Conceptul și Clasificarea Tranzacțiilor Bursiere

8.1 Definirea, structura tranzacţiilor bursiere.

La modul general, tranzacţia este definita ca o convenţie intre doua sau mai multe părţi, prin care se transmit anumite drepturi, se face un schimb comercial.

Prin tranzacţii bursiere înţelegem contractele de vânzare-cumpărare de titluri şi alte active financiare, care se încheie pe piaţă secundara de capital cu mijlocirea agenţilor de bursa , respectiv a societăţilor de intermediere financiara autorizate. Aceste tranzacţii se vor efectua în conformitate cu legislaţia privind valorile mobiliare din tara respectiva, şi cu regulamentele instituţiilor implicate (Bursa de Valori, instituţiile pieţei OTC etc.).

Interpretările cu privire la noţiunea de tranzacţie bursiera au evoluat treptat in timp, şi mai ales în ultima perioadă, astfel încât daca in mod tradiţional erau considerate tranzacţii bursiere doar acele contracte încheiate in incinta bursei şi în timpul şedinţei de tranzacţionare, acum sunt acceptate ca fiind tranzacţii bursiere şi cele care sunt efectuate în afara bursei cu singura condiţie de a fi înregistrate aici. De altfel, acest lucru a fost impus de fenomenul de delocalizare a burselor, de globalizare precum şi de apariţia pieţelor OTC.

8.2 Tipologia tranzacţiilor bursiere efectuate în practica internaţională

Exista o mare varietate de tipuri de tranzacţii bursiere.

Indiferent de natura lor, tehnica tranzacţiilor este marcata de modalitatea de lichidare şi de cursul la care se realizează aceasta. Astfel exista doua mari categorii de tranzacţii:

- la vedere

- la termen.

In funcţie de obiectul lor tranzacţiile bursiere se împart in tranzacţii cu:

- titluri financiare primare

- tranzacţii cu derivate financiare (a se vedea figura alăturata).

In ceea ce priveşte tranzacţiile cu titluri financiare primare practica a instituit modelul tranzacţiilor:

- de tip american

- de tip european.

Tranzacţiile de tip american pot fi:

- for cash (pe bani gheata)

- on margin (pe credit)

- short selling ( pe baza de titluri împrumutate)

Tranzacţiile de tip european (după modelul pieţei bursiere franceze) pot fi:

- au comptant (la vedere, adică cu reglementare imediata)

- au reglement mensuel (la termen)

- a prime (operaţiuni condiţionale).

Tranzacţiile cu derivate financiare sunt reprezentate de contractele futures şi contractele pe opţiuni.

Fig. 1 Tipuri de tranzacţii bursiere

8.3 Tranzacţii cu instrumente financiare primare

In ceea ce priveşte tranzacţiile cu titluri financiare primare, in literatura de specialitate se face o distincţie intre tranzacţiile de tip american (specifice şi pieţelor asiatice) şi cele de tip european.

Tranzacţiile de tip american cu titluri primare

Tranzacţiile pe bani gheaţa (for cash) sunt acele operaţiuni bursiere la care cumpărătorul trebuie să achite integral cu bani titlurile pe care le-a achiziţionat şi, respectiv vânzătorul trebuie sa posede şi să remită imediat brokerului la care a dat ordinul, titlurile care fac obiectul tranzacţiei.

Legat de momentul executării contractului pe pieţele de tip american regăsim in practica următoarele tipuri de tranzacţii :

- cu lichidare imediata (cash delivery) când executarea (livrarea/plata titlurilor) are loc chiar in ziua încheierii contractului bursier;

- cu lichidare normala (regular settlement) când executarea efectiva a contractului se face după /intr-un anumit număr de zile de la încheierea contractului;

- cu lichidare pe baza de aranjament special, de regula prin înţelegerea părţilor, dar cu o livrare nu mai târziu de 60 de zile;

- cu lichidare la emisiune (when issued) pentru titlurile financiare care încă nu au fost emise, dar se cunoaşte data la care va avea loc emisiunea.

Pentru efectuarea acestor tranzacţii "for cash" investitorul îşi deschide la societatea de brokeraj prin care operează un cont de investiţii simplu sau cu plata cash. Aici se ţine evidenţa operaţiilor efectuate de investitor, a titlurilor pe care le poseda acesta, a cursurilor etc.

Tranzacţiile on margin (în marja sau în cont de siguranţa) sunt acelea în care investitorul poate obţine din partea societăţii de brokeraj sau a băncii de investiţii cu care lucrează împrumuturi în vederea încheierii şi executării operaţiilor de bursa. Pentru obţinerea acestei creditări investitorul trebuie sa îşi deschidă un cont special numit cont de siguranţa sau cont marginal