Genetică generală

Curs
8.7/10 (3 voturi)
Domeniu: Biologie
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 90 în total
Cuvinte : 49097
Mărime: 2.02MB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Mirela Campeanu
curs-genetica-an 3 ID

Extras din document

1. Din istoricul cercetarilor de genetica Termenul "genetică" a fost propus, la cel de-al III-lea Congres Internaţional de Hibridare şi Ameliorare a Plantelor (Londra), de către W. Bateson, cel ce avea să devină titularul primei catedre de profil din lume (catedra de Genetică de la Cambridge - Anglia, înfiinţată în 1909). Civilizaţia Greciei antice ne-a lăsat mărturii, de o deosebită profunzime şi corectitudine, relative la fenomenul eredităţii. În privinţa omului, de pildă, grecii au reluat idei ale filosofiei indiene, idei de sorginte eugenică, în conformitate cu care omul poate fi îmbunătăţit dacă generaţiile succesive sunt asigurate de indivizi sănătoşi, inteligenţi, frumoşi etc. Un punct de reper în orice analiză a antichităţii greceşti îl constituie momentul Aristotel (384-322 î.e.n.). Aristotel a pus bazele embriologiei, urmărind ontogenia puiului de găină - proces în care se pot face magistrale demostraţii relative la fenomenul eredităţii. In Roma antică şi-a etalat şi dezvoltat concepţiile Galenos Claudios (129-199). Renumitul medic a efectuat experimente şi observaţii, a adunat şi prelucrat date referitoare la procese de încrucişare la animale şi a ajuns la concluzia că cele două sexe au rol egal în transmiterea caracterelor ereditare. Dupa Evul Mediu, toate acumulările de până atunci, combinate cu noile date furnizate de dezvoltarea fără precedent a agriculturii (producţia vegetală şi animală), a industriei (solicitantă a noi cantităţi şi a noi materii şi materiale) şi a relaţiilor interumane, au fundamentat noua concepţie ştiinţifică, noua poziţie a omului în cadrul naturii. În anul 1651, W. Harwey, cel ce a descoperit şi a descris circulaţia sângelui, stabileşte un adevăr incontestabil şi incomensurabil ca valoare - toate vieţuitoarele provin din ouă fecundate. In 1665, în premieră mondială, R. Hooke (1635-1703) descrie celula. Simultan, Antony van Leeuwenhoeck (1632-1723) descoperă (cu microscopul perfecţionat de el însuşi) şi descrie multe microorganisme şi spermatozoizii de om, câine şi iepure. La mai puţin de 50 de ani, adică în 1735, apare opera suedezului Carol Linné (1707-1778), Systema nature, operă fundamentală pentru teoreticieni şi practicieni întrucât, în numai 12 pagini, oferea criterii clare de delimitare şi caracterizare a speciilor, obiectul concret de lucru pentru cei ce investigau anatomia, fiziologia, reproducerea şi comportamentul organismelor vegetale şi animale. Un punct nodal în demersurile pentru o concepţie biologică modernă îl reprezintă descrierea nucleului celular de către Schneider, Schwann, Schleiden, Virchow. Mai precizăm că dacă diviziunea celulei animale fusese observată în 1827, iar cea a celulei vegetale (la o algă) în 1832, meioza a fost descrisă abia în 1870. Dar, pentru o istorie a geneticii, este obligatorie prezentarea descoperirilor efectuate de Ch. Naudin care, în anul 1859, a publicat lucrarea Nouvelles recherches sur l'hibridité dans les vegetaux. În respectiva lucrare, Naudin sublinia aspecte importante ale transmiterii caracterelor ereditare, şi anume: uniformitatea hibrizilor din prima generaţie, diversitatea lor în generaţiile următoare, segregarea "esenţelor" (aşa numeşte Naudin factorii ereditari), revenirea la formele parentale etc. Naudin a lucrat cu specii ale genurilor Papaver, Primula, Datura, Nicotiana. Din păcate, el nu a reuşit să surprindă şi să enunţe legităţile transmiterii caracterelor, legităţile eredităţii. Acest merit îi va reveni lui Mendel. 2. Legile ereditatii 2.1. Johann Gregor Mendel (1822-1884) - fondatorul geneticii

Pregătit de o multitudine de descoperiri, observaţii şi experimente, diseminate pe întregul parcurs al istoriei umane, momentul naşterii geneticii ca ştiinţă este momentul Mendel, mai precis, anul 1865, an în care opera sa Versuche über Pflanzenhybriden (Experienţe asupra

hibrizilor la plante, tradusă şi la noi, abia în 1945, de A. Piescu, în Buletinul Cultivării şi Fermentării Tutunului) a primit bun de tipar şi a fost publicată într-o modestă revistă provincială - "Revista Naturaliştilor din Brünn”. Pentru a nu exista neclarităţi, precizăm: în 1900 copilul minune al biologiei a fost regăsit şi înscris în actele oficiale. Naşterea lui, însă, avusese loc în 1865.

