Genetica Generala

Curs
8.7/10 (3 voturi)
Domeniu: Biologie
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 90 în total
Cuvinte : 49097
Mărime: 2.02MB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Mirela Campeanu
curs-genetica-an 3 ID

Extras din document

1. Din istoricul cercetarilor de genetica Termenul "genetică" a fost propus, la cel de-al III-lea Congres Internaţional de Hibridare şi Ameliorare a Plantelor (Londra), de către W. Bateson, cel ce avea să devină titularul primei catedre de profil din lume (catedra de Genetică de la Cambridge - Anglia, înfiinţată în 1909). Civilizaţia Greciei antice ne-a lăsat mărturii, de o deosebită profunzime şi corectitudine, relative la fenomenul eredităţii. În privinţa omului, de pildă, grecii au reluat idei ale filosofiei indiene, idei de sorginte eugenică, în conformitate cu care omul poate fi îmbunătăţit dacă generaţiile succesive sunt asigurate de indivizi sănătoşi, inteligenţi, frumoşi etc. Un punct de reper în orice analiză a antichităţii greceşti îl constituie momentul Aristotel (384-322 î.e.n.). Aristotel a pus bazele embriologiei, urmărind ontogenia puiului de găină - proces în care se pot face magistrale demostraţii relative la fenomenul eredităţii. In Roma antică şi-a etalat şi dezvoltat concepţiile Galenos Claudios (129-199). Renumitul medic a efectuat experimente şi observaţii, a adunat şi prelucrat date referitoare la procese de încrucişare la animale şi a ajuns la concluzia că cele două sexe au rol egal în transmiterea caracterelor ereditare. Dupa Evul Mediu, toate acumulările de până atunci, combinate cu noile date furnizate de dezvoltarea fără precedent a agriculturii (producţia vegetală şi animală), a industriei (solicitantă a noi cantităţi şi a noi materii şi materiale) şi a relaţiilor interumane, au fundamentat noua concepţie ştiinţifică, noua poziţie a omului în cadrul naturii. În anul 1651, W. Harwey, cel ce a descoperit şi a descris circulaţia sângelui, stabileşte un adevăr incontestabil şi incomensurabil ca valoare - toate vieţuitoarele provin din ouă fecundate. In 1665, în premieră mondială, R. Hooke (1635-1703) descrie celula. Simultan, Antony van Leeuwenhoeck (1632-1723) descoperă (cu microscopul perfecţionat de el însuşi) şi descrie multe microorganisme şi spermatozoizii de om, câine şi iepure. La mai puţin de 50 de ani, adică în 1735, apare opera suedezului Carol Linné (1707-1778), Systema nature, operă fundamentală pentru teoreticieni şi practicieni întrucât, în numai 12 pagini, oferea criterii clare de delimitare şi caracterizare a speciilor, obiectul concret de lucru pentru cei ce investigau anatomia, fiziologia, reproducerea şi comportamentul organismelor vegetale şi animale. Un punct nodal în demersurile pentru o concepţie biologică modernă îl reprezintă descrierea nucleului celular de către Schneider, Schwann, Schleiden, Virchow. Mai precizăm că dacă diviziunea celulei animale fusese observată în 1827, iar cea a celulei vegetale (la o algă) în 1832, meioza a fost descrisă abia în 1870. Dar, pentru o istorie a geneticii, este obligatorie prezentarea descoperirilor efectuate de Ch. Naudin care, în anul 1859, a publicat lucrarea Nouvelles recherches sur l'hibridité dans les vegetaux. În respectiva lucrare, Naudin sublinia aspecte importante ale transmiterii caracterelor ereditare, şi anume: uniformitatea hibrizilor din prima generaţie, diversitatea lor în generaţiile următoare, segregarea "esenţelor" (aşa numeşte Naudin factorii ereditari), revenirea la formele parentale etc. Naudin a lucrat cu specii ale genurilor Papaver, Primula, Datura, Nicotiana. Din păcate, el nu a reuşit să surprindă şi să enunţe legităţile transmiterii caracterelor, legităţile eredităţii. Acest merit îi va reveni lui Mendel. 2. Legile ereditatii 2.1. Johann Gregor Mendel (1822-1884) - fondatorul geneticii

Pregătit de o multitudine de descoperiri, observaţii şi experimente, diseminate pe întregul parcurs al istoriei umane, momentul naşterii geneticii ca ştiinţă este momentul Mendel, mai precis, anul 1865, an în care opera sa Versuche über Pflanzenhybriden (Experienţe asupra

hibrizilor la plante, tradusă şi la noi, abia în 1945, de A. Piescu, în Buletinul Cultivării şi Fermentării Tutunului) a primit bun de tipar şi a fost publicată într-o modestă revistă provincială - "Revista Naturaliştilor din Brünn”. Pentru a nu exista neclarităţi, precizăm: în 1900 copilul minune al biologiei a fost regăsit şi înscris în actele oficiale. Naşterea lui, însă, avusese loc în 1865.

