Hidrobiologie

Curs
8/10 (1 vot)
Domeniu: Biologie
Conține 1 fișier: pdf
Pagini : 76 în total
Cuvinte : 27805
Mărime: 908.60KB (arhivat)
Cost: Gratis
Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Mircea Nicoara
UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAŞI FACULTATEA DE BIOLOGIE SPECIALIZAREA BIOLOGIE – ID

Cuprins

CUPRINS

Introducere

4

Obiectul de studiu al Hidrobiologiei

5

1. Ciclul hidrologic

8

2. Apa ca resursă naturală

12

2.1. Apele de suprafaţă

12

2.2. Apa subterană

13

2.2.1. Probleme în legătură cu apa subterană

3. Proprietăţile apei

13

16

3.1. Proprietăţile organoleptice ale apei

16

3.2. Proprietăţile fizice ale apei

18

3.3. Proprietăţile chimice ale apei

29

3.3.1. Elementele biogene

35

3.3.2. Gazele dizolvate în apă

37

3.3.3. Substanţele organice

42

3.3.4. Substanţele radioactive

42

4. Tipuri de ecosisteme acvatice

47

4.1. Ecosistemele hipogee

47

4.2. Apele curgătoare (mediul lotic)

48

4.3. Apele stagnante (mediul lentic)

50

4.4. Biomurile de apă sărată (mările şi oceanele)

53

5. Asociaţiile de organisme acvatice

58

5.1. Originea organismelor acvatice

59

5.2. Pleustonul

59

5.3. Neustonul

60

5.4. Planctonul

61

5.4.1. Adaptările organismelor la viaţa planctonică

64

5.5. Nectonul

66

5.6. Bentosul

67

5.7. Perifitonul (biotectonul)

71

Bibliografie

76

Extras din document

Introducere

În ultimele decade s-a întărit convingerea că omenirea a atins o nouă limită condiţionată de o barieră la care nu ne-am gândit înainte: planeta Pământ şi resursele ei sunt limitate. Cu o populaţie de 10 miliarde în anul 2050, trebuie făcuţi paşi semnificativi pentru a preveni colapsul sistemelor naturale datorat supraexploatării acestora.

Cele patru probleme de dimensiune globală care implică hidrosfera sunt:

- Calitatea şi cantitatea apei dulci;

- Pierderea de diversitate biologică;

- Schimbarea climei;

- Utilizarea durabilă a resurselor naturale.

La scară globală, pierderea zonelor umede şi a speciilor conţinute de acestea reprezintă una din cele mai mari reduceri ale biodiversităţii secolului al XX-lea. Aceste pierderi s-au produs printr-o varietate de atacuri: drenaj, inundaţii, infiltrare, eutrofizare, recoltare, ardere, poluare şi introducere intenţionată sau accidentală a speciilor exotice. Păstrarea, restaurarea şi protecţia zonelor umede rămase ridică provocări ştiinţifice cărora trebuie să le răspundem. Ameninţările la adresa diversităţii genetice a florei şi faunei indigene a lacurilor dulci, râurilor, zonelor umede, apelor subterane şi a apelor interioare sărate, ridicate de introducerea speciilor exotice, au fost întărite de:

- Schimbări în utilizarea terenurilor şi de calitate a apei;

- Modificarea habitatelor prin lucrări hidrotehnice (construirea de diguri şi diversiuni); ex.:

o Canalul Suez a produs restructurarea complexă şi profundă a biocenozelor din estul Mării Mediterane: populaţia unor specii locale s-a redus la limită, altele – imigrate, s-au înmulţit mult peste nivelul de echilibru;

o Canalul Panama a creat premisele unei evoluţii convergente a faunei celor două oceane (Atlantic şi Pacific), în regiunea învecinată canalului;

o Barajul de la Assuan a produs nedorite schimbări ecologice în estul Mării Mediterane şi pe valea Nilului inferior: regimul viiturilor, reducerea fertilităţii solului, diminuarea vegetaţiei marine şi a producţiei piscicole. În schimb, în canalele de irigaţie s-a dezvoltat o bogată vegetaţie şi corelativ o faună nedorită pentru sănătate: gasteropodele pulmonate, din care unele sunt gazde intermediare pentru agenţii bilharziozei; vectori ai malariei, oncocercozei etc.