2.2. Experimentele efectuate de Johann Gregor Mendel

Mendel a experimentat pe diverse specii de plante aparţinând genurilor Hieracium, Phaseolus şi Pisum, atenţie deosebită acordând însă mazării (Pisum sativum). În primul rând, Mendel a ales ca obiect de studiu o specie autogamă - Pisum sativum. A avut, astfel, posibilitatea de a urmări, în descendenţă, comportarea hibrizilor pe care i-a obţinut, în ritm şi în proporţii strict determinate. În cel de al doilea rând, Mendel a făcut ceea ce nu au gândit predecesorii săi - a verificat puritatea genotipică a plantelor luate în studiu. Pentru a fi sigur, Mendel a verificat descendenţa fiecărui individ, timp de 3-4 generaţii. Se impune, cu această ocazie, încă o remarcă. Alegerea mazării ca obiect pentru investigaţii a fost benefică deoarece:

- specia este autogamă, alterarea rezultatelor prin polenizări necontrolate fiind exclusă;

- perioada de vegetaţie este scurtă;

- trăsăturile fenotipice contrastante (dominante-recesive) sunt distincte;

- castrarea plantelor este relativ uşoară;

- sunt multe soiuri în cadrul speciei,

- hibrizii dintre diferitele soiuri sunt fertili;

2.2.1. Monohibridarea

În multe manuale de biologie se afirmă că monohibridarea presupune încrucişarea între două organisme deosebite într-o singură pereche de caractere. Întrucât se pot naşte confuzii, grave uneori, supunem atenţiei următoarele aspecte ale problemei. Este vorba de manifestări diferite ale aceluiaşi caracter, nu de caractere diferite. Culoarea verde sau galbenă nu reprezintă caractere diferite, ci manifestări diferite (fenotipic) ale aceluiaşi caracter (caracterul culoare, în cazul de faţă). Prin urmare, monohibridarea reprezintă procesul de încrucişare (hibridare) a doi indivizi aparţinând aceleiaşi specii, genotipic puri (adică homozigoţi), deosebiţi între ei prin manifestarea fenotipică a unui singur caracter. Mendel a utilizat, pentru monohibridare, două soiuri de mazăre: unul cu boabe de culoare galbenă şi altul cu boabe de culoare verde. Reamintim că, înainte de a efectua hibridarea, Mendel a perpetuat timp de 3-4 ani fiecare soi, spre a se convinge că este stabil (că ester genotipic pur, în terminologia genetică actuală). Recurgând la castrare şi fecundare artificială, în prima generaţie hibridă, notată cu F1 (adică prima generaţie filială - în latină filius, filia = “fiu, fiică”), a obţinut numai plante cu boabe de o singură culoare - galbenă, în experimentul de acest tip.

Întrucât şi în privinţa acestui aspect apar, deseori, confuzii, recomandăm revederea noţiunilor de botanică şi precizăm: plantele ce au fost supuse castrării şi polenizării artificiale reprezintă generaţia parentală (desemnată în tabele şi grafice cu simbolul P), iar boabele apărute

Johann Gregor Mendel (1822-1884)

pe ele, în urma dublei fecundări prin care a luat naştere embrionul (diploid) şi endospermul (triploid), reprezintă generaţia filială, hibridă (desemnată prin F1).

Preview document

Genetică generală - Pagina 1
Genetică generală - Pagina 2
Genetică generală - Pagina 3
Genetică generală - Pagina 4
Genetică generală - Pagina 5
Genetică generală - Pagina 6
Genetică generală - Pagina 7
Genetică generală - Pagina 8
Genetică generală - Pagina 9
Genetică generală - Pagina 10
Genetică generală - Pagina 11
Genetică generală - Pagina 12
Genetică generală - Pagina 13
Genetică generală - Pagina 14
Genetică generală - Pagina 15
Genetică generală - Pagina 16
Genetică generală - Pagina 17
Genetică generală - Pagina 18
Genetică generală - Pagina 19
Genetică generală - Pagina 20
Genetică generală - Pagina 21
Genetică generală - Pagina 22
Genetică generală - Pagina 23
Genetică generală - Pagina 24
Genetică generală - Pagina 25
Genetică generală - Pagina 26
Genetică generală - Pagina 27
Genetică generală - Pagina 28
Genetică generală - Pagina 29
Genetică generală - Pagina 30
Genetică generală - Pagina 31
Genetică generală - Pagina 32
Genetică generală - Pagina 33
Genetică generală - Pagina 34
Genetică generală - Pagina 35
Genetică generală - Pagina 36
Genetică generală - Pagina 37
Genetică generală - Pagina 38
Genetică generală - Pagina 39
Genetică generală - Pagina 40
Genetică generală - Pagina 41
Genetică generală - Pagina 42
Genetică generală - Pagina 43
Genetică generală - Pagina 44
Genetică generală - Pagina 45
Genetică generală - Pagina 46
Genetică generală - Pagina 47
Genetică generală - Pagina 48
Genetică generală - Pagina 49
Genetică generală - Pagina 50
Genetică generală - Pagina 51
Genetică generală - Pagina 52
Genetică generală - Pagina 53
Genetică generală - Pagina 54
Genetică generală - Pagina 55
Genetică generală - Pagina 56
Genetică generală - Pagina 57
Genetică generală - Pagina 58
Genetică generală - Pagina 59
Genetică generală - Pagina 60
Genetică generală - Pagina 61
Genetică generală - Pagina 62
Genetică generală - Pagina 63
Genetică generală - Pagina 64
Genetică generală - Pagina 65
Genetică generală - Pagina 66
Genetică generală - Pagina 67
Genetică generală - Pagina 68
Genetică generală - Pagina 69
Genetică generală - Pagina 70
Genetică generală - Pagina 71
Genetică generală - Pagina 72
Genetică generală - Pagina 73
Genetică generală - Pagina 74
Genetică generală - Pagina 75
Genetică generală - Pagina 76
Genetică generală - Pagina 77
Genetică generală - Pagina 78
Genetică generală - Pagina 79
Genetică generală - Pagina 80
Genetică generală - Pagina 81
Genetică generală - Pagina 82
Genetică generală - Pagina 83
Genetică generală - Pagina 84
Genetică generală - Pagina 85
Genetică generală - Pagina 86
Genetică generală - Pagina 87
Genetică generală - Pagina 88
Genetică generală - Pagina 89
Genetică generală - Pagina 90

