Hidrobiologie 3

Imagine preview
(7/10 din 1 vot)

Acest curs prezinta Hidrobiologie 3.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier ppt de 47 de pagini .

Profesor: Oprea Alexandru

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca.

Fratele cel mare te iubeste, acest download este gratuit. Yupyy!

Domeniu: Biologie

Extras din document

IAZURILE ŞI HELEŞTEELE

Iazurile

* Sunt acumulări relativ puţin importante de apă în valea unui pârâu sau râu, care iau naştere prin îndiguire cu un stăvilar sau baraj de pământ, piatră etc. Sunt amenajate pentru a realiza acumulări de apă pentru piscicultură sau pentru irigarea terenurilor agricole.

* Iazurile au formă alungită, de dimensiuni nu prea mari, cu o zonă litorală bine conturată şi cu deosebiri nesemnificative între stratul superficial de apă şi cel profund. Pot fi considerate nişte lacuri de acumulare cu suprafaţă mai întinsă, fără zonă profundală.

* Iazurile piscicole sunt astfel construite, încât şuvoiul apei de râu să nu le străbată direct, ceea ce preîntâmpină colmatarea rapidă.

În ţara noastră au fost create iazuri în zona de câmpie, deal, în Podişul Moldovei, Câmpia Română şi Depresiunea Transilvaniei.

Heleşteele

Sunt ecosisteme acvatice cu o suprafaţă relativ restrânsă a luciului de apă, de câteva mii de metri pătraţi, puţin adânci, în formă de patrulater, amenajate în scopul dezvoltării pisciculturii.

Amenajarea lor se face pe terenuri joase şi umede, neproductive, sărace sau acide, acolo unde reţeaua hidrografică şi precipitaţiile o permit.

Alimentarea cu apă poate fi diferită:

din izvoare şi din pânza de apă freatică;

din ape meteorice, ape de şiroire în zone bogate în precipitaţii;

din ape curgătoare, prin devierea sau captarea unei părţi.

Proprietăţile fizico-chimice ale apei iazurilor şi heleşteelor sunt relativ asemănătoare cu cele ale apelor care servesc la alimentare.

O eficienţă ridicată a producţiei piscicole se realizează prin administrarea de îngrăşăminte sau furaje de natură animală sau vegetală.

În heleşteele în care se practică cultura peştilor fito-şi detritofagi se pot obţine, fără hrană suplimentară, producţii cuprinse între 1100-1700 kg/ha, iar prin administrarea de furaje, între 2.200- 2.400 kg/ha.

Eficienţa producţiei este mai ridicată atunci când se cresc în amestec specii fitofage şi zoofage.

Biologia iazurilor şi a heleşteelor

Iazurile şi heleşteele mici adăpostesc adesea o singură specie de plante: Elodea, Lemna minor, Hattonia sau Batrachium.

Cu cât iazul este mai mare cu atât se dezvoltă o vegetaţie mai bogată: Sagittaria, Alisma, Sparganium, Butomus, Iris pseudocorus, Acorus calamus.

Suprafaţa apei este acoperită de frunzele speciilor: Potamogeton natans, Polygonum, Hydrocharis, Nuphar, Nymphaea.

* În apă cresc din belşug: Ceratophyllum, Myriophyllum, Elodea, Stratiotes.

Plantele submerse au tijele acoperite de perifiton format din diatomee şi cloroficee: Tribonema, Mangeotia, Spirogyra şi Oedogonium.

Vara domină: Cladophora, Oedogonium şi Vaucheria.

Fitoplanctonul

Heleoplanctonul este deosebit de cel al lacurilor.

- Dintre Diatomee domină: Synedra, Nitzschia şi Melosira varians.

- Cloroficeele sunt adesea dominante, începând cu chlamydomonadinelle monocelulare până la formele coloniale: Gonium, Pandorina, Eudorina, Volvox etc.

- Bogăţia apei în substanţe humice asigură un mediu favorabil pentru Flagelate, care se găsesc în număr mare.

- Dinoflagelatele sunt reprezentate prin peridinee: Ceramium cornutum, Ceratium hirudinella.

- Dintre Cyanophyceae domină Aphanizomenon, Anabaena, Mycrocistis şi Oscillatoria.

- Adesea are loc înflorirea apei cu cianoficee sau flagelate.

Zooplanctonul este bogat, cu unele particularităţi.

Apare ca un amestec de plancton litoral şi lacustru.

Cu cât apa este mai mică cu atât planctonul este mai sărac în specii, iar speciile au mai mulţi indivizi.

- Între Rotifere domină : Filinia longiseta, Filinia cornuta, Keratella cochlearis, Keratella quadrata, Keratella varga, Brachionus calyciflorus, etc.

- Cladocere: Daphnia longispina, Bosmina longirostris, Daphnia cuculata etc.

- Copepode: Cyclops vicinus, Mesocyclops crassus, Diaptomus.

Pe timp liniştit se poate observa o stratificare a planctonului: volvocalele caută pătura superficială - hiponeustonul, ciliatele se găsesc într-o zonă mai profundă, iar copepodele şi cladocerele ocupă o poziţie mai către fundul apei.

Neustonul formează o peliculă compusă din bacterii, colembole, păianjeni, ploşniţe şi alte specii asemănătoare cu cele din neustonul lacurilor.

Nectonul este destul de bogat.

Iazurile şi heleşteele constituie biotopul principal pentru numeroşi peşti.

- Cypriniade: Cyprinus carpio, Carassius carassius (caracuda argintie), Rutilus rutilus (babuşca), Tinca tinca, Scardinius erytrophtalmus (roşioara), Alburnus alburnus (obletele) etc.

- Percidae: Perca fluviatilis (bibanul), Acerina cernua (ghiborţul);

- Esoccidae: Esox lucius (ştiuca).

Iazurile mari adăpostesc multe broaşte: Rana ridibunda, care îşi depune ouăle devreme, Rana esculenta, broasca mică, verde de iaz; Bombina bombina, etc. Se mai pot găsi: Triturus cristatus şi Triturus vulgaris.

Bentosul

- În zona litorală se găseşte mâl bogat în detritus vegetal pe cale de mineralizare, vegetaţia este bogată.

- Spre mal se găseşte flora dură formată din: Scirpus, Typha şi Phragmites, după care urmează flora moale cu Potamogeton, Myriophyllum şi Ceratophyllum.

- Bioderma vegetală care se formează în jurul tijelor plantelor submerse abundă în diatomee: (Gomphonema, Cymbella, Fragillaria, Synedra şi Melosira) şi cianoficee (Mycrocistis, Nostoc, Anabaena, Aphanizomenon).

- Între aceste plante întâlnim şi ploşniţe de apă-Nepa cinerea; larve de odonate, bivalve, briozoare, gasteropode şi crustacee.

- În nămol putem întâlni specii de: Pisidium, Viviparus, Stylaria lacustris şi Tubifex tubifex (Oligochete), Piscicola geometra, etc.

Larve de insecte: Chironomis sp., Culex sp. etc.

Fisiere in arhiva (1):

  • Hidrobiologie 3.ppt