o Barajul Kariba, pe Zambezi, a dus la: înlocuirea speciilor locale de peşti cu specii de pe cursul superior ce aparţineau altui complex faunistic; proliferarea unor specii de plante acvatice ce împiedică pescuitul şi navigaţia; crearea condiţiilor favorabile pentru musca tze-tze;

- Încercări de a îmbunătăţi pescuitul (ex., introducerea lui Lates niloticus în Lacul Victoria din estul Africii; Basilichthyes bonariensis în Lacul Titicaca din Anzi, Salmo trutta în Noua Zeelandă);

- Programe de combatere biologică ce implică utilizarea speciilor exotice;

- Răspândirea şi intensificarea acvaculturii, implicând specii exotice şi specii native agresive care evadează (ex., racul de apă dulce Cherax în sud - estul Australiei);

- Dezvoltarea şi eliberarea organismelor modificate genetic;

- Volumul crescut al traficului şi vitezei de circulaţie a populaţiei şi produselor între ţări, care creşte ratele de introducere, stabilire şi răspândire a organismelor exotice în cursurile de apă.

Problemelor de mediu şi economice (ex., introducerea şi răspândirea midiei zebră eurasiatice - Dreissena polymorpha, în marile lacuri laurentiene din America de Nord), li se mai pot adăuga cele legate de sănătatea umană, datorate unor cianobacterii şi dinoflagelate producătoare de înfloriri sau unor bacterii şi protozoare - cauze ale unor boli hidrice umane.

Impactul schimbării climei asupra ecosistemelor acvatice, în special efectele temperaturii şi ale iradierii intense cu radiaţii ultraviolete (UV-B), au fost în cursul ultimelor decade şi vor continua să fie ţinta unui studiu intensiv. Problemele legate de cantitatea şi calitatea apei dulci şi de pierderile de diversitate biologică vor fi probabil intensificate de schimbările de climă, în special în regiunile aride şi semiaride.

Nevoia de a conserva cursurile de apă şi de a preveni poluarea lor a dus la împuternicirea prin lege a unor agenţii, autorităţi etc. de a stabili reglementările necesare pentru protecţia mediului acvatic. Politicile pentru îmbunătăţirea calităţii apei şi managementul ecosistemelor trebuie să fie holistice şi integrative. Conservarea şi administrarea pe termen lung a ecosistemelor acvatice şi a resurselor lor trebuie să se bazeze pe comunicare, colaborare, coordonare şi educaţie printre aceia a căror activitate afectează ecosistemele (sensibilizarea ecologică a publicului), adică pe un management cooperativ. Utilizarea şi managementul durabil al resurselor de ape naturale ale planetei sunt fundamentale pentru supravieţuirea umană. Acvacultura intensivă a condus la probleme ambientale, iar resursele de apă ar putea constitui obiectul unor veritabile războaie în viitor.

Obiectul de studiu al Hidrobiologiei

Mediul acvatic (apele marine şi apele continentale) constituie cel mai vast şi mai cuprinzător domeniu al vieţii, în care probabil au apărut primele şi cele mai elementare forme ale acesteia. Apa mărilor acoperă 71% (360 milioane km2) din suprafaţa totală a globului terestru (510 milioane km2). Din 1.400 mil. km3 apă planetară, 97% este apă sărată, doar 3% ape dulci din care: 77,2% în calotele polare, 22,4% în spaţiile subterane, 0,35% în lacuri şi mlaştini, 0,01% în râuri şi 0,04% în atmosferă. Volumul de apă dulce ce susţine viaţa pe uscat este excesiv

