Hidrobiologie

ASOCIATII DE ORGANISME ACVATICE

Bazinele acvatice, indiferent de natura si dimensiunile lor, cuprind doua biotipuri: masa apei sau pelagialul si substratul bazinului sau bentsalul.

Masa apei este populata de organismele animale si vegetale care împreuna formeaza pelagosul. În functie de locul lor de trai, de existenta sau nu a organelor de deplasare activa, pelagosul cuprinde urmatoarele asociatii de organisme: pleustonul, neustonul, planctonul si nectonul.

Populatiile de organisme legate de substratul bazinului acvatic formeaza bentosul. Unele specii pot exista ca forme pelagiale o anumita parte a ciclului biologic (faza de ou, larva). iar ulterior devin forme bentonice.

Privitor la comunitatile de organisme hidrobionte este utilizata si notiunea de seston care cuprinde totalitatea corpurilor vii sau moarte, de marimi diferite, care plutesc sau înoata în apa si pot fi retinute prin filtrare. Sestonul este alcatuit din bioseston format din organisme vii din apa si cupride planctonul, neustonul, pleustonul si nectonul si abioseston sau tripton format din componente moarte ale sestonului precum detritusul autohton (rezultat din activitatea planctonului, nectonului, pleustonului, si bentosului din respectivul bazin acvatic) sau detritusul alohton adus de apele ce vin in bazinul acvatic (Pricope, 2000).

1. Pleustonul

Pleustonul cuprinde comunitati de organisme acvatice vegetale sau animale, a caror corp partial emers, pluteste la suprafata apei si a caror deplasari pasive sunt conditionate în cea mai mare parte de curentii de aer.

În lacurile dulci, pleustonul este reprezentat prin plante cu frunze plutitoare, nefixate prin radacini precum iarba-broastei (Hidrocharis morsus ranae), lintita (Lemna trisulca, L. minor, L. polirrhiza, L. gibba, L. arrhiza), pestisoara (Salvinia natans).

În apele marine, pleustonul este reprezentat de organisme animale din grupul sifonoferelor (celenterate, hidrozoare) precum Psyhalia physalis (corabia portugheza), Physophora hydrostatica, Vellela velella care plutesc la suprafata marilor si sunt deplasate de vânt.

Hidrobiontii pleustonului prezinta adaptari pentru viata acvatica cât si pentru cea aeriana: coloratia criptica protectoare, transparenta fata de actiunea radiatiei solare puternice, respiratia aeriana, etc. (Pricope, 2000).

2. Neustonul

Neustonul este o comunitate de organisme acvatice animale sau vegetale a carui ciclu vital este legat de pelicula superficiala a apei. Dezvoltarea neustonului este favorizata de starea mai linistita a apelor de suprafata, din acest motiv este mai abundent în anumite zone ale ecosistemelor stagnante, unde miscarile apei sunt relativ reduse fie datorita dezvoltarii vegetatiei si existentei ¬unor obstacole naturale fie datortita formei specifice a litoralului care formeaza goluri linistite.

În functie de zona în care traiesc organismele la interfata aer-apa, neustonul poate fi împartit îin epineuston si hiponeuston.

Epineustonul este format din organisme care folosesc pelicula superficiala a apei ca substrat de sustinere. Este alcatuit din organisme vegetale precum crisomonade, cloroficee (protococale, flagelate) si organisme animale precum unele specii de insecte hemiptere (Gerris, Velia, Hidrometra, Halobates), colembole, larve de Ephydra. Organismele epineustonice sunt mentinute la suprafata datorita tensiunii superficiale mari a apei si elasticitatii peliculeii superficiale a acesteia. În functie de apartenenta hidrobiontilor la unul din regnuri, epineustonul poate fi epifitoneuston, format din producatorii primari ce traiesc în patura superioara a peliculei de apa si epizooneuston, format de speciile de animale legate de aceasta zona.

Speciile ce intra în componenta epineustonului au o serie de adaptari precum tegumentul hidrofob, ce împiedica udarea corpului, rezistenta sporita la actiunea directa a radiatiei solare, etc.

Hiponeustonul este format din hidrobionti apartinând unor specii insecte heterotrofe ce populeaza patura superficiala a apei cu o grosime de 1-5 cm: specii diatomee si flagelate, protozoare, viermi, moluste, crustacee, insecte etc.

În functie de perioada ontogenetica sau de perioada de timp în care hidrobiontii sunt prezenti în zona superficiala a apei (Zaitzev,1970 citat de Pricope 2000) hiponeustonul inclue în urmatoarele categorii:

- euhiponeustonul - format din organisme care sunt prezente în patura superficiala tot ciclul lor ontogenetic, cum sunt unele crustacee copepode din familia Pontelidae, unele specii de Idothea si Sagitta;

- merohiponeustonul - organisme care traiesc ca neuston în primele stadii de dezvoltare (oua, larve, pui) precum unele specii de polichete, moluste, crustacee, insecte, pesti, sau numai în stadiul de adult precum unele gasteropode pulmonate, unele specii de insecte hemiptere, diptere sau coleoptere;

- tihohiponeustonul - cuprinde organisme neustonice care se mentin în orizontul superficial al apei numai în timpul noptii. Asa sunt crustaceele marine : misidul Gastrosacus, amfipodele Gammarus si Dixamide si decapodul Palaemon (crevete), etc.

Zona superficiala a apei se caracterizeaza printr-o fluctuatie nictimerala si sezoniera accentuata a temperaturii, salinitatii, concentratiei gazelor, cantitatii de lumina. Datorita acestui lucru, organismele hiponeustonice prezinta o serie de adaptari particulare precum existenta unor învelisuri ale corpului hidrofile, pigmentatia corpului cu rol protector fata de radiatia solara, culoarea criptica protectoare sau transparenta corpului, fototaxismul pozitiv, adaptari privind nutritia cu substante organice, etc. (Pricope, 2000).