Burse - Cursurile 6 și 7

CARACTERISTICI GENERALE ALE OPŢIUNILOR

OPŢIUNE = Contract care conferă deţinătorului său dreptul, dar nu şi obligaţia, de a cumpăra sau de a vinde un anumit activ denumit activ de bază, la un preţ prestabilit, într-o anumită perioadă de timp. În schimbul acestui drept, cumpărătorul opţiunii plăteşte vânzătorului o primă. Dacă acest drept nu este exercitat în perioada de timp specificată, opţiunea expiră.

OPŢIUNE CALL ( de cumpărare ) = opţiune care dă deţinătorului său dreptul, dar nu şi obligaţia de a cumpăra activul de bază la un preţ prestabilit şi înainte de o anumită dată. Vânzătorul opţiunii îşi asumă obligaţia de a vinde cumpărătorului activul de bază, la preţul stabilit, dacă opţiunea este exercitată într-un anumit interval de timp.

OPŢIUNE PUT ( de vânzare ) = Opţiune care dă deţinătorului dreptul, dar nu şi obligaţia, de a vinde activul de bază la un preţ prestabilit, înainte de o anumită dată. Vânzătorul opţiunii îşi asumă obligaţia de a cumpăra activul de bază de la cumpărătorul opţiunii, la preţul stabilit, dacă opţiunea este exercitată într-un anumit interval de timp.

Elementele componente ale unei opţiuni sunt :

1. Marimea opţiunii

Fiecare opţiune are ca obiect un activ standardizat din punct de vedere al volumului sau valorii. De exemplu, dacă activul de bază îl constituie acţiunea, un contract cu opţiuni se referă de regulă la 100 de titluri, iar dacă activul de bază este un indice bursier, se determină înmulţind nivelul indicelui cu o valoare fixă exprimată în moneda contractului.

2. Durata de viaţă

Durata opţiunii este perioada de timp în care opţiunea poate fii exercitată. Data finală pentru executarea opţiunii este denumită data expirării.

Există deosebiri între modul de exercitare al opţiunilor europene şi americane. O opţiune americană poate fi exercitată de cel care o deţine oricând în perioada între momentul în care a fost cumpărată şi data expirării. O opţiune europeană poate fi exercitată numai într-o scurtă perioadă, chiar de o zi, înainte de data expirării.

3. Preţul de exercitare

Preţul de exercitare este preţul la care se poate cumpăra sau vinde activul de bază al opţiunii. La acest preţ se exercită dreptul pe care îl conferă opţiunea şi este stabilit în momentul încheierii contractului. Acest preţ depinde de preţul activului de bază din momentul cumpărării opţiunii şi este stabilit de bursă de o manieră standardizată.

4. Preţul opţiunii

Preţul opţiunii este prima pe care cumpărătorul o plăteşte vânzătorului în schimbul dreptului care i se oferă prin opţiune. Prima este achitată în momentul încheierii contractului opţional.

Iniţierea unei tranzacţii cu opţiuni se face prin deschiderea de către investitor a unui cont la o firmă broker. Investitorul lansează un ordin, iar firma transmite acest ordin brokerului de bursă care lucrează în sala de negocieri.

După executarea ordinului, investitorul dobândeşte o poziţie pe opţiune, care poate fi long, dacă a cumpărat, sau short, dacă a vândut.

Ordinul dat de client este de fapt o ofertă fermă (în cazul vânzării), respectiv o cerere fermă (în cazul cumpărării) având ca obiect tranzacţionarea unui anumit volum de active (contracte), în anumite condiţii. Ca urmare, pentru a putea construi o acţiune fermă pe piaţa bursieră, ordinul trebuie să conţină:

- sensul operaţiunii – această indicaţie poate fi explicită, respectiv clientul indică sensul, sau poate fi implicită, adică se pot pune la dispoziţia clientului două formulare tipizate pentru ordinul de tranzacţionare, un formular pentru operaţiunea de cumpărare şi unul pentru operaţiunea de vânzare;

- produsul bursier – această indicaţie este completată explicit de către client şi cuprinde toate informaţiile privind identificarea activului. Activul se identifică prin date privind denumirea activului de bază şi, pentru activele la termen, prin date privind scadenţa;

- cantitatea, respectiv numărul de contracte;

- tipul tranzacţiei – la vedere sau la termen;

- preţul.

De-a lungul timpului s-au consacrat în practica bursieră, în funcţie de cursul la care se cere sau se oferă produsul bursier, următoarele tipuri de ordine:

- ordinul la piaţă (market order) – este un ordin de vânzare sau de cumpărare la cel mai bun preţ oferit de piaţă în momentul emiterii lui. Această menţiune se referă la preţul cel mai scăzut pentru ordinul de cumpărare şi preţul cel mai ridicat pentru ordinul de vânzare.

- ordinul limită (limit order) – este ordinul care conţine instrucţiunea prin care clientul cere brokerului executarea sub limita de preţ specificată, pentru tranzacţiile de cumpărare, sau peste limita de preţ specificată, pentru tranzacţiile de vânzare.