Preview document

Hidrobiologie - Pagina 1
Hidrobiologie - Pagina 2
Hidrobiologie - Pagina 3
Hidrobiologie - Pagina 4
Hidrobiologie - Pagina 5
Hidrobiologie - Pagina 6
Hidrobiologie - Pagina 7
Hidrobiologie - Pagina 8
Hidrobiologie - Pagina 9
Hidrobiologie - Pagina 10
Hidrobiologie - Pagina 11
Hidrobiologie - Pagina 12
Hidrobiologie - Pagina 13
Hidrobiologie - Pagina 14
Hidrobiologie - Pagina 15
Hidrobiologie - Pagina 16
Hidrobiologie - Pagina 17
Hidrobiologie - Pagina 18
Hidrobiologie - Pagina 19
Hidrobiologie - Pagina 20
Hidrobiologie - Pagina 21
Hidrobiologie - Pagina 22
Hidrobiologie - Pagina 23
Hidrobiologie - Pagina 24
Hidrobiologie - Pagina 25
Hidrobiologie - Pagina 26
Hidrobiologie - Pagina 27
Hidrobiologie - Pagina 28
Hidrobiologie - Pagina 29
Hidrobiologie - Pagina 30
Hidrobiologie - Pagina 31
Hidrobiologie - Pagina 32
Hidrobiologie - Pagina 33
Hidrobiologie - Pagina 34
Hidrobiologie - Pagina 35
Hidrobiologie - Pagina 36
Hidrobiologie - Pagina 37
Hidrobiologie - Pagina 38
Hidrobiologie - Pagina 39
Hidrobiologie - Pagina 40
Hidrobiologie - Pagina 41
Hidrobiologie - Pagina 42
Hidrobiologie - Pagina 43
Hidrobiologie - Pagina 44
Hidrobiologie - Pagina 45
Hidrobiologie - Pagina 46
Hidrobiologie - Pagina 47
Hidrobiologie - Pagina 48
Hidrobiologie - Pagina 49
Hidrobiologie - Pagina 50
Hidrobiologie - Pagina 51
Hidrobiologie - Pagina 52
Hidrobiologie - Pagina 53
Hidrobiologie - Pagina 54
Hidrobiologie - Pagina 55
Hidrobiologie - Pagina 56
Hidrobiologie - Pagina 57
Hidrobiologie - Pagina 58
Hidrobiologie - Pagina 59
Hidrobiologie - Pagina 60
Hidrobiologie - Pagina 61
Hidrobiologie - Pagina 62
Hidrobiologie - Pagina 63
Hidrobiologie - Pagina 64
Hidrobiologie - Pagina 65
Hidrobiologie - Pagina 66
Hidrobiologie - Pagina 67
Hidrobiologie - Pagina 68
Hidrobiologie - Pagina 69
Hidrobiologie - Pagina 70
Hidrobiologie - Pagina 71
Hidrobiologie - Pagina 72
Hidrobiologie - Pagina 73
Hidrobiologie - Pagina 74
Hidrobiologie - Pagina 75
Hidrobiologie - Pagina 76

Conținut arhivă zip

  • Hidrobiologie.pdf

Alții au mai descărcat și

Ecosistem

Ecosistemul Ecosistemul reprezinta rezultatul interactiunii dintre elementele vii si anorganice dintr-un mediu de viata si teritoriu geografic....

Biodiversitatea

Diversitate specifica (numarul de specii diferite dintr-o anumita arie si numarul de indivizi din fiecare specie) Diversitate genetica (ansamblul...

Biomonitoring

Biomonitoringul reprezintă observarea stării mediului prin comportamentul organismelor vii adică prin bioindicatori. După conştientizarea...

Fauna Cavernicola - Hidrobiologie

O pesteră, prin definitie, este un gol natural în scoarta pamantului cu o lungime mai mare de 5 m, având o dimensiune suficient de mare pentru a...

Etapele unui Proces Biotehnologic

Elaborarea şi industrializarea unei tehnologii de biosinteză presupune parcurgerea mai multor faze constând în cercetări la nivel de: laborator,...

Inginerie Genetică

CAPITOLUL II TEHNOLOGIA ADN RECOMBINANT Tehnologia ADN recombinant se referă la metodologia obţinerii moleculelor de ADN recombinant, adică de...

Structura Acizi Nucleici - Curs General

Viata depinde de stocarea stabila şi compacta a informaţiei genetice ; Activitatile moleculelor celulare sunt guvernate de principiile de baza ale...

Biologie Marină

Obiectul de studiu şi scopurile biologiei marine Biologia marină este o ramură a hidrobiologiei care se ocupă de studiul diversităţii...

Ai nevoie de altceva?