2.2. Experimentele efectuate de Johann Gregor Mendel

Mendel a experimentat pe diverse specii de plante aparţinând genurilor Hieracium, Phaseolus şi Pisum, atenţie deosebită acordând însă mazării (Pisum sativum). În primul rând, Mendel a ales ca obiect de studiu o specie autogamă - Pisum sativum. A avut, astfel, posibilitatea de a urmări, în descendenţă, comportarea hibrizilor pe care i-a obţinut, în ritm şi în proporţii strict determinate. În cel de al doilea rând, Mendel a făcut ceea ce nu au gândit predecesorii săi - a verificat puritatea genotipică a plantelor luate în studiu. Pentru a fi sigur, Mendel a verificat descendenţa fiecărui individ, timp de 3-4 generaţii. Se impune, cu această ocazie, încă o remarcă. Alegerea mazării ca obiect pentru investigaţii a fost benefică deoarece:

- specia este autogamă, alterarea rezultatelor prin polenizări necontrolate fiind exclusă;

- perioada de vegetaţie este scurtă;

- trăsăturile fenotipice contrastante (dominante-recesive) sunt distincte;

- castrarea plantelor este relativ uşoară;

- sunt multe soiuri în cadrul speciei,

- hibrizii dintre diferitele soiuri sunt fertili;

2.2.1. Monohibridarea

În multe manuale de biologie se afirmă că monohibridarea presupune încrucişarea între două organisme deosebite într-o singură pereche de caractere. Întrucât se pot naşte confuzii, grave uneori, supunem atenţiei următoarele aspecte ale problemei. Este vorba de manifestări diferite ale aceluiaşi caracter, nu de caractere diferite. Culoarea verde sau galbenă nu reprezintă caractere diferite, ci manifestări diferite (fenotipic) ale aceluiaşi caracter (caracterul culoare, în cazul de faţă). Prin urmare, monohibridarea reprezintă procesul de încrucişare (hibridare) a doi indivizi aparţinând aceleiaşi specii, genotipic puri (adică homozigoţi), deosebiţi între ei prin manifestarea fenotipică a unui singur caracter. Mendel a utilizat, pentru monohibridare, două soiuri de mazăre: unul cu boabe de culoare galbenă şi altul cu boabe de culoare verde. Reamintim că, înainte de a efectua hibridarea, Mendel a perpetuat timp de 3-4 ani fiecare soi, spre a se convinge că este stabil (că ester genotipic pur, în terminologia genetică actuală). Recurgând la castrare şi fecundare artificială, în prima generaţie hibridă, notată cu F1 (adică prima generaţie filială - în latină filius, filia = “fiu, fiică”), a obţinut numai plante cu boabe de o singură culoare - galbenă, în experimentul de acest tip.

Întrucât şi în privinţa acestui aspect apar, deseori, confuzii, recomandăm revederea noţiunilor de botanică şi precizăm: plantele ce au fost supuse castrării şi polenizării artificiale reprezintă generaţia parentală (desemnată în tabele şi grafice cu simbolul P), iar boabele apărute

Johann Gregor Mendel (1822-1884)

pe ele, în urma dublei fecundări prin care a luat naştere embrionul (diploid) şi endospermul (triploid), reprezintă generaţia filială, hibridă (desemnată prin F1).

