarea plantelor cu substanţe anorganice şi organice este cunoscută sub denumirea de nutriţie, iar ansamblul transformărilor la care sunt supuse acestea, pentru sinteza materiei organice proprii, costituie asimilaţia – latură a proceselor metabolice.

Rolul nutriţiei constă în asigurarea unor substanţe constitutive (cum sunt cele ale protoplasmei, pereţilor celulari) şi în formarea de substanţe energetice, capabile să producă energia necesară proceselor vieţii: hidraţi de carbon, proteine, grăsimi.

Substanţele nutritive absorbite din mediu pot fi minerale şi organice.

Plantele verzi absorb exclusiv sau aproape exclusiv substanţe anorganice, din care sunt capabile să sintetizeze substanţe organice.

Din această cauză plantele verzi se numesc şi autotrofe. Aici intră şi unele grupe de bacterii lipsite de pigmenţi asimilatori: bacteriile chemosintetizante.

Restul plantelor lipsite de pigmenţi asimilator sunt heterotrofe şi sun incapabile să sintetizeze substanţe organice din cele minerale, utilizând pentru consumul propriu, substanţe organice existente în mediul lor de viaţă.

Necesităţile minerale ale plantelor

Diferite elemente minerale nu sunt cerute de către plante în cantităţi egale; necesităţile cantitative diferă de la un grup de plante la altul, de la o specie la alta şi chiar de la un soi la altul.

Necesităţile minerale ale plantelor cultivate sunt mult mai bine cunoscute decât cele ale plantelor spontane, iar această varietate imensă a nivelului necesităţilor minerale formează baza explicării sensibilităţii unora dintre plante şi toleranţa altora faţă de diferite concentraţii ale unuia sau altuia dintre elementele minerale prezente în diverse habitate.

Absorbţia substanţelor minerale

La plantele inferioare aceasta se realizează prin toată suprafaţa talului lor.

La plantele superioare ea se realizază, în mod predominant, prin sistemul radicular, organul specializat în îndeplinirea acestei funcţii şi, într-o oarecare măsură, prin frunze.

La plantele acvatice submerse absorbţia se realizează, practic, prin toată suprafaţa corpului lor care vine în contact apa, aceasta având un rol asemănător cu cel al unei soluţii nutritive, iar la plantele inferioare submerse prin toată suprafaţa talului.