Fiziopatologie

Curs 1

Fiziopatologia (gr. physis - natură, ființă; pathos - suferință; logos - știință, cuvânt) este știința care studiază mecanismele de producere a bolilor și reacțiile de răspuns ale organismului la acțiunea agenților patogeni.

Fiziologia patologică - fiziopatologia sau patologia funcțională - studiază activitatea vitală a organismului bolnav (funcționarea celulelor, țesuturilor, sistemelor și a întregului organism bolnav).

Structura și părțile componente ale fiziopatologiei

Fiziopatologia cuprinde: fiziopatologia teoretică (nozologia generală), fiziopatologia generală sau procesele patologice tipice, fiziopatologia specială sau fiziologia sistemelor organismului bolnav și fiziologia clinică sau fiziologia organismului bolnav.

Nozologia generală (gr. nozos - suferință, logos - știință) studiază legile generale ale originii bolii (etiologia generală), mecanismele generale ale apariției și evoluției bolii (patogenia generală), sfârșitul bolii (sanogeneza sau tanatogeneza) și structura bolii (nozologia propriu-zisă). Acest compartiment este explorat de fiziopatologie în cooperare cu alte științe (filosofia, biologia, sociologia etc.).

Fiziopatologia generală studiază legile generale ale originii, apariției, evoluției și rezoluției proceselor patologice tipice, care au proprietăți comune indiferent de cauza provocatoare, specia biologică, localizarea procesului în diferite organe. Fiziopatologia generală studiază de asemenea modificările funcționale la nivel sub-celular, celular, tisular, de organ, în procesele patologice tipice. În funcție de nivelul localizării deosebim procese patologice tipice celulare, procese patologice tipice în țesuturi și organe, procese patologice tipice integrale. Procesele patologice tipice reprezintă „alfabetul” patologiei, iar combinația acestora și particularitățile lor în funcție de cauza provocatoare, proprietățile specifice biologice și individuale ale organismului, localizarea în diferite organe, determină caracterul unic, irepetabil, al fiecărui caz de boală. În calitate de procese patologice tipice celulare evoluează leziunile celulare, distrofiile celulare, necroza celulară. Evoluția proceselor patologice celulare conduce la procese patologice tisulare - dediferențierea, atrofia, hipertrofia și hiperplazia. Din procesele patologice în organe fac parte dereglările circulației sanguine regionale, inflamația, procesele alergice, dereglările metabolismului capilaro-interstițial. Procesele patologice integrale se manifestă prin dishomeostazii (metabolice, hidrice, electrolitice, acido-bazice), dizoxii, insuficiența organelor vitale, moartea organismului. Și procesele patologice tipice sunt explorate de fiziopatologie în cooperare cu alte discipline medico-biologice (morfopatologia, patobiochimia, genetica, microbiologia etc.).

Fiziopatologia specială studiază particularitățile apariției, evoluției și sfârșitul proceselor patologice tipice cu localizare concretă în diferite organe și sisteme ale organismului și manifestările funcționale la nivel sub-celular, celular, tisular, de organ și de sisteme. Acest compartiment studiază procesele patologice tipice în sistemul nervos central, endocrin, cardio-vascular, respirator, digestiv, excretor, reproducător, în cooperare cu morfopatologia, biochimia.

Fiziopatologia clinică studiază modificările funcționale la nivel subcelular, celular, tisular, de organe și sisteme în diferite entități nozologice (boli). Integrarea modificărilor funcționale cu cele morfologice și biochimice reprezintă tabloul integral al bolii.

Obiectivele fiziopatologiei

- studierea legilor generale ale originii, apariției, evoluției și rezoluției bolii (nozologia generală)

- studierea legilor generale ale originii, apariției, evoluției și rezoluției proceselor patologice tipice (fiziopatologia generală)

- studierea particularităților apariției, evoluției, manifestărilor funcționale și sfârșitului proceselor patologice tipice cu localizare concretă în diferite organe și sisteme ale organismului (fiziopatologia specială)

- studierea modificărilor funcționale la nivel subcelular, celular, tisular, de organ, sistem și în organismul integru pe parcursul bolilor concrete (fiziopatologia clinică).