Preview document

Genetica Generala - Pagina 1
Genetica Generala - Pagina 2
Genetica Generala - Pagina 3
Genetica Generala - Pagina 4
Genetica Generala - Pagina 5
Genetica Generala - Pagina 6
Genetica Generala - Pagina 7
Genetica Generala - Pagina 8
Genetica Generala - Pagina 9
Genetica Generala - Pagina 10
Genetica Generala - Pagina 11
Genetica Generala - Pagina 12
Genetica Generala - Pagina 13
Genetica Generala - Pagina 14
Genetica Generala - Pagina 15
Genetica Generala - Pagina 16
Genetica Generala - Pagina 17
Genetica Generala - Pagina 18
Genetica Generala - Pagina 19
Genetica Generala - Pagina 20
Genetica Generala - Pagina 21
Genetica Generala - Pagina 22
Genetica Generala - Pagina 23
Genetica Generala - Pagina 24
Genetica Generala - Pagina 25
Genetica Generala - Pagina 26
Genetica Generala - Pagina 27
Genetica Generala - Pagina 28
Genetica Generala - Pagina 29
Genetica Generala - Pagina 30
Genetica Generala - Pagina 31
Genetica Generala - Pagina 32
Genetica Generala - Pagina 33
Genetica Generala - Pagina 34
Genetica Generala - Pagina 35
Genetica Generala - Pagina 36
Genetica Generala - Pagina 37
Genetica Generala - Pagina 38
Genetica Generala - Pagina 39
Genetica Generala - Pagina 40
Genetica Generala - Pagina 41
Genetica Generala - Pagina 42
Genetica Generala - Pagina 43
Genetica Generala - Pagina 44
Genetica Generala - Pagina 45
Genetica Generala - Pagina 46
Genetica Generala - Pagina 47
Genetica Generala - Pagina 48
Genetica Generala - Pagina 49
Genetica Generala - Pagina 50
Genetica Generala - Pagina 51
Genetica Generala - Pagina 52
Genetica Generala - Pagina 53
Genetica Generala - Pagina 54
Genetica Generala - Pagina 55
Genetica Generala - Pagina 56
Genetica Generala - Pagina 57
Genetica Generala - Pagina 58
Genetica Generala - Pagina 59
Genetica Generala - Pagina 60
Genetica Generala - Pagina 61
Genetica Generala - Pagina 62
Genetica Generala - Pagina 63
Genetica Generala - Pagina 64
Genetica Generala - Pagina 65
Genetica Generala - Pagina 66
Genetica Generala - Pagina 67
Genetica Generala - Pagina 68
Genetica Generala - Pagina 69
Genetica Generala - Pagina 70
Genetica Generala - Pagina 71
Genetica Generala - Pagina 72
Genetica Generala - Pagina 73
Genetica Generala - Pagina 74
Genetica Generala - Pagina 75
Genetica Generala - Pagina 76
Genetica Generala - Pagina 77
Genetica Generala - Pagina 78
Genetica Generala - Pagina 79
Genetica Generala - Pagina 80
Genetica Generala - Pagina 81
Genetica Generala - Pagina 82
Genetica Generala - Pagina 83
Genetica Generala - Pagina 84
Genetica Generala - Pagina 85
Genetica Generala - Pagina 86
Genetica Generala - Pagina 87
Genetica Generala - Pagina 88
Genetica Generala - Pagina 89
Genetica Generala - Pagina 90

Conținut arhivă zip

  • Genetica Generala.pdf

Alții au mai descărcat și

Caracterizarea Principalelor Grupe de Microorganisme Utile în Obținerea Produselor Alimentare

INTRODUCERE Omul a folosit fermentaţiile din timpurile străvechi, când el nu avea nici un fel de cunoştinţe despre ceea ce le producea, căci...

Microorganisme in Industria Branzeturilor

Introducere Branza este numele generic pentru grupul de produse fermentate din lapte si care este fabricat in toata lumea sub diferite arome. Cel...

Genetica

Genetica este stiinta biologica a carei obiect de studiu il constituie ereditatea si variabilitatea organismelor, stabilind mecanismele care...

Clonarea

Clonarea poate fi definită ca o metodă pentru producerea de clone, adică organisme, celule sau molecule identice genetic, provenite dintr-un singur...

Sindactilia

Sindactilia reprezinta malformatia congenitala cea mai frecventa a membrelor cu o incidenta de 1 la 2000 de nasteri. Sindactilia poate fi...

Notiuni de Inginerie Genetica

Cap1-Date generale Ingineria genetică părea un termen desprins din domeniul SF.Astăzi, ea a devenit o realitate bine conturată şi cu rezultate...

Aspectele Stiintifice si Etice ale Sfaturilor Genetice

Ereditatea si Genetica. Genetica este stiinta care studiaza ereditatea si variabilitatea organismelor. Ereditatea este capacitatea tuturor...

Mediul

Cursul 1 Raportul juridic de mediu reprezintă relaţia socială care ia naştere între persoane în legătură cu prevenirea şi combaterea poluării,...

Ai nevoie de altceva?