Bursele de Mărfuri

1. Bursele de marfuri

Bursele de marfuri sunt piete organizate, care asigura concentrarea cererii si ofertei pentru produse si servicii în scopul efectuarii de tranzactii în conditii de concurenta si libertate contractuala.

Menirea lor este de a pune în legatura - direct sau prin intermediari specializati - un numar cât mai mare de agenti economici interesati în comertul international cu anumite marfuri - producatori, comercianti, armatori, expeditori, asiguratori etc. - creându-se totodata conditiile materiale si informationale necesare pentru încheierea si executarea tranzactiilor.

1.1. Caracteristicile si functiile burselor

Bursa este piata prin excelenta, prezentând caracteristici care îi asigura un statut unic în viata economica: libertate contractuala; caracter organizat al tranzactiilor; natura specifica a bunurilor tranzactionate; functionarea permanenta; caracter reprezentativ.

Bursele sunt piete libere, în sensul ca asigura confruntarea directa si deschisa a cererii si a ofertei disponibile pentru marfurile respective. Prin urmare, nu pot fi tranzactionate pe pietele bursiere decât acele marfuri pentru care exista o concurenta libera, adica un numar suficient de mare de ofertanti si cumparatori, astfel încât sa nu apara posibilitatea unor concentrari în scopul manipularii pretului; bursa este opusa, prin esenta sa, ideii de monopol.

Bursa este o piata organizata, în sensul ca tranzactiile se realizeaza conform unor principii, norme si reguli cunoscute si acceptate de participanti. Organizarea pietelor bursiere se realizeaza atât prin cadrul legal stabilit în fiecare tara pentru activitatea bursiera, cât si prin regulamentele bursiere - expresie concentrata si consacrata a normelor si a uzantelor în afaceri. Totodata, tranzactiile bursiere se efectueaza întotdeauna prin firme specializate (de tip broker/dealer) si prin intermediul unui personal specializat (agentii de bursa), care asigura stabilirea contactului între cererea si oferta ce se manifesta pe piata.

Dupa obiectul tranzactiilor lor, bursele se împart în doua mari categorii: burse de marfuri, la care se comercializeaza produse si servicii, si burse de valori, la care se comercializeaza active financiare (în speta, valori mobiliare, actiuni si obligatiuni).

La rândul lor, bursele de marfuri pot fi generale, pentru comercializarea mai multor categorii de produse si servicii, sau specializate pe anumite grupe de marfuri. (Vezi Figura 10.1.)

Spre deosebire de licitatii, bursele de marfuri sunt piete cu functionare permanenta . Ele sunt organizate într-o forma institutionalizata, fie din initiativa privata, fie ca burse de stat. În primul caz, forma juridica de organizare este de cele mai multe ori cea a asociatiei fara caracter lucrativ, desi exista si burse constituite ca societati comerciale.

Sintagma "bursa de marfuri" acopera realitati diferite în diferite etape istorice si în diferite tari. O prima acceptiune este aceea de piata de marfa fizica, respectiv un mecanism tranzactional prin care se încheie contracte a caror executare se face numai prin predarea/primirea efectiva a marfii - obiect al contractului, respectiv plata sumei de bani reprezentând pretul.

Dupa momentul în care are loc derularea lor, operatiunile pe pietele de marfa fizica pot fi "la disponibil" sau spot si "cu executare amânata" sau forward.

O alta categorie de burse sunt pietele la termen, numite si "burse de hârtii", deoarece în acest caz tranzactia are esentialmente un caracter financiar, fiind bazata pe documente si nu pe livrare efectiva de marfa; executarea în natura reprezinta numai exceptia în acest tip de tranzactii. În prezent forma dominanta si deosebit de dinamica a pietelor la termen o reprezinta pietele futures si cele cu optiuni.

Tranzactiile la termen se încheie în cadrul burselor si beneficiaza de un regulament propriu si de un mecanism specific de realizare. Pentru organizarea si functionarea corespunzatoare a unei piete la termen se cer a fi îndeplinite o serie de conditii:

- Obiectul contractului trebuie sa fie un bun (activ) fungibil;

Bunurile fungibile sunt omogene din punct de vedere calitativ, fiind definite prin caractere generice, si ele pot fi individualizate prin numarare, masurare, cântarire etc.