Conținut arhivă zip

  • Genetica Generala.pdf

Alții au mai descărcat și

Sindactilia

Sindactilia reprezinta malformatia congenitala cea mai frecventa a membrelor cu o incidenta de 1 la 2000 de nasteri. Sindactilia poate fi...

Anatomia Lemnului

CURS 1 În general, structura lemnului este analizată si caracterizată pe trei secŃiuni plane: una transversală si două longitudinale. Cele trei...

Botanica

Celula vegetala Celula este unitatea de baza structurala si functionala a materiei vii. Proprietatile de baza ale materiei vii sunt: 1....

Biologie celulară

Capitolul 1. Unitatea de baza a vietii: celula 1.1. Ce este o celulã? elulele sunt unitãti structurale care compun corpul unei plante sau al unui...

Aspectele științifice și etice ale sfaturilor genetice

Ereditatea si Genetica. Genetica este stiinta care studiaza ereditatea si variabilitatea organismelor. Ereditatea este capacitatea tuturor...

Biologie moleculară și celulară

Biologia moleculara este stiinta care se ocupa cu studiul princiapalelor forme molecular si celulare ce intra in structura materiei vii cu evolutia...

Mitoza

Organismul uman adult constă din aproximativ 10¹5 celule rezultate toate dintr-o celulă unică - zigotul. O parte din celule îmbătrânesc şi se...

Bazele Teoretice ale Biotehnologiilor Microbiene

Biotehnologiile moderne constituie o achiziţie de valoare fundamentală şi aplicativă a ştiinţei contemporane. Odată cu dezvoltarea cunoştinţelor de...

Te-ar putea interesa și

Particularități climatice din municipiul Tulcea cu privire specială asupra fenomenelor de risc

Municipiul Tulcea este situat in sud-estul Romaniei, in Dobrogea de Nord, la contactul Dealurior Tulcei cu Dunărea (braţul Tulcei) şi cu Delta...

Modelarea Proceselor de Reglare de la Nivelul Genelor Implicate în Cancer

CAPITOLUL 1 INTRODUCERE Biologia este una dintre stiintele puternic interdisciplinare, care studiazã manifestãrile si aspectele organismelor...

Aspecte clinice, paraclinice și evolutive în formele severe de lupus eritematos sistemic

I N T R O D U C E R E Lucrarea “Aspecte clinice, paraclinice şi evolutive în formele severe de LES” este realizată pe o cazuistică selecţionată a...

Protecția consumatorilor privind legumele și fructele

Introducere Legumele si fructele in stare proaspata sau prelucrata sunt produse indispensabile datorita valorii lor nutritive si gustative...

Influența Matricei și a Calității ADN asupra Detecției Organismelor Modificate Genetic în Diferite Produse Agricole și Alimentare

Introducere Transformarea genetică a plantelor a cunoscut un progres spectaculos, de la obţinerea primelor gene himere, în anii şaptezeci ai...

Implementarea algoritmilor evolutivi

Conceptul de evoluţie a fost propus de savantul englez Charles Darwin în 1859 în celebra sa carte “Originea speciilor prin selecţie naturală”....

Organisme Modificate Genetic

Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii, vegetale sau animale, pe care le-a socotit a raspunde cel mai bine...

Organismele modificate genetic și aplicațiile acestora asupra stării de sănătate a consumatorilor în alimentația publică

1. Organismele modificate genetic 1.1. Definitie Omul s-a preocupat dintotdeauna de ameliorarea si selectionarea acelor specii, vegetale sau...

Ai nevoie